Divort. Decizia 683/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA Nr.683
Ședința publică din data de 8 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Marilena Panait
JUDECĂTOR 3: Constanța C
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea recursului formulat de reclamanta, domiciliată în G- jud. D, împotriva deciziei civile nr. 173 din 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în G- jud. D și Autoritatea Tutelară - Primăria Orașului G, cu sediul în G- jud.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 01 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie
Curtea, pentru a da posibilitatea intimatul pârât să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru astăzi, 8 octombrie 2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Găești sub nr-, reclamanta, a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată la data de 11.07.1987, să-i fie încredințat spre creștere și educare minorul A, născut la data de 27.07.1998, pârâtul să fie obligat la plata unei pensii de întreținere, să-și reia numele avut anterior căsătoriei, acela de.
În motivare arată că s-a căsătorit cu pârâtul în anul 1987, iar din căsătorie au rezultat doi copii, din care numai unul este minor, respectiv A în vârstă de 10 ani.
Prin sentința civilă nr.2412/19.11.2008, pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr-, s-a admis cererea formulată de reclamanta, împotriva pârâtului, a desfăcut, prin divorț, căsătoria încheiată la 11.07.1987, din vina exclusivă a pârâtului, a încredințat, spre creștere și educare mamei reclamante pe minorul -A, născut la 27.07.1998, a obligat pe pârât la 200 lei lunar pensie de întreținere pentru minor, începând cu 03.09.2008 și până la majoratul creditorului obligației de întreținere, reclamanta își va relua numele avut anterior căsătoriei, acela de, după rămânerea irevocabilă a hotărârii.
A obligat pe pârât la 540 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța sentința civilă nr.2412/19.11.2008, instanța de fond a reținut că:
- reclamanta l-a chemat în judecată pe pârât pentru a se dispune desfacerea prin divorț a căsătoriei încheiată în 1987, încredințarea minorului A, născut la 27.07.1998, și obligarea pârâtului la pensie de întreținere pentru minor, precum și reluarea numelui avut anterior căsătoriei, acela de.
-potrivit disp. art. 38 alin. 1 din codul familiei, instanța poate dispune desfacerea prin divorț a căsătoriei numai dacă se dovedește că, din motive temeinice, relațiile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
-din depoziția martorei prezentată de reclamantă a rezultat că pârâtul are un comportament violent față de soția sa, comportament care s-a manifestat încă din primele zile de după căsătorie. Din această cauză soții au mai fost despărțiți în fapt pentru o perioadă de circa 1 an, după nașterea primului copil, însă a intervenit împăcarea, că acest comportament violent al pârâtului se datorează consumului de băuturi alcoolice și că soții și-au stabilit domiciliul comun în gospodăria părinților reclamantei, pârâtul având un comportament violent și față de aceștia.
-martorii prezentați de pârât au declarat că nu cunosc decât anumite aspecte din viața de cuplu a soților și anume acelea că pârâtul era un bun gospodar și că în urmă cu 3 ani reclamanta a avut o ieșire nervoasă pe motiv că pârâtul nu cumpărase ceea ce reclamanta îl rugase.
-relațiile dintre soți sunt, într-adevăr, grav vătămate, aspectele arătate de martora Din, care este sora reclamantei și care cunoaște mult mai bine decât cei doi martori situația relațiilor dintre cei doi, conducând la concluzia că vinovat de vătămarea raporturilor dintre soți se face pârâtul.
-deși prin întîmpinare pîrîtul a arătat că nu este de acord cu divorțul, în cuvîntul pe fond a revenit, solicitînd desfacerea căsătoriei.
Față de aceste considerente, instanța a admite capătul de cerere privind divorțul și a dispus desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtului.
A mai reținut instanța că din căsătoria celor doi soți au rezultat doi copii, unul fiind în prezent major, iar cel de al doilea A, care este minor, se află în îngrijirea mamei reclamante, martora declarând că pârâtul nu înțelege să contribuie la cheltuielile de creștere și educare a acestuia. Minorul a fost ascultat în camera de consiliu și a arătat că înțelege să rămână cu mama, în cazul în care se va dispune desfacerea căsătoriei părinților.
