Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 70/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 70/2009
Ședința publică de la 22 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier Creța
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 44/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a cauzei au răspuns:
- intimat Pârât - personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care intimata depune la dosar o sentință a Judecătoriei Alba Iulia.
Față de împrejurarea că părțile nu mai au alte cereri instanța în baza art. 150. declară închisă etapa dezbaterilor și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimata solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei din apel. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând transport și zilele de muncă.
Curtea reține cauza în pronunțare.
După terminarea dezbaterilor recurentul depune la dosar concluzii scrise însoțite de un set de acte.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2217/2008 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta
S-a dispus reîncredințarea spre creștere și educare a minorului, născut la data de 07.02.1998, către reclamant.
A fost obligată pârâta la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, în cuantum de 125 de lei lunar, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri, respectiv 18.04.2008 și până la majoratul acestuia.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Din căsătoria reclamantului cu pârâta a rezultat minorul, născut la data de.07.02.1998.
Prin sentința civilă nr- pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. 2834/2000, definitivă prin nerecurare (4-6), prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei părților, încheiată la data de 07.06.1997 și trecută în registrul stării civile al Primăriei, a fost încredințat minorul spre creștere și educare mamei, pârâta în prezenta cauză, fiind obligat tatăl la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului în cotă de 25% din veniturile obținute de acesta, de la data introducerii respectivei acțiuni și până la majoratul minorului.
Potrivit art.44 Cod fam. dacă se schimbă împrejurările avute în vedere pentru încredințarea copilului, instanța judecătorească poate modifica măsurile cu privire la drepturile si îndatoririle dintre părinți si copii, inclusiv a măsurii luate potrivit art.42 al.1 Cod fam.
Instanța a reținut însă că în ceea ce privește încredințarea copiilor, din interpretarea dispozițiilor art.42 al.4 Cod fam. a rezultat că este îngăduită învoiala părinților sub acest aspect, aceasta producându-și efectele, bineînțeles, numai dacă este încuviințată de instanța judecătorească.
Având astfel în vedere cererea de față formulată de către reclamantul privind reîncredințarea spre creștere și educare a minorului și acordul exprimat în acest sens în cauză de către pârâta și ținând cont și de faptul că dispozițiile alineatului 4 al art.42 Cod fam. îngăduie învoiala părților sub acest aspect, instanța apreciază drept întemeiată cererea reclamantului privind reîncredințarea minorului spre creștere și educare.
Instanța a apreciat că în acest fel sunt protejate interesele minorului, avându-se în vedere vârsta acestuia și faptul că reclamantul a păstrat și după desfacerea căsătoriei părților legăturile cu acesta, contribuind sub aspect material și moral la creșterea și educarea copilului.
Astfel, din înscrisurile administrate în cauză, ce confirmă susținerile părților, a rezultat că după desfacerea căsătoriei părților reclamantul a contribuit constant cu privire la cheltuielile de întreținere a minorului, constatându-se că reclamantul dispune de mijloace materiale suficiente pentru a putea asigura creșterea fiului său (26),lucru dovedit în timp prin faptul ca minorul a mers în repetate rânduri în vizită la tatăl său chiar și pentru perioade mai lungi, în vacanțe și totul a decurs normal. Martorul, vecin cu reclamantul a arătat că îl cunoaște pe minor deoarece vine deseori la tatăl său de care este atașat și că acesta și-a exprimat dorința de rămâne cu tatăl său și pentru faptul că ar avea școala mai aproape, și condiții mai bune.
Audiată, pârâta a arătat că este de acord cu încredințarea minorului în favoarea tatălui, motivat de faptul ca acesta este foarte atașat de el și pentru că acesta are mai mult timp pentru a se ocupa de el.
Față de toate aceste considerente, instanța a admis prezenta cerere formulată de reclamantul și a dispus reîncredințarea spre creștere și educare a minorului către reclamant.
Întrucât instanța are obligația de a se pronunța și din oficiu cu privire la contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de întreținere, creștere, educare și învățătură și pregătire profesională a copiilor, văzând prevederile art. 42 al. 3 și 4 raportat la art. 86 al.1 si 3 și art.94 al.1 Cod fam. și având în vedere veniturile obținute în prezent de către pârâtă (47), sunt sub minimul pe economie stabilit prin HG1507/2007, instanța a dispus obligarea acesteia la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului,raportata la acest venit, pensia calculată fiind în cuantum de 125 de lei lunar, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri, respectiv 18.06.2008 și până la majoratul acestuia.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din 20.01.2009 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în același dosar s-a admis cererea formulată de pârâta și în consecință:
A fost îndreptată eroarea materială strecurată în minuta și dispozitivul sentinței civile nr. 2217/2008 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr-, în sensul că alineatul 3 al acestora va avea următorul cuprins:
"Obligă pârâta la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, în cuantum de 125 lei lunar, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri, respectiv 18.06.2008 și până la majoratul acestuia".
