Divort. Decizia 663/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (65/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.663
Ședința publică de la 14.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Rodica Susanu
JUDECĂTOR 2: Ilie Mari -
JUDECĂTOR 3: Cristian Olteanu
GREFIER - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentul - pârât, împotriva deciziei civile nr.1075/03.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 26.03.2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta când, Curtea, pentru a da posibilitatea recurentului - pârât să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea consecutiv la 02.04.2009, 09.04.2009 și apoi la 14.04.2009, hotărând următoarele:
CURTEA
Deliberând, constată că prin sentința civilă nr.829/12.02.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, s-a admis cererea de divorț formulată de către reclamanta, împotriva pârâtului; s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 15.10.1983 și înregistrată în Registrul de Stare Civilă la fostul Consiliu Popular al Sectorului 5 B sub nr.1535/15.10.1983, din culpa exclusivă a pârâtului; s-a dispus ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de; a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată cu privire la capătul de cerere privind evacuarea; a fost respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind evacuarea și a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 290 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 15.10.1983 și că relațiile dintre soți sunt vătămate de o perioadă foarte lungă de timp și, deși părțile locuiesc în același apartament,
s-au separat în fapt, fiecare ocupând câte o cameră.
Astfel, din declarațiile martorului, ginerele reclamantei, ce are de 10 ani aceeași locuință cu a părților, rezultă că acestea locuiesc în camere separate. Acest aspect este confirmat și de declarațiile martorului, vecin cu părțile, potrivit căruia părțile sunt separate de o perioadă mai lungă de timp.
În ceea ce privește comportamentul pârâtului față de reclamantă, martorul a declarat că acesta este unul nepotrivit, deoarece pârâtul, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, îi adresează injurii, amenințând-o cu moartea, în același sens fiind și depoziția martorului, care a susținut că între părți au loc periodic certuri, o dată pe săptămână sau la două săptămâni, când pârâtul se află în stare de ebrietate, acesta proferând injurii și amenințări cu moartea la adresa membrilor familiei.
Existența unor relații tensionate între pârât și restul familiei, ca și obișnuința acestuia de a consuma băuturi alcoolice a rezultat și din declarațiile martorului, instanța constatând însă că acestea nu se coroborează în totalitate cu declarațiile celorlalți martori, drept pentru care va înlătura aspectele neconfirmate de celelalte mijloace de probă.
Astfel, martora în cauză a susținut că reclamanta și membrii familiei îl provocau pe pârât, relatând că l-a auzit o dată pe pârât strigând după ajutor. Instanța a apreciat însă că atitudinea ostilă, chiar agresivă, a reclamantei față de pârât, învederată de martorul mai sus amintit, nu este confirmată de alte mijloace de probă administrate în cauză, motiv pentru care a înlăturat parțial declarațiile martorei.
Cât privește aspectele referitoare la lipsa accesului pârâtului la balconul locuinței, faptul că se îngrijește singur de treburile casnice (gătit, spălat), după un program stabilit de reclamantă, fără să fie ajutat de aceasta și că a fost nevoit să se izoleze de restul familiei, instanța a reținut că acestea sunt susținute numai parțial de declarațiile martorului, acesta confirmând că într-adevăr pârâtul își gătește singur, însă s-a separat din voința sa de restul familiei.
De asemenea, din declarațiile martorului rezultă că pârâtul nu contribuie la cheltuielile casei, aceste aspecte coroborându-se cu adeverința nr.1/03.12.2007, eliberată de Asociația de Proprietari.3, din care reiese că datoriile lunare la cotele de întreținere au fost achitate de, până la data de 20.11.2003 apoi de până în prezent.