Împotriva sentinței civile nr.2412/19.11.2008 a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond a analizat cu superficialitate probele administrate în cauză, când din probe a rezultat contrariul, reclamanta fiind cea care s-a făcut vinovată de încetarea conviețuirii, singura probă reținută de instanță a fost declarația dată de sora reclamantei, aceste relatări subiective ale martorei au fost contrazise de faptul că el a fost singurul care a adus venituri, a făcut investiții în gospodăria părinților reclamantei. De asemenea, în mod eronat a reținut instanța că a fost de acord cu divorțul, a fost de acord cu judecarea cauzei, mai ales că a formulat și întâmpinare prin care a solicitat respingerea divorțului, pentru aceste motive, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Prin întâmpinarea formulată, reclamanta a solicitat respingerea apelului, arătând că desfacerea căsătoriei s-a dispus de către instanța de fond care a luat act de renunțarea pârâtului, acesta fiind de acord cu desfacerea căsătoriei, declarație făcută în prezența instanței de fond, a sa și a apărătorului său.
Prin decizia civilă nr. 173/4.05.2009, tribunalul a admis apelul declarat de apelantul pârât împotriva sentinței civile nr.2412/19.11.2008, pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr-, intimată reclamanta fiind, și autoritatea tutelară fiind Primăria orașului G, județul
A schimbat în tot sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art 617 cod procedura civila alin (1) instanța poate sa pronunțe divorțul împotriva ambilor soți, chiar atunci când numai unul din ei a făcut cerere, daca din dovezile administrate reiese vina amândurora.
Din ansamblul probelor administrate in cauza respectiv martorii audiați atit la fond cit si in apel, rezulta fara dubiu ca vina in destramarea relatiilor de casatorie o are reclamanta in intregime, singura depozitie care ar pune in dsicutie si vina apelantului parat este a sorei reclamantei intimate, care insa nu se coroboreaza cu nici o alta proba din dosar, mai mult depozitia acesteia poate fi privita si ca subiectiva in conditiile in care martorul audiat in apel, arata ca intre apelant si cumnata acestuia exista o relatie tensionata datorita relatiilor de afaceri desfasurate impreuna.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta susținând că în mod greșit instanța de apel a apreciat că în destrămarea relațiilor de căsătorie vina aparține acesteia, probele administrate arătând o cu totul altă situație de fapt și anume pârâtul fiind cel vinovat de destrămarea relațiilor dintre ei.
S-a apreciat netemeinic că depoziția martorei Din este subiectivă și nu se coroborează cu cea a martorului, în realitate situația era inversă, mai susține recurenta reclamantă.
A mai arătat recurenta-reclamantă că instanța de apel trebuia să țină seamă că părțile au mai fost despărțite în fapt de mai multe ori iar în practica instanțelor acest lucru s-ar aprecia ca un motiv temeinic de divorț.
Solicită pentru motivele invocate admiterea recursului modificarea deciziei din recurs și menținerea sentinței instanței de fond.
Intimatul pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a deciziei din apel.
Curtea examinând decizia recurată prin prisma criticilor invocate actelor și lucrărilor dosarului, dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Este știut că divorțul constituie modul de desfacere a căsătoriei pe cale judecătorească, atunci când datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt atât de grav și iremediabil vătămate, încât continuarea căsătoriei este vădit imposibilă pentru cel care cere desfacerea ei (art.38 codul familiei).
În cauza de față așa cum corect a reținut și instanța de apel, cu probele administrate nu s-a făcut pe deplin dovada că existe motive temeinice de desfacere a căsătoriei, divorțul s-a pronunțat numai în baza depoziției martorei audiate la propunerea reclamantei (sora acesteia dealtfel) dar care nu a relatat existența unor împrejurări grave și iremediabil vătămate.
