Divort. Decizia 670/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,
DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 670/
Ședința publică din 19 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif
JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 3: Mihail
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta și de pârâtul, având ca obiect: "divorț" împotriva deciziei numărul 28/Ap din 02.02.2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 5 mai 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar, instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea la 12 mai 2009, apoi la 19 mai 2009.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 7156 pronunțată de Judecătoria Brașov la data de 09 iulie 2008, în dosarul nr-, au fost admise, în parte, atât acțiunea formulată și precizată de reclamanta cât și cererea conexă formulată de pârâtul - și s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate de părți la data de 19 septembrie 2002 și înregistrată în Registrul Stării Civile al Primăriei mun. sub nr. 1391, din culpa comună a părților. S-a stabilit ca după divorț, reclamanta să poarte numele avut anterior căsătoriei, acela de. Prin aceeași hotărâre s-a dispus încredințarea minorei -, născută la data de 29 decembrie 2002, spre creștere și educare mamei reclamante. Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 125 de lei lunar, reprezentând pensie de întreținere în favoarea minorei -, începând cu data de 09 iulie 2008 și până la majoratul minorei. Prima instanță a permis pârâtului să aibă legături personale cu minora - o săptămână în vacanța de iarnă și o lună în timpul vacanței de vară a minorei. Au fost respinse restul pretențiilor părților.
Împotriva sentinței au declarat apel ambele părți. Prin decizia civilă nr. 28/A/2009, Tribunalul pentru minori și familie Brașova admis apelul declarat de pârâtul -, în contradictoriul cu reclamanta, împotriva nr. 7156/09 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr-, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a permis pârâtului să aibă legături personale cu minora -, născută la data de 29 decembrie 2002, după următorul program de vizitare:
- o lună în vacanța de vară, și anume în luna august a fiecărui an calendaristic, la domiciliul tatălui pârât, cu obligația reclamantei de a aduce minora la domiciliul din România al pârâtului;
- o săptămână în vacanța de iarnă, în perioada 20 decembrie - 27 decembrie inclusiv, în anii pari, respectiv în perioada 27 decembrie - 07 ianuarie, inclusiv, în anii impari, cu obligația tatălui pârât de a lua copilul de la domiciliul unde locuiește împreună cu mama sa și de a-l readuce înapoi la același domiciliu.
A fost admis apelul declarat de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul - împotriva aceleiași hotărâri, pe care o schimbă în parte, în sensul obligării pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei - cu începere de la data de 01 octombrie 2007 și până la majoratul copilului - 29 decembrie 2020 - sau alte dispoziții ale instanței. S-au păstrat restul dispozițiilor sentinței atacate. S-a dispus compensarea în totalitate a cheltuielilor de judecată făcute de părți în apel.
Pentru a se pronunța asupra apelului reclamantei, tribunalul a reținut că in cuprinsul anchetei sociale întocmite prin intermediul comisiei rogatorii de autoritățile judiciare italiene reiese că minora se află, împreună cu mama sa, în Italia, din luna octombrie 2007. Părțile s-au separat în fapt în cursul anului 2007, iar în lipsa unor probe care să facă dovada contrară, se prezumă că ambii părinți au contribuit la întreținerea fiicei lor minore, în egală măsură, până la data plecării copilului, împreună cu mama sa, în Italia.
În ceea ce privește critica adusă hotărârii primei instanțe relativ la reținerea culpei ambilor soți în desfacerea căsătoriei, tribunalul specializat apreciază că este nefondată. Astfel, din depozițiile testimoniale ale martorilor - și, ascultați în fața primei instanțe, reiese că ambele părți se fac vinovate de destrămarea relațiilor de căsătorie.