Instanța a apreciat, față de probele administrate, că relațiile dintre soți nu se mai întemeiază pe afecțiune reciprocă și sprijin specifice raporturilor din cadrul familiei, culpa în destrămarea căsătoriei aparținând soțului pârât, care s-a separat de soția sa, izolându-se într-o cameră pe care o încuie cu cheia și refuzând să comunice cu membrii familiei, încălcând astfel obligația reciprocă a soților, derivată din dispozițiile art. 26 Codul familiei, de a hotărî de comun acord în tot ce privește căsătoria, și nici nu a susținut-o financiar pe reclamantă - fapt ce reprezintă o încălcare a obligației de sprijin material reciproc între soți, prevăzută în art.2 Codul familiei și a celei de a contribui la cheltuielile căsniciei, obligație impusă prin art.29 Codul familiei.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect reluarea de către reclamantă a numelui purtat înaintea încheierii căsătoriei, instanța a reținut că în cauză nu există o învoială a părților prin care acestea să convină ca reclamanta să păstreze numele dobândit prin căsătorie și ulterior desfacerii acesteia, niciuna din părți neformulând cerere în acest sens, motiv pentru care, în temeiul art.40 alin.3 Codul familiei, a dispus ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, respectiv.
Cu privire la capătul de cerere privind evacuarea, instanța a apreciat că
reclamanta a făcut dovada calității sale procesuale active în cererea privind evacuarea, dat fiind faptul că, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.7195 din 15.09.1999 de BNP, aceasta are un drept de abitație viageră asupra unei camere din apartamentul nr.12, situat în B, sector 4,-,.3,.1,.3, al cărui proprietar este numita.
Ca titular al acestui drept real, reclamanta este îndreptățită să acționeze
împotriva oricărei persoane care o tulbură în exercitarea prerogativelor sale privind folosința liniștită și utilă a imobilului, legea necondiționând în vreun fel exercitarea acțiunii de față de existența calității de proprietar.
Asupra fondului cererii având ca obiect evacuarea, instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată, întrucât în temeiul aceluiași contract de vânzarecumpărare autentificat sub nr.7195 din 15.09.1999 de BNP, și pârâtul este titularul unui drept de abitație viageră asupra unei camere din apartamentul nr.12.
Instanța a avut în vedere faptul că imposibilitatea de conviețuire a părților nu reprezintă o cauză de încetare a dreptului real de abitație al pârâtului, dintre cele limitativ prevăzute de art.565 cod civil raportat la art.557-564 Cod civil, ci o cauză specifică de încetare a contractului de închiriere a locuinței (art.24 lit.b liniuța a 3-a din Legea nr.114/1996 reglementând posibilitatea rezilierii contractului înainte de termenul stabilit, la cererea proprietarului, atunci chiriașul are un comportament care face imposibilă conviețuirea).
Împotriva sentinței au declarat apel părțile.
Reclamanta a criticat soluția pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că prima instanță a ignorat argumentele ce stau la baza evacuării pârâtului din imobil.
Pârâtul a criticat, în esență, soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, cu referire la pronunțarea divorțului din culpa sa exclusivă și la modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei pe cererea de evacuare; a susținut pârâtul că au fost avute în vedere doar declarațiile martorilor propuși de reclamantă, că au fost ignorate înscrisurile administrate, precum și celelalte dovezi din care rezultă culpa comună în desfacerea căsătoriei, că dreptul de habitație viageră asupra unei camere din apartament nu conferă reclamantei legitimarea de a solicita evacuarea sa.
Apelurile declarate au fost respinse prin decizia civilă nr.1075/03.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă.
A reținut tribunalul că prima instanță și-a fundamentat soluția pe analiza coroborată a tuturor depozițiilor martorilor ascultați, că în materia divorțului gradul de rudenie sau afinitate al martorului nu constituie un impediment în ascultarea acestuia, că apelantului - pârât nu i-a fost produsă vreo vătămare procesuală care să atragă aplicabilitatea art.105 (2) Cod procedură civilă prin audierea martorului, de vreme ce soluția privitoare la evacuare nu se fundamentează pe depoziția acestuia.
Împrejurarea că reclamanta nu a solicitat expres prin cererea de chemare în judecată desfacerea căsătoriei din culpa pârâtului, nu conduce la concluzia că instanța a nesocotit dispozițiile de procedură, desfăcând căsătoria din culpa exclusivă a pârâtului, întrucât din conținutul cererii de chemare în judecată rezultă fără echivoc că reclamanta a susținut vina exclusivă a pârâtului, instanța de judecată având căderea de a aprecia asupra acestui aspect și în lipsa unei precizări exprese a părții.
Pe de altă parte, s-a apreciat corect că dreptul de habitație viageră conferă reclamantei posibilitatea de a solicita evacuarea pârâtului.
