Divort. Decizia 66/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- divorț
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.66
Ședința publică din data de 15 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta-reclamantă, domiciliată în comuna, sat S, cu sediul procesual ales la Societatea Civilă de Avocați și din S,-,.26 A, nr.3-5, județul S, împotriva deciziei civile nr.14 din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă avocat, pentru recurentă și reclamantul-pârât intimat, asistat de avocat -, lipsă fiind recurenta cât și reprezentanții Autorităților Tutelare de pe lângă Primăriile și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar chitanța seria - nr. - cu care face dovada achitării taxei judiciare de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, motivând că taxa de timbru a fost achitată pe cabinet întrucât recurenta se află în străinătate. Totodată arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Avocat - depune la dosar împuternicire avocațială pentru intimat și adeverința nr.125/30.03.2009, emisă de SC""SRL S, din care rezultă că intimatul este angajat al societății anterior menționată.
Instanța, văzând că nu ai sunt de formulat alte cereri, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru pârâta-reclamantă recurentă solicită admiterea recursului formulat împotriva deciziei nr.14 din 13 ianuarie 2009 a Tribunalului Suceava, modificarea acesteia în sensul admiterii apelului așa cum a fost formulat, desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantului-pârât și încredințarea minorei rezultată din căsătorie spre creștere și educare, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată din toate fazele procesuale.
Totodată, apărătorul recurentei arată că în mod greșit instanța de fond a respins cererea reconvențională, ca nesusținută, atâta vreme cât pârâta reclamantă a avut, pe tot parcursul procesului, reședința în străinătate, fiind reprezentată prin mandatar.
Mai arată apărătorul recurentei că este de neînțeles soluția tribunalului, care a respins apelul ca nefondat, întrucât din considerentele hotărârii reiese că au fost analizate toate motivele de apel invocate, or, în condițiile în care primul motiv de apel fiind considerat întemeiat, instanța de apel nu putea să treacă la analiza celorlalte motive - sens în care solicită admiterea recursului în temeiul dispozițiilor art.306 alin.2, art.304 pct.7 Cod procedură civilă, invocând totodată Decizia nr.956 din 7.03.2008 a Înaltei curți de Casație și justiție - Secția Comercială.
Avocat -, pentru intimat, solicită respingerea recursului ca nefondat, motivând că în mod corect instanța de fond a respins cererea reconvențională ca nesusținută. În ceea ce privește încredințarea minorei spre creștere și educare recurentei, arată că aceasta nu s-a mai interesat de de mai bine de un an de zile - fapt ce reiese din anchetele sociale efectuate în cauză - apreciind că este în interesul minorei să rămână în grija tatălui. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 17.01.2008 la Judecătoria Suceava, reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se declare desfăcută căsătoria încheiată între părți din culpa pârâtei, aceasta să revină la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de "" și să-i fie încredințată lui spre creștere și educare minora a, cu obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere corespunzătoare și a cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că relațiile de căsătorie sunt grav și iremediabil vătămate, că pârâta este plecată în Cipru și nu are locuință.
Pârâta, pe calea cererii reconvenționale, a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa reclamantului și să-i fie încredințată ei spre creștere și educare minora, cu obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere și a cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat că s-a căsătorit cu reclamantul la data de 8.06.1996, au avut domiciliul comun la locuința bun propriu al reclamantului și deși la început relațiile de căsătorie au fost bune, s-au deteriorate în contextul dificultăților financiare când, întrucât doar ea avea serviciu, el a început să consume băuturi alcoolice și să o amenințe că o alungă de la domiciliul comun.
În ceea ce privește încredințarea minorei, a arătat că doar ea s-a ocupat de creșterea și educarea acesteia.
Prin sentința civilă nr. 3400 din 4.06.2008, Judecătoria Suceavaa admis acțiunea și, în consecință, a declarat desfăcută căsătoria încheiată între părți din culpa ambilor soți și a dispus revenirea pârâtei la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de "".