Susținerile apelantei în sensul că pârâtul a renunțat la stabilirea unui program de vizitare a minorei în momentul în care și-a modificat cererea de chemare în judecată, solicitând încredințarea minorei spre creștere și educare, sunt nefondate. Astfel, în mod corect a procedat prima instanță care a încredințat copilul spre creștere și educare mamei reclamante, raportat la interesul superior al copilului și anume: vârsta minorei, faptul că aceasta se află de mai mult timp în îngrijirea mamei sale, fiind vorba de o care are nevoie să trăiască alături de mama sa. Este adevărat că, inițial, prin acțiunea de divorț conexă, pârâtul a fost de acord cu încredințarea copilului la mamă și stabilirea în favoarea sa a unui program de vizitare a minorei, iar apoi și-a modificat acțiunea solicitând încredințarea copilului la tată. Însă, prin faptul că prima instanță a decis ca minora să fie încredințată spre creștere și educare mamei, admițând în parte și acțiunea conexă a pârâtului, era firesc să se pronunțe și pe petitul din cererea conexă privind modalitatea de vizitare a copilului de către tată, acest drept fiind recunoscut de lege părintelui divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul.
Pe de altă parte, această critică este nefondată și raportat la specificul unui asemenea capăt de cerere, o acțiune având ca obiect stabilirea modalității de vizitare a copilului de către părintele căruia nu i-a fost încredințat minorul putând fi exercitată oricând. Este însă în interesul copilului ca acesta să păstreze legătura cu ambii părinți, inclusiv cu tatăl pârât, motiv pentru care tribunalul specializat apreciază ca legală hotărârea primei instanțe care s-a pronunțat și cu privire la acest aspect.
Pentru toate aceste considerente, instanța de control judiciar a admis apelul declarat de reclamanta.
În ceea ce privește apelul pârâtului -, instanța de control judiciar apreciază ca fiind pertinente criticile formulate de apelant hotărârii primei instanțe, în sensul că dispozițiile acestei sentințe sunt dificil, dacă nu imposibil de pus în executare, având în vedere relațiile tensionate dintre cei doi părinți și faptul că instanța de fond nu a stabilit nici perioada exactă și nici locația unde s-ar putea petrece întâlnirile dintre tată și fiica sa, aceasta din urmă locuind cu mama în Italia.
Prin urmare, față de elementul de extraneitate prezent în cauză, în sensul că minora locuiește în Italia, tribunalul specializat a apreciat că este normal ca J din vacanța de vară a copilului să fie petrecută cu tatăl său în România, pentru a se permite copilului să păstreze o legătură de afecțiune firească atât cu tatăl său, cât și cu rudele din partea acestui părinte. De asemenea, instanța de control judiciar a stabilit ca minora să petreacă și câte o săptămână din vacanța de iarnă împreună cu tatăl său.
Față de considerentele ce preced, în conformitate cu prevederile art. 296. pr. pen. tribunalul specializat urmează a admite apelul declarat de apelantul - pârât -
Având în vedere soluția pronunțată în apel, în temeiul art. 276. pr. civ. s-a dispus compensarea în totalitate a cheltuielilor de judecată făcute de părți în această cale de atac.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanta și pârâtul.
Reclamanta critică hotărârea recurată pentru considerentul că instanța de fond a dispus greșit cu privire la desfacerea căsătoriei din vina ambelor părți, cu privire la data de la care pârâtul a fost obligat la pensia de întreținere și nelegal cu privire la stabilirea unui program de vizitare a minorei în favoarea pârâtului.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că, referitor la culpa părților în destrămarea căsătoriei, instanța nu a interpretat și analizat corect probele administrate în acest sens ci a prezumat că părțile sunt în egală măsură culpabile de vătămarea gravă a relațiilor de familie.
Referitor la pensia de întreținere, se arată că, instanța de apel a procedat greșit obligându-l pe pârât la plata pensiei de întreținere numai de la data de 01.10.2007 și nu de la data când a fost solicitată, respectiv, data înregistrării cererii de chemare în judecată, la cea dată minora aflându-se în nevoie.
Cu privire la stabilirea programului de vizitare a minorei, se arată că instanța de apel s-a substituit pârâtului, întrucât nu a avut în vedere că acesta prin modificarea cererii de chemare în judecată a renunțat la acest petit, instanța acordând ceea ce nu s-a cerut.