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor de apel se susține că pârâta nu i-a achitat pensia alimentară și alocația de stat pe lunile iunie și iulie 2008 și să-i returneze pensia alimentară pe care i-a plătit-o pe luna iunie, dar numai J din305 lei, întrucât fiul părților se află la reclamant din data de 15.06.2008.
Prin decizia civilă nr. 44/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr.unic - s-a respins ca tardiv apelul declarat de reclamantul, cu motivarea că apelul a fost declarat cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 284 al. 1 Cod pr. civ.
Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs în termen, motivat reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârilor atacate în sensul de a se constata că apelul a fost formulat împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale și de a fi obligată pârâta să-i restituie pensia de întreținere pe care reclamantul a plătit-o în favoarea minorului pe lunile iunie și iulie 2008, precum și să-i restituie alocația de stat pe care a încasat-o pentru minor pe aceste luni.
Prin întâmpinarea depusă al dosar la data de 25 mai 2009 intimata pârâtă a solicita respingerea recursului ca nefondat, susținând, în esență, că reclamantul nu a achitat în perioada august 2007 -ianuarie 2008 pensia de întreținere în favoarea minorului și că i-a restituit reclamantului pensia de întreținere pe lunile în care minorul s-a aflat la acesta.
În susținerea cereri de recurs și, respectiv, a întâmpinări ambele părți au depus la dosarul instanței de recurs o serie de înscrisuri, respectiv, cupoane de pensie, facturi emise de Poșta Română, acte emise de executorul judecătoresc - 5, 6, 9-15, 16, 22, 30-43.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor invocate de recurent, precum și din oficiu, conf. art. 306 Cod procedură civilă, cu referire la disp. art. 284 al. 1 Cod pr. civ și art.299 și 304 Cod pr. civilă, Curtea de Apel constată că recursul declarat de reclamant nu este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 299-316 Cod procedură civilă, pot fi atacate pe calea recursului hotărârile definitive date fără drept de apel sau date în apel, precum și, în condițiile legii, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.
Este de reținut, de asemenea, că judecarea recursului se face după regulile privind judecarea apelului ( art. 316 din Codul d e pr. civ.), cu precizarea că recursul, fiind conceput ca o cale ordinară de atac, nu are potrivit actualelor dispoziții procedurale, caracter devolutiv, și, deci, nu are loc o nouă judecată pe fond ci numai un control al hotărârii atacate în limita motivelor expres prevăzute de lege ( art. 304 din Codul d e pr. civ. ) și fără a se produce probe noi, cu excepția înscrisurilor ( art. 305 din Codul d e pr. civ. ).
Având în vedere aceste reglementări, în speță, se constată că recurentul reclamant face în recurs critici privind soluționarea în fond a cauzei, în contextul în care tribunalul ca instanță de apel a respins în mod corect apelul reclamantului, ca tardiv.
Cu alte cuvinte, reclamantul nu putea formula pentru prima dată în recurs, trecând peste apel, critici pe care nu le-a analizat instanța de apel, urmare a culpei reclamantului care nu a promovat apelul în termenul prevăzut de art. 284 alin. 1 Cod proc. civ.
Susținerea recurentului reclamant că a înțeles să atace cu apel încheierea de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 2217/2008 pronunțată de instanța de fond, Curtea nu o poate împărtășii, raportat la cuprinsul cererii de apel.
În concret, reclamantul în motivarea cererii de apel a arătat că este de acord cu încheierea de îndreptare a erorii materiale pronunțată la data de 20.01.2009 privind sentința civilă nr. 2217/2008, sentință atacată cu prezentul apel.
Așa fiind, Curtea de Apel conf. art. 312 alin. 1 Cod pr. civ. va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
Față de soluția pronunțată și, având în vedere dis. art. 274 Cod pr. civ. Curtea de Apel îl va obliga pe recurentul reclamant să plătească intimatei suma de 40 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 44/A/6.03.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Civilă.
Obligă pe recurentul reclamant să plătească intimatei suma de 40 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 22 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, Creța |
Red.
Tehnored. /2ex./01.07.2009
,
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica, Marius Aurel
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 663/2009. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
