Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1701/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(455/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECȚIA A III-A CIVILĂ
SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1701
Ședința publică de la 10 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Stere Learciu
JUDECĂTOR 2: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă - reclamantă, împotriva deciziei civile nr.48 A din data de 15.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - pârât și cu Autoritățile Tutelare PRIMĂRIA SECTORULUI 4 B și PRIMĂRIA SECTORULUI 6
are ca obiect - reîncredințare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, în calitate de reprezentant al recurentei pârâte-reclamante, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 22.10.2008, eliberată de Baroul București, aflată la fila 12 în dosarul Tribunalului București Secția a III a Civilă și avocat, în calitate de reprezentant al intimatului reclamant - pârât, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 04.06.2009, eliberată de Baroul București, aflată la fila 33 dosar ), lipsind Autoritățile Tutelare Primăria sectorului 4 B și Primăria sectorului 6
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței împrejurarea că intimatul reclamant - pârât a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 07.12.2009, întâmpinare în două exemplare.
Avocatul recurentei pârâte-reclamante solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și în cadrul probei depune la dosar următoarele acte: o încheiere prin care s-a respins cererea cu privire la amendarea recurentei, decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anul 2009, rezoluția nr.10777 din 07.08.2009 de suspendare temporară a activității societății pe o perioadă de un an și patru luni începând cu data de 07.08.2009 până la data de 31.12.2010 și procese verbale încheiate de reprezentanții Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4 la momentul la care intimatul trebuia să se prezinte la domiciliul recurentei pentru vizitarea minorului și comunică câte un exemplar intimatului reclamant-pârât.
Avocatul intimatului reclamant-pârât solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și în cadrul probei depune la dosar ordonanța din 27.04.2009, adresa Municipiului B, Primăria sector 4 și interogatoriu luat de pârâta reclamantului, comunică un exemplar avocatului recurentei pârâte-reclamante și nu se opune încuviințării probei solicitată de partea adversă.
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul, arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor comunicate reciproc la termenul de astăzi.
Curtea, după deliberare, în temeiul art.305 din Codul d e procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de avocații recurentei pârâte-reclamante și intimatei reclamante-pârâte, le administrează la acest termen de judecată și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurentei pârâte-reclamante susținând oral motivele de recurs solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea deciziei civile atacate în sensul admiterii apelului referitor la restrângerea dreptului de vizitare a minorului, astfel încât, acesta să se realizeze doar la domiciliul recurentei și în prezenta acesteia, fără cheltuieli de judecată.
Menționează că instanța de apel a omis a constata faptul că intimatul nu și-a exercitat dreptul de a-l vizita pe minor și, că nu a contribuit în nici un fel la creșterea și educarea acestuia și nici nu și-a exprimat în nici un fel disponibilitatea de a contribui la creșterea lui.
Mai arată că instanța a reținut din probele administrate în cauză numai situația de fapt prezentată de intimatul reclamant-pârât și a ignorat sau a interpretat greșit susținerile recurentei pârâte-reclamante.
Susține că recurenta nu s-a opus niciodată la vizitarea minorului de către intimat, astfel cum rezultă și din procesele verbale întocmite în cauză, minorul fiind cel care nu a vrut să plece cu tatăl său. Mi mult, recurenta a depus a depus o adresă către executorul judecătoresc în care arată expres că nu se opune la vizitarea copilului iar acesta poate veni oricând să îl ia de la domiciliul său. Cererea reconvențională formulată de recurentă în sensul de a restrânge dreptul de vizitare al copilului la domiciliul său și în prezenta sa a fost în sensul protejării interesului copilului.
În plus, arată că, din decembrie 2005 până în data de 4 februarie 2007, intimatul reclamant-pârât nu s-a prezentat să-și viziteze minorul și nu și-a exprimat prin nici un fel dorința de a-l vizita sau de a-l lua, nici telefonic, nici la domiciliul recurentei.
Concluzionând, arată că instanța de apel a dat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, având în vedere situația de fapt prezentată și prevederile art.16 alin.1 din Legea nr.272/2004, privind protecția copilului.
Avocatul intimatului reclamant-pârât solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca legală și temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Menționează că motivele la care s-a făcut referire la termenul de astăzi nu au legătură cu prezenta cauză, întrucât veniturile pe care le realizează intimatul nu pot influența programul de vizitare al minorului.