Pârâtul critică hotărârea cu privire la modalitatea de stabilire a programului de vizitare și cu privire la data de la care a fost obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, arată că solicită ca programul de vizitare să fie modificat în sensul că, în vacanța de vară minora să fie adusă la domiciliul din România de către reclamantă (mama minorei) cu obligația pârâtului de aod uce pe minoră la domiciliul din Italia al reclamantei, iar în vacanța de iarnă minora să fie adusă la domiciliul din România de către pârât cu obligarea reclamantei de oal ua înapoi în Italia.
Referitor la cea de-a doua critică se arată că, din anul 2004 și până în momentul în care reclamanta a dus minora în talia, respectiv, în cursul anului 2008, minora a locuit împreună cu pârâtul, acesta ocupându-se de creșterea și întreținerea acesteia.
Examinând decizia în raport cu criticile recurenților, curtea reține următoarele:
Critica reclamantei cu privire la reținerea culpei comune în destrămarea căsătoriei este nefondată, întrucât, acest motiv vizează netemeinicia hotărârii prin reanalizarea materialului probator ceea ce este inadmisibil pe calea recursului unde se examinează doar legalitatea hotărârii recurată.
De altfel, din materialul probator de la dosar reiese cu certitudine culpa ambilor soți la destrămarea relațiilor de familie, astfel cum corect au reținut instanțele de fond și apel.
Critica referitoare la programul de vizitare a minorei în favoarea pârâtului este nefondată pentru considerentul că, prin modificarea acțiunii, în sensul încredințării minorei la tată, pârâtul nu a renunțat la stabilirea unui program de vizitare care se impunea ca urmare a încredințării minorei la mamă, având în vedere și prevederile art. 43 alin. 3 din Codul familiei, dispozițiile art. 43 alin. 3 din Codul familiei și dispozițiile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Ultima critică este fondată pentru considerentul că, astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosar (filele 177, 178 etc.) și răspunsurile pârâtului la interogatoriul administrat în cauză (fila 58) din luna ianuarie 2007 reclamanta a plecat cu minora de la domiciliul pârâtului, astfel că de la data de 10.01.2007, când a fost înregistrată cererea de chemare în judecată prin care s-a solicitat și stabilirea unei pensii de întreținere în favoarea minorei stabilită în sarcina tatălui, aceasta era în nevoie, nefiind în întreținerea pârâtului, până în cursul anului 2008 astfel cum susține acesta prin criticile prezentului recurs.
Pentru aceste considerente, recursul reclamantei va fi admis în parte cu privire la data stabilirii obligației de întreținere în sarcina pârâtului, ca fiind 10.01.2007.
Recursul formulat de pârât este nefondat pentru următoarele considerente:
Critica referitoare la data stabilirii obligației de întreținere este înlăturară de curte având în vedere considerentele de mai sus.
Critica referitoare la modalitatea de stabilire a programului de vizitare astfel cum a fost solicitat de pârât este nefondată întrucât ceea ce primează este interesul superior al minorei, iar în funcție de acesta, instanța de control verifică modalitatea de stabilire a programului de vizitare, motiv pentru care curtea reține că, instanța de apel a stabilit corect modalitatea în care i s-a permis pârâtului să aibă legături persoane cu minora.
Pentru aceste motive, curtea va respinge recursul pârâtului.
Prin urmare, pentru aceste considerente, în baza art. 312 (1) Cod procedura civila, curtea va admite în parte recursul reclamantei, urmând a modifica în parte hotărârea în sensul celor mai sus reținute și conform dispozitivului și va respinge recursului pârâtului.
Va menține celelalte dispoziții ale deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 28/A/2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov pe care o modifică în parte, în sensul că, obligă pârâtul la plata pensiei de întreținere începând cu data de 10.01.2007 și până la majoratul copilului - 29 decembrie 2020 sau alte dispoziții ale instanței.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva aceleiași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 19 mai 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier șef sectie, |
Red. -/15.06.2009
Dact. /18.06.2009
Jud. fond:
Jud. apel: -
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Dorina Rizea, Mihail
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 19/2009. Curtea de... | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1698/2009. Curtea de... → |
|---|
