Divort. Decizia 68/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- divorț
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.68
Ședința publică din data de 15 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta, domiciliată în S,-, -Z 3,.C,.1, județul S, împotriva deciziei civile nr.3 din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă părțile, pârâta recurentă fiind asistată de avocat iar reclamantul intimat asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru pârâta recurentă, depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța seria - nr.-, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru de 20 lei și timbru judiciar de 0,15 lei. Totodată precizează că nu mai are de formulat alte cereri.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru reclamantul intimat și arată că nu mai există posibilitatea împăcării părților.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru pârâta recurentă, solicită admiterea recursului formulat împotriva deciziei civile nr.3 din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava, pe care o consideră nelegală și netemeinică, pentru motivele dezvoltate în scris, susținute și oral în sensul că nu mai există posibilitatea continuării relațiilor de căsătorie din vina exclusivă a reclamantului intimat, care întreținea relații extraconjugale cu mult timp înainte de despărțirea în fapt a părților, așa cum rezultă din depozițiile martorilor audiați în cauză, persoane străine de familie, a căror obiectivitate ar fi trebuit apreciată de instanțele anterioare. Mai arată că recurenta nu are nici o vină în destrămarea căsniciei, că și-ar fi dorit împăcarea, pentru aceasta apelând la căile de atac; solicitâ casarea ambelor hotărâri iar pe fond, respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru reclamantul intimat solicită respingerea recursului, motivând că relațiile dintre părți sunt iremediabil destrămate. Mai arată că intimatul și-a dovedit pe deplin acțiunea, din întreg probatoriul administrat în cauză rezultând faptul că acesta a luptat pentru menținerea căsătoriei, contrar susținerilor recurentei care, de trei ani de zile refuză să întrețină căsătoria și să se ocupe de treburile casnice. Deși recurenta se declară împotriva divorțului, aceasta nu face decât să aducă noi acuze și jigniri față de intimat - trecând peste moralitatea oferită de vârsta acestuia - acuzându-l de faptul că întreține relații de concubinaj cu o persoană care nici măcar nu ar putea fi suspectată de întreținerea relațiilor intime, având în vedere afecțiunile de care aceasta suferă, dovedite cu înscrisurile medicale depuse la dosar. În realitate, recurenta se opune divorțului datorită fiului părților care, deși este la vârsta de 30 de ani, locuiește împreună cu mama sa, fiind divorțat și întreținut de recurentă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că prin cererea adresată Judecătoriei Suceava și înregistrată sub nr.1513/314/3.03.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună desfacerea căsătoriei încheiată la data de 11 mai 1974 și înregistrată în registrul stării civile al Primăriei municipiului S, județul S, sub nr.162, din culpă comună, precum și revenirea pârâtei la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de "".
În fapt, reclamantul a arătat că s-au căsătorit în urmă cu circa.30 de ani, căsătorie care a decurs într-un climat normal până în urmă cu circa doi ani de zile, când el a stat mai mult în comuna pentru a supraveghea construcția casei, iar pârâta nu s-a mai preocupat de treburile gospodărești și a început să facă crize de gelozie care degenerau în certuri și scandaluri.
Prin urmare, la data de 15.12.2007 părțile s-au separat în fapt, el părăsind domiciliul conjugal și locuind cu chirie.
Pârâta, legal citată, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat că nu este de acord cu desfacerea căsătoriei, neavând nici o culpă în deteriorarea relațiilor de familie și că vinovat exclusiv este reclamantul. Mai arată că adevăratul motiv al intentării acestei acțiuni de către reclamant nu este lipsa afecțiunii sau dezinteresului pentru bunul mers al relațiilor de căsătorie manifestat de ea, ci sentimentele de afecțiune pe care le are în prezent reclamantul față de o tânără de 27 de ani, pe nume.
Date fiind împrejurările și persoana care l-au determinat pe reclamant să declanșeze procedura divorțului, consideră că este o fază pasageră, care se va stinge odată cu încetarea sentimentelor pe care reclamantul le nutrește față de acea femeie, cu mult mai tânără decât el și că această căsătorie poate continua.
Prin sentința civilă nr.4230/124.10.2003, Judecătoria Suceavaa admis acțiunea, desfăcând prin divorț căsătoria părților, din culpă comună, cu păstrarea de către pârâtă a numelui dobândit prin căsătorie, acela de "" și a respins cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că ansamblul probator al cauzei dovedește că relațiile dintre cei doi soți s-au deteriorat grav și iremediabil din vina amândurora, continuarea căsătoriei fiind practic imposibilă.
Soluția a fost menținută de Tribunalul Suceava - Secția civilă care, prin decizia nr.3/12.01.2009 a respins, ca nefondat, apelul pârâtei, cu aceeași motivare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta, în motivarea căruia a arătat, în esență, că în mod nelegal s-a apreciat de către instanțe imposibilitatea continuării căsătoriei din culpa ambilor soți, în condițiile în care reclamantului îi revine o vină exclusivă în deteriorarea relațiilor de familie, împrejurare în raport de care acțiunea acestuia se impunea a fi respinsă și că, prin eforturile lor conjugate, căsătoria ar putea continua, probatoriul administrat în cauză nefiind corect apreciat.
Criticile formulate se încadrează parțial în motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, însă se dovedesc a fi neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Potrivit art.617 alin.1 Cod procedură civilă "instanța poate să pronunțe divorțul împotriva ambilor soți, chiar atunci când numai unul din ei a făcut cerere, dacă din dovezile administrate reiese vina amândurora".
Pe de altă parte, este cunoscut că procesul civil este guvernat de regula actori incumbit probatio, prevăzută de art.1169 Cod civil, potrivit căreia "cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească".
Cum în speță, ansamblul probator al cauzei susține fără echivoc pretenția reclamantului - intimat, de desfacere a căsătoriei pe temeiul culpei comune a soților, în mod corect tribunalul a menținut soluția de admitere a acțiunii.
Astfel, deși este adevărat că din declarațiile martorilor audiați în cauză, coroborate cu susținerile pârâtei, rezultă că reclamantul are o relație extraconjugală cu o altă femeie și a părăsit domiciliul conjugal, acesta conturează în egală măsură și vina pârâtei recurente în destrămarea relațiilor de familie, prin dezinteresul manifestat față de persoana soțului reclamant și față de tot ceea ce presupune o viață de familie bazată pe înțelegere, respect și armonie conjugală, părțile fiind despărțite în fapt începând cu luna decembrie 2007, fără a mai relua conviețuirea.
În acest context, în mod corect și legal s-a apreciat incidența în cauză a prevederilor art.38 alin.1 din Codul familiei, relațiile de familie fiind evident grav și iremediabil vătămate, iar reluarea conviețuirii în vederea continuării căsătorie vădit imposibilă.
Cu referire la pretinsa apreciere eronată a probelor testimoniale, se reține că acesta reprezintă un motiv de netemeinicie a hotărârii recurate, astfel încât nu va fi supus analizei.
Față de cele ce preced, constatând că nu este dat motivul de nelegalitate invocat și că nici din oficiu nu există motive de casare, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta, domiciliată în S,-, -Z 3,.C,.1, județul S, împotriva deciziei civile nr.3 din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-, ca nefondat.
Ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.SP/11 mai 2009
Nr.ex.2
Jud.fond:
Jud.apel:
-ta
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda, Surdu Oana, Dumitraș Daniela
| ← Completare dispozitiv. Decizia 50/2009. Curtea de Apel Suceava | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