La rândul său, pârâtul este titularul unui drept real asupra unei camere din apartament, dreptul de habitație viageră, în temeiul unui act autentic notarial, iar acest drept încetează doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege (art.565 Cod civil raportat la art.557 - 564 Cod civil), între care nu figurează imposibilitatea conviețuirii părților, ipoteză specifică materiei locațiunii.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Instanța a nesocotit dispozițiile art.189 (1) Cod procedură civilă atunci când a procedat la analizarea martorului (ginerele reclamantei), în ciuda opoziției pârâtului, dat fiind caracterul subiectiv al depoziției acestuia, rezultat din relația de rudenie.
Aprecierea eronată a pertinenței depozițiilor de martori și respingerea solicitării unor dovezi suplimentare, a condus la stabilirea greșită a culpei exclusive a pârâtului în desfacerea căsătoriei.
Au fost nesocotite dispozițiile de procedură prin aceea că instanța nu a ținut seama de faptul că abia prin concluziile scrise formulate reclamanta a indicat culpa exclusivă a pârâtului, acesta fiind pus în imposibilitatea organizării apărării în conformitate cu cadrul procesual fixat.
Instanța de apel a confirmat greșit modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active pe cererea de evacuare a pârâtului, o atare solicitare putând fi formulată doar de proprietar nu și de titularul unui drept de habitație viageră; cererea de evacuare are o cauză ilicită.
Intimata - reclamantă a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul a depus la dosar înscrisuri (copia declarației autentice a numitului ).
Examinând legalitatea deciziei din perspectiva criticilor formulate, Curtea apreciază că recursul este nefondat.
Astfel, în cauză nu au fost nesocotite dispozițiile art.189 (1) pct.1 Cod procedură civilă, cu ocazia administrării probatoriului, respectiv ascultării martorului (ginerele reclamantei).
Textul arătat stabilește, într-adevăr, că nu pot fi ascultați ca martori rudele și afinii până la gradul al treilea inclusiv, dar, conform art.190 Cod procedură civilă, persoanele indicate pot fi ascultate în pricinile privitoare la starea civilă sau divorț, astfel încât eventuala comuniune de interese sau subiectivismul martorului rămân la aprecierea judecății, pentru aflarea adevărului și nu reprezintă elemente cu caracter prohibitoriu în administrarea acestei dovezi.
Mai mult, astfel cum au arătat ambele instanțe, soluționarea cererii de evacuare nu s-a sprijinit pe proba testimonială.
Rezultă din verificarea lucrărilor dosarului că în fazele procesuale de fond și apel au fost administrate dovezi suficiente pe aspectul susținerilor formulate, iar critica relativă la aprecierea pertinenței depozițiilor de martori nu poate face obiect de analiză, de vreme ce modalitatea valorificării dovezilor administrate nu mai constituie un caz de modificare a hotărârii.
Nu poate fi primită nici critica privitoare la soluționarea pricinii cu nesocotirea cadrului procesual fixat prin cererea introductivă, în cuprinsul căreia nu s-a menționat expres că motivul desfacerii căsătoriei îl constituie culpa exclusivă a pârâtului, dat fiind că, așa cum corect a apreciat tribunalul, revine instanței sarcina de a aprecia pe baza probatoriului existența culpei ce fundamentează soluția pronunțată.
În sfârșit, critica referitoare la greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale active pe cererea de evacuare poate fi privită în contextul soluției pronunțate doar ca lipsită de interes.
Corect s-a stabilit că în virtutea dreptului de habitație viageră stabilit în persoana intimatei în temeiul unui act autentic notarial conferă titularului aptitudinea de a acționa pentru prezervarea și exercițiul său efectiv, prerogativele folosinței (usus) fiind suficientă pentru existența legitimării procesuale active.
Din această perspectivă, nu se poate susține că demersul are o cauză ilicită, astfel cum susține recurentul.
În concluzie, în temeiul art.312 cu referire la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - pârât, împotriva deciziei civile nr.1075/03.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă.
Obligă recurentul la 700 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
MARI
GREFIER
Red.
.
2 ex./22.09.2009
TB-5 -;
Jud.4 -
Președinte:Rodica SusanuJudecători:Rodica Susanu, Ilie, Cristian Olteanu
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 70/2009. Curtea de... | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1701/2009. Curtea... → |
|---|
