Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 17/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 17/2010
Ședința publică de la 15 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta împotriva deciziei civile NR. 277/A/05 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția civilă.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat reclamanta asistată de avocat și pârâții intimați G și asistați de avocat.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care avocata reclamantei recurente a depus la dosar concluzii scrise, taxă de timbru în valoare de 3 lei și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
Avocata pârâților a învederat instanței că aceștia dețin minorul în baza art. 86 din Codul familiei precum și faptul că nu s-a instituit nicio măsură de plasament.
Instanța constată că nu mai sunt alte cereri de formulat și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat reclamantei a solicitat admiterea recursului, desființarea deciziei atacate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de Judecătoria Petroșani și a i se preda minora care în prezent se află la bunicii paterni.
A invocat dispozițiile art. 98 alin.2 și 103 alin.1 din Codul familiei, bunicii paterni dețin fără drept minora iar mama biologică este îndreptățită să educe și să crească minora.
Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată. A precizat că la instanța de apel s-a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul pârâților și din care rezultă că din ianuarie 32003 minora a fost la tatăl ei, iar după ce acesta a decedat a fost întreținută de bunicii paterni.
A mai arătat că instanța trebuie să aibă în vedere dacă este oportună măsura solicitată de mama biologică câtă vreme concubinajul a încetat în anul 2001, minora fiind născută în anul 2000, dar era firesc ca mama să ia legătura cu bunicii, ca mai apoi, să o ia și pe minoră.
Susține că în acest moment măsura nu este oportună datorită comportamentului mamei deoarece pentru așa ceva trebuia creat un climat necesar.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr.397/2009 a Judecătoriei Petroșani s-a admis acțiunea reclamantei împotriva pârâților G și, și aceștia au fost obligați să înapoieze reclamantei pe minora, născută în 15.05.2009.
În motivarea hotărârii s-a reținut că minora este rezultată din relațiile de concubinaj dintre reclamantă și fiul părților, care a decedat în 4.07.2008, că reclamanta l-a părăsit pe tatăl minorei și aceasta a rămas în grija tatălui și a bunicilor paterni. S-a reținut apoi că din probele dosarului nu rezultă că înapoierea minorei către mama ei ar fi contrară intereselor minorei, astfel că acțiunea este întemeiată și trebuia admisă conform art.100 și 103 din Codul familiei.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții G și solicitând respingerea acțiunii. In motivarea apelului au arătat că reclamanta s-a dezinteresat de soarta minorei, că ar fi în defavoarea acesteia să fie luată de reclamantă, la pârâți existând condiții materiale bune pentru întreținerea și educarea ei.
Prin decizia civilă nr. 277/A/5.11.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Civilă a fost admis ca fondat apelul declarat de pârâții G și împotriva sentinței civile nr.397/2009, sentință care a fost schimbată integral în sensul că a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâților pentru înapoiere minor.
Intimata a fost obligată să plătească apelanților suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
În motivarea acestei decizii Tribunalul a reținut următoarele:
Din probele testimoniale administrate în apel a rezultat că reclamanta se află în prezent în Italia, motiv pentru care s-a și pus în vedere acesteia prin apărător să facă dovada condițiilor materiale ce le deține și a veniturilor obținute acolo. Reclamanta a depus însă la dosar dovezi că ar fi angajată în muncă în țară, mai exact ca îngrijitoare la SC SRL, cu un salariu brut de 600 lei.
În apel, reclamanta s-a prezentat la un singur termen de judecată iar la prima instanță reclamanta nu s-a prezentat personal în cauză, aspecte ce a întărit convingerea instanței că aceasta nu locuiește în țară, revenind în România ocazional. S-a remarcat și faptul că reclamanta nu a fost găsită la adresa indicată în acțiune, cea din, de către autoritatea tutelară, astfel că și ancheta socială întocmită de Primăria, a atestat plecarea în Italia a reclamantei, împreună cu o altă fiică și unde reclamanta ar lucra cu forme legale.
Ținând seama de aceste aspecte ca și de faptul că la bunicii paterni în loc. jud.A, minora beneficiază de condiții materiale și morale de creștere bune, obținând la școală rezultate de "foarte bine", că bunicii sunt atașați de ea și îi oferă un trai decent, Tribunalul a arătat că soluția primei instanțe este neîntemeiată, motiv pentru care a găsit fondat apelul.
S-a mai arătat că atâta timp cât reclamanta nu a dovedit că locuiește în țară și că ar avea condiții materiale pentru a crește pe minoră, adeverința de angajare depusă în apel fiind o probă singulară ce nu se coroborează cu altele, sau dimpotrivă că ea deține în străinătate condiții locative și mijloace de trai îndestulătoare, s-a reținut că predarea minorei către reclamantă nu este cu nimic îndreptățită.