Prin aceeași sentință, a fost încredințată reclamantului spre creștere și educare minora a, născută la data de 19.06.1997 și a obligat-o pe pârâtă să plătească în favoarea minorei o pensie de întreținere în sumă de 125 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii, 17.01.2008, și până la majoratul acesteia. Cererea reconvențională formulată de pârâtă a fost respinsă ca nesusținută, aceasta fiind obligată la plata sumei de 8,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că relațiile de căsătorie sunt grav vătămate, iar căsătoria nu mai poate continua din culpa ambelor părți.
Reținând că reclamantul îndeplinește condițiile necesare pentru creșterea și educarea minorei, iar pârâta nu s-a aflat în țară o perioadă de 10 luni, timp în care între minoră și tatăl său s-au creat legături afective puternice, prima instanță a încredințat-o pe minoră spre creștere și educare tatălui, cu obligarea reclamantei la plata pensiei de întreținere, calculată la venitul minim pe economie.
Cererea reconvențională a fost respinsă cu motivarea că aceasta a dobândit calitatea de reclamant și, în raport de prevederile art. 616 Cod procedură civilă, era obligată să se prezinte la termenele de judecată fixate de instanță sau să justifice lipsa la aceste termene, iar cum la termenul din 30.06.2008, apărătorul acesteia a precizat că pârâta a renunțat la contractul din Cipru și a revenit în țară, lipsa nejustificată a acesteia la ultimul termen de judecată a atras aplicarea sancțiunii nesusținerii acțiunii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemenicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, aceasta a arătat că în mod greșit prima instanță a respins cererea reconvențională, ignorând dispozițiile art. 614 Cod procedură civilă, care stabilesc printre cauzele în care unul din soți se va putea înfățișa prin mandatar în fața instanței de fond și situația când acesta are reședința în străinătate.
Ori, în cauză, pârâta a avut reședința în străinătate în tot cursul procesului, iar faptul că aceasta a renunțat la continuarea contractului de muncă din Cipru și a revenit în țară, nu contrazice împrejurarea că și-a păstrat reședința în străinătate, revenirea fiind motivată de nesiguranța cu privire la încredințarea copilului.
De asemenea, a criticat declararea divorțului din culpă comună, deși nu s-a dovedit nici o vină a ei în destrămarea relațiilor de familie, iar plecarea ei în străinătate a fost determinată de însuși faptul că reclamantul nu realiza venituri cu caracter permanent și avea un comportament agresiv față de ea.
Referitor la încredințarea minorei, precizează că au fost ignorate declarațiile martorilor, din care rezultă că reclamantul avea accese de gelozie, o atitudine violentă, un limbaj vulgar și carențe de comportament afișate în prezența minorei, astfel că aceasta nu îi poate fi încredințată spre creștere și educare.
Tribunalul Suceava, prin decizia civilă nr. 14 din 13.01.2009, a respins ca nefondat apelul.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în considerarea dispozițiilor art. 614 Cod procedură civilă, că potrivit înscrisurilor depuse la dosar, contractul de muncă al pârâtei a încetat în luna mai 2008, la cererea acesteia, însă reședința părții nu este condiționată de contractul de muncă, iar faptul că pârâta se afla în țară în perioada ultimului termen de judecată din procesul de divorț nu constituie o dovadă a renunțării ei la reședința din străinătate care să ducă la încetarea mandatului special.
Analizând pe fond cererea reconvențională, instanța de apel a conchis că este nefondată.
Astfel, s-a reținut, în esență, că a fost dovedită în cauză culpa pârâtei în destrămarea relațiilor de căsătorie, precum și aspectul că este în interesul minorei rezultate din relațiile de căsătorie să fie încredințată spre creștere și educare tatălui.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, în motivarea căruia a arătat că există neconcordanță între dispozitiv și considerentele hotărârii, caz de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs a arătat că deși instanța de apel și-a însușit ca reale criticile din memoriul de apel referitoare la îndreptățirea pârâtei de a se prezenta la termenul de judecată prin mandatar, a respins apelul ca nefondat.