Dealtfel depoziția acestei martore nu se coroborează cu ici o altă probă din dosar, iar depozițiile celorlalți martori audiați arată că în realitate vina în destrămarea relațiilor de familie aparține recurentei - reclamante și nu pârâtului.
Așa cum corect a reținut și instanța de apel dispozițiile art. 617 alin.1 Cod procedură civilă arată că instanța poate să pronunțe divorțul împotriva ambilor soți, chiar atunci când numai unul din ei a făcut cerere, dacă din dovezile administrate reiese vina amândurora, ceea ce în cauză nu s-a realizat, iar căsătoria la instanța de fond a fost desfăcută din vina intimatului - pârât și nu din culpă comună (acesta din urmă nu făcuse cerere de divorț).
Rezultă așadar, pentru toate considerentele mai sus expuse că recursul este nefondat și va fi respins,ca atare, în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
Se va lua act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul ca nefondat formulat de reclamanta, domiciliată în G- jud. D, împotriva deciziei civile nr. 173 din 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în G- jud. D și Autoritatea Tutelară - Primăria Orașului G, cu sediul în G- jud.
Ia act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 8.10.2009.
Președinte, Judecători,
- - - - -, C
Grefier,
Red. CP
Tehnored.CN
5 expl./15.10.2009
f nr- Judecătoria Găești
nr- Trib.
;
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 1 octombrie 2009
Președinte - - - -
Judecător - - -
Judecător - C
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanta, domiciliată în G- jud. D, împotriva deciziei civile nr. 173 din 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în G- jud. D și Autoritatea Tutelară - Primăria Orașului G, cu sediul în G- jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta reclamantă personal și asistată de avocat din cadrul Baroului D conform împuternicirii avocațiale nr. 1967/2009, intimatul pârât, personal, lipsind Autoritatea Tutelară - Primăria Orașului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează că recursul declarat de recurenta reclamantă este nesemnat.
Recurenta reclamantă semnează personal cererea de recurs arătând că își însușește această cerere.
Avocat pentru recurenta reclamantă depune la dosar un exemplar de pe cererea de recurs pentru Autoritatea Tutelară, și taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei conform chitanței nr. 10053/2009, timbre judiciare de 0,30 lei ce au fost anulate și atașate la dosar. Arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în fond.
Intimatul pârât depune la dosar note scrise prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea ia act de declarația părților, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat având cuvântul pentru recurenta reclamantă critică decizia pronunțată de instanța de apel ca fiind nelegală întrucât relațiile dintre soți sunt, într-adevăr, grav vătămate, aspectele arătate de martora Din, care este sora reclamantei și care cunoaște mult mai bine decât cei doi martori situația relațiilor dintre cei doi, conducând la concluzia că vinovat de vătămarea raporturilor dintre soți se face pârâtul.
Susține în continuare că instanța de apel a greșit atunci când a constatat că vina în destrămarea relațiilor de căsătorie o are reclamanta în întregime, arată că ei sunt despărțiți în fapt de mai bine de 1 an de zile, intimatul pârât mutându-se deja la o altă adresă și mai mult, acesta la instanța de fond a fost de acord cu desfacerea căsătoriei.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei pronunțată de instanța de apel și menținerea în totalitate a sentinței pronunțată de instanța de fond.
Cu cheltuieli de judecată.
Intimatul pârât având cuvântul solicită termen în vederea angajării unui apărător.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei, având în vedere că au fost întrebați de mai multe ori dacă mai sunt alte cereri de formulat, aceștia arătând că nu mai au alte cereri.
Intimatul pârât având cuvântul solicită amânarea pronunțării cauzei pentru a depune concluzii scrise și solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Pentru a da posibilitatea intimatul pârât să depună la dosar concluzii scrise, consideră necesar amânarea pronunțării cauzei, sens în care,
DISPUNE:
Amână pronunțarea cauzei la data de 8 octombrie 2009.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 1 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - C
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Marilena Panait, Constanța
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 204/2009. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