Mai mult de atât, situația materială incertă a reclamantei, ce transpare din probatoriul cauzei a dus la concluzia că înapoierea minorei către mama sa nu este în interesul copilului, ci în defavoarea sa, motive pentru care apelul părților fiind fondat a fost admis și s-a modificat sentința în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
In conformitate cu art.274 civ.Cod Penal aceasta a fost obligată să plătească apelanților 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen reclamanta solicitând în baza art. 312.civ.Cod Penal, art. 304 pct. 8.civ Cod Penal, admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond.
În motivarea recursului reclamanta recurentă arată că instanța de apel a pronunțat o soluție nelegală, interpretând greșit actul dedus judecății, motivarea deciziei având drept principal argument că nu s-a prezentat decât la un termen de judecată și nu s-a făcut trimitere la nici un text de lege care să rezulte că nu își poate recupera fiica de la bunicii paterni.
Instanța de apel nu a ținut seama de disp. art. 98 al. 2 din fam. care arată că dacă unul dintre părinți este decedat celălalt părinte exercită singur drepturile părintești și nici de disp. art. 103 al. 1 din fam. în care se spune că părinții au dreptul să ceară înapoierea copilului de la orice persoană care-l deține fără drept.
La fel, instanța de apel nu a ținut seama de practica CEDO în care se arată că încredințarea creșterii și educării unui minor altor persoane decât părinții biologici nu trebuie permisă decât în situații excepționale.
În același sens a statuat și ÎCCJ când a precizat că raporturile de afecțiune care-i leagă pe bunici de minorul aflat la ei nu justifică prin ele însele respingerea înapoierii minorului.
În speță pârâții nu au adus nici o probă din care să rezulte că este contrar interesului minorei de a fi înapoiată, astfel că soluția pronunțată de instanța de apel este nelegală.
Pârâții intimați nu au depus întâmpinare.
Curtea de Apel examinând decizia atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu, constată că recursul declarat de reclamanta este fondat și va fi admis, din următoarele considerente:
Soluția pronunțată de către instanța de fond în speță este legală și temeinică.
Conform art. 98 al. 2.fam. dacă unul dintre părinți este mort, decăzut din drepturile părintești, pus sub interdicție sau, din orice împrejurări, se află în neputință de a-și manifesta voința, celălalt părinte exercită singur drepturile părintești.
În speță, tatăl copilului a decedat, reclamanta având dreptul legal de a-și exercita drepturile părintești. Aceasta a încercat să ia minora de la domiciliul bunicilor paterni - pârâții intimați G și, dar aceștia au refuzat înapoierea minorei.
Conform disp. art. 103 al. 1 din fam. părinții au dreptul să ceară înapoierea copilului de la orice persoană care îl ține fără drept. În aliniatul 2 al aceluiași text de lege se statuează că instanța de judecată va respinge cererea de înapoiere a copilului doar dacă înapoierea este contrară interesului copilului.
Conform acestei dispoziții legale și practicii judiciare în materie în cauză trebuia să se stabilească, fără echivoc, dacă sub aspect fizic, moral sau intelectual, dezvoltarea și creșterea minorei ar fi periclitată prin înapoierea sa la mamă.
Instanța de apel a greșit când a evaluat interesul minorei prin analogie, pe baza criteriilor avute în vedere la încredințarea sau reîncredințarea copiilor către unul sau altul dintre părinți, în cauză reclamanta recurentă fiind singurul părinte al minorei și nu s-au făcut probe că înapoierea acesteia ar fi contrară intereselor sale, că dezvoltarea sa fizică, morală și intelectuală ar pune-o în pericol.
Față de cele arătate, recursul reclamantei este fondat și va fi admis, conform disp. art. 312.civ.
Cod PenalÎn baza art. 274.civ.Cod Penal pârâții intimați G și vor fi obligați să plătească reclamantei suma de 803 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile NR. 277/A/05 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția civilă și în consecință:
Modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de pârâții G și împotriva sentinței civile nr. 397/2009 pronunțată de Judecătoria Petroșani, pe care o menține ca fiind legală și temeinică.
Obligă pârâții intimați G și să plătească reclamantei suma de 803 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 15.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red/tehnored. -
2 ex/09.03.2010
VN
AC, MS
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica, Marius Aurel
| ← Divort. Decizia 69/2009. Curtea de Apel Alba Iulia | Divort. Decizia 666/2009. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