Deci, din considerentele hotărârii reiese că instanța de apel analizând toate motivele de apel, l-a considerat întemeiat pe primul, aspect nereflectat, însă, de dispozitiv.
Precizează că, în condițiile în care instanța de apel a respins primul motiv de apel, nu putea trece la analizarea celorlalte, referitoare la fondul cauzei, pronunțând astfel o hotărâre cu aplicarea greșită a legii.
Examinând recursul, prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a respins cererea reconvențională ca nesusținută, în considerarea dispozițiilor art. 616 Cod procedură civilă.
Instanța de apel, reținând incidența dispozițiilor art. 614 Cod procedură civilă, respectiv că pârâta având reședința în străinătate, se putea înfățișa în instanță prin mandatar, a conchis în considerente că primul motiv de apel este întemeiat și, deci, implicit, că soluția primei instanțe privind cererea reconvențională este nelegală.
Această concluzie a instanței de apel este corectă.
Astfel, art. 614 Cod procedură civilă prevede că în fața instanțelor de fond, părțile se vor înfățișa în persoană, afară numai dacă unul dintre soți, printre altele, are reședința în străinătate, caz în care partea se va putea înfățișa prin mandatar.
În cauză, din înscrisurile aflate la dosar rezultă că pârâta are reședința în străinătate din 12.03.2008, aspect necontrazis de faptul că la data de 29.05.2008 a încetat contractul de muncă al acesteia. De altfel, începând cu data de 15.08.2008 aceasta are contract de muncă cu o altă societate cipriotă.
Deci, tribunalul găsind primul motiv de apel întemeiat, în considerarea dispozițiilor art. 297 al. 1 Cod procedură civilă, trebuia să admită apelul, să desființeze sentința civilă și să trimită cauza spre rejudecare primei instanțe.
Neprocedând astfel au fost încălcate dispozițiile art. 297 al. 1 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, soluția instanței de apel d e respingere a apelului ca nefondat presupune că această instanță analizând toate motivele de apel le-a găsit neîntemeiate.
Față de situația menționată, cum din considerente rezultă că primul motiv de apel este fondat, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, pentru casarea deciziei, deoarece contradicția dintre considerentele și dispozitivul hotărârii atacate atrage nulitatea actului procedural, în baza art. 105 al. 2 Cod procedură civilă.
Sub aceste aspect trebuie precizat faptul că au fost încălcate dispozițiile art. 261 al. 5 Cod procedură civilă, deoarece motivele prezentate de instanța de apel nu susțin soluția adoptată, ci, mai mult, se află în contradicție cu dispozitivul deciziei.
Această neregularitate a actului procedural, întocmit cu nerespectarea dispozițiilor legale menționate, a produs pârâtei recurente un prejudiciu, care nu poate fi înlăturat decât prin anularea actului.
În consecință, urmare a anulării actului procedural, a hotărârii pronunțată de instanța de apel, în baza art. 105 al. 2 Cod procedură civilă, din cauza nerespectării dispozițiilor art. 261 al. 5 Cod procedură civilă și casării deciziei în baza art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, constatându-se, astfel cum s-a reținut mai sus, că dezlegarea dată prin considerente primului motiv de apel este legală, se va dispune casarea și a sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecarea pe fond a ambelor cereri ultimei instanțe menționate, în baza art. 312 al. 2 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat pârâta-reclamantă, domiciliată în comuna, sat S, cu sediul procesual ales la Societatea Civilă de Avocați și din S,-,.26 A, nr. 3-5, județul S, împotriva deciziei civile nr. 14 din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-.
Casează decizia civilă nr.14 din 13.01.2009 a Tribunalului Suceava și sentința civilă nr.3400 din 4.07.2008 a Judecătoriei Suceava și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored./12.05.2009
Nr.ex.2
Jud. fond:
Jud. apel:
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda, Surdu Oana, Dumitraș Daniela
| ← Divort. Decizia 1971/2009. Curtea de Apel Cluj | Stabilire domiciliu minor. Decizia 1059/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