Arată că din procesele verbale încheiate de executorii judecătorești rezultă opoziția recurentei de a se conforma hotărârilor, în sensul de a permite intimatului de a lua legătura cu minorul după programul stabilit de instanță, iar prin încheierea din 01.08.2006 pronunțată de Judecătoria sector 4 B, s-a dispus obligarea pârâtei la plata unei amenzi civile în favoarea statului și printr-o ordonanță a Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 4 B s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva pârâtei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.307 cod penal, urmărire ce a fost finalizată prin aplicarea unei sancțiuni.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3544/20.06.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, în dosarul nr- au fost respinse, ca neîntemeiate, cererea principală formulată de reclamantul-pârât, împotriva pârâtei - reclamante și în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară - PRIMĂRIA SECTOR 4 B, cererea având ca obiect reîncredințare minori, precum și cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă, având ca obiect modificare program vizitare minor.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin sentința civilă nr.1499/15.03.2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, s-a încuviințat reclamantului - pârât menținerea de legături personale cu minorul, născut la data de 4.02.1999, încredințat mamei spre creștere și educare în urma divorțului, după următorul program, în prima și a treia săptămână din lună, de vineri după amiaza până duminica după amiaza, o lună în concediu (vara) și două săptămâni în vacanța de iarnă.
Din considerentele celor două hotărâri, instanța a reținut că stabilirea programului de vizitare s-a tăcut în funcție de împrejurările de fapt reținute pe baza probelor administrate, din care a rezultat că, prin atitudinea sa, pârâta reclamantă încălca dreptul tatălui de a menține relații personale cu minorul, nerespectarea dreptului primului, de a se implica în creșterea și educarea copilului nefiind în interesul acestuia din urmă.
Ulterior, prin sentința civilă nr.2446/17.04.2006, a Judecătoriei Sectorului 4 B, a fost respinsă cererea promovată de pârâta - reclamantă prin care solicita modificarea programului de vizitare, iar la data de 1.08.2006, aceasta a fost obligată să plătească în favoarea statului o amendă civilă de 30 de lei pe fiecare zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu - sentința civilă nr. 1499/15.03.2004, suma datorată pentru acest motiv de pârâta - reclamantă, fiind stabilită, ulterior, prin sentința civilă nr. 743/2008 a Judecătoriei Sectorului 4 B, la 5.400 RON.
Pe baza acestor înscrisuri, precum și a celorlalte probe administrate în cauză, instanța a constatat existența unor neînțelegeri nefiresc de grave între părți, cu privire la modalitatea de exercitare de către reclamantul - pârât a dreptului de a menține relații personale cu minorul.
S-a reținut că este rară dubiu împiedicarea reclamantului - pârât de a-și exercita dreptul de a-l vizita pe minor, împrejurare ce a determinat punerea în executare silită a hotărârii judecătorești, procedură ce nu poate fi sub nici formă în interesul copilului.
Instanța a considerat că nici unul din mijloacele de probă administrate atestă o schimbare a împrejurărilor de fapt, în raport de care s-a apreciat anterior că măsura încredințării minorului către mamă și stabilirea programului de vizitare a minorului de către tată în modalitatea amintită anterior, corespund interesului copilului și nici că menținerea acestora în continuare ar afecta în vreun fel dezvoltarea fizică și psihică a acestuia.
S-a apreciat de către instanță că împrejurarea că pârâta - reclamantă nu respectă actualul program de vizitare nu este de natură prin ea însăși să justifice schimbarea mediului obișnuit de viață al copilului, prin reîncredințarea acestuia către reclamantul - pârât, obligația respectivă putând fi adusă la îndeplinire pe calea executării silite. de către tată la serviciile unor executori judecătorești, pentru punerea în aplicare a programului stabilit, nu poate determina restrângerea programului, prin vizitarea minorului numai la domiciliul acestuia, mai ales față de relațiile tensionate existente între părți. Stabilirea unui program de vizitare în modalitatea propusă de pârâta reclamantă ar lipsi de conținut dreptul copilului la menținerea unor relații personale cu tatăl său.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel ambele părți.
În ceea ce-l privește pe apelantul - reclamant - pârât, acesta arată, în esență, că mama copilului nu i-a permis nici măcar o singură dată să ia legătura cu fiul său, deși a utilizat toate mijloacele morale și legale de aod etermina să facă acest lucru, apreciind că atitudinea apelantei - pârâte prejudiciază în mod grav educația și dezvoltarea emoțională a copilului. Așa fiind, nu are relevanță faptul că minorul are condițiile necesare creșterii, câtă vreme mama sa spulberă orice noțiune de autoritate - judecător, procuror, poliție, executor judecătoresc.
Atitudinea mamei și starea conflictuală pe care aceasta o întreține de peste 5 ani, au făcut ca minorul să fie expus unei presiuni de ordin emoțional foarte mari, ce poate determina pe termen traume psihice și emoționale.
În opinia apelantului, motivarea sentinței apelate dovedește că instanța a apreciat în mod superficial realitatea pe care o reține și consecințele acesteia, câtă vreme s-a apreciat ca normală și fără pericol lăsarea în continuare a copilului în grija unei femei care a fost în repetate rânduri sancționată, tocmai pentru nerespectarea unei hotărâri judecătorești.
Se apreciază de către apelant că situația existentă, astfel cum a fost reținută de către instanță, este în mod evident schimbată și chiar contrară celei avute în vedere de instanța ce a dispus încredințarea copilului, prin acordul părților.
În ceea ce o privește pe apelanta - pârâtă - reclamantă, aceasta arată că restrângerea cererii reconvenționale este motivată doar printr-o frază generală, nefiind menționate probele administrate, probe din care rezultă stresul la care este supus minorul atunci când tatăl său intenționează să îl ia la domiciliul său. Astfel, s-a dovedit că la data de 7.03.2008, copilul a avut o reacție negativă față de acțiunea apelantului de a-l lua de la domiciliul mamei, plângând și strigând că nu vrea să își urmeze tatăl.
O altă critică adusă de apelantă sentinței, se referă la faptul că audierea minorului, deși încuviințată, nu a mai avut loc, aceasta fiind necesară și utilă cauzei, permițând instanței să constate prin propriile simțuri, faptul că programul de vizitare este dăunător minorului și că apelantul se folosește de acest program doar în scop șicanator.
Se mai susține de apelantă că instanța nu a făcut referire la probele administrate în cauză, inclusiv la interogatoriul reclamantului, din răspunsurile date rezultând atitudinea șicanatoare a acestuia, nicidecum dragostea față de minor.
Prin decizia civilă nr.48/A/15.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, s-au respins apelurile declarate de apelanții și, ca nefondate.
Împotriva deciziei civile de mai sus a declarat recurs recurenta, arătând următoarele:
- instanța a reținut o situație neconformă cu realitatea;
- hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii;
- cererea reconvențională are ca scop apărarea intereselor copilului;
- recurenta nu s-a opus niciodată ca intimatul să-și viziteze copilul.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 Cod de procedură civilă.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Astfel, cât privește criticile recurentei pârâte, Curtea consideră că susținerile acesteia în sensul că prima instanță nu a analizat și nu a ținut seama de probele administrate din care rezultă necesitatea restrângerii programului de vizitare justificată de reacția pe care copilul o are de câte ori tatăl său dorește să îl ia la domiciliul său, sunt neîntemeiate.
Astfel, în mod corect s-a apreciat de către instanțe că schimbarea programului de vizitare nu se justifică, iar probele administrate au fost analizate, pe baza lor stabilindu-se și fiind expusă situația de fapt.
Mai mult, Curtea apreciază că la momentul actual, limitarea într-o măsură și mai mare a intervalului și a modului în care tatăl poate să mențină legături directe și personale cu fiul său nu ar fi în nici un caz de natură a conduce la posibilitatea dezvoltării măcar pe viitor a unei relații normale tată-fiu, ci dimpotrivă, ar avea un efect negativ, de. Aceasta, cu atât mai mult cu cât exercitarea acestui drept de către tată este împiedicată în mare măsură de către apelanta pârâtă, atât prin opoziția la executarea lui în mod practic, dar și prin omisiunea de a explica minorului necesitatea păstrării relațiilor și cu celălalt părinte, atitudinea sa de a lăsa la latitudinea copilului vizitarea tatălui său (astfel cum a declarat minorul), în condițiile în care comportamentul său în general a fost de a refuza, pentru diferite pretexte, luarea copilului de către tată, nefiind în mod evident una de recomandat.
Astfel fiind, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă - reclamantă, împotriva deciziei civile nr.48 A din data de 15.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - pârât și cu Autoritățile Tutelare PRIMĂRIA SECTORULUI 4 B și PRIMĂRIA SECTORULUI 6
Obligă recurenta la 3.740 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 ex/02.02.2010
----------------------------------------------
- Secția a III-a -
-
Jud.Sector 4 - -
Președinte:Stere LearciuJudecători:Stere Learciu, Claudiu Marius Toma, Ioana
| ← Divort. Decizia 663/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 2/2009. Curtea... → |
|---|
