Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 111/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 111
Ședința publică din 10 februarie 2009
PREȘEDINTE: Dr. - -
JUDECĂTOR 1: Adriana Corhan
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 139/6.10.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat reclamanta recurentă, asistată de av. și pârâtul intimat, av..
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 6 lei și completare a motivelor de recurs; reprezentanta pârâtului intimat depune la dosar împuternicire avocațială.
Reprezentantul reclamantei recurente invocă excepția nulității hotărârii, întrucât minuta deciziei recurate a fost semnată doar de președintele completului, nu și de domnul judecător A, sens în care solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel la Tribunalul C-
Reprezentanta pârâtului intimat arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 139/6.10.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul C-S a respins apelul declarat de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul împotriva sentinței civile nr. 1215/29.05.2008 pronunțată de către Judecătoria Caransebeș în dosarul nr- și a obligat-o pe aceasta la plata către pârât a sumei de 1500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Tribunalul a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Caransebeș sub numărul 4748/208/30 octombrie 2006, reclamanta a chemat în judecată pârâtul - solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite de soți sub durata căsătoriei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul din anul 1978, iar sub durata căsătoriei au dobândit ca bunuri comune, prin contribuție egală, apartamentul compus din două camere și dependințe, cu 7,2% din părțile comune indivize, situat în orașul --, Str. -, -. 64, Sc. B, Ap.3 și evidențiat în CF nr. 2254 ind., nr. top. P 1/18/B/3, precum și microbuzul marca "Ford 160" cu numărul de omologare /1987 și cu numărul de identificare 04762. Căsătoria dintre ei a fost desfăcută prin divorț conform sentinței civile nr. 346/19.02.2001 din dosar nr. 3918/2000 al Judecătoriei Lugoj, județul Reclamanta a mai arătat că sub durata căsătoriei a realizat venituri din muncă, fiind angajată cu contract de muncă și, de asemenea, a mai fost ajutată material - financiar și de părinții săi. Reclamanta a solicitat partajarea acestor bunuri prin atribuirea lor pârâtului și obligarea acestuia la sultă.
Pârâtul, prin întâmpinarea și cererea reconvențională formulată (filele 21-22 dosar fond) a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei, întrucât apartamentul arătat în acțiunea principală, deși a fost dobândit sub durata căsătoriei, a fost achiziționat prin contribuție proprie, în anul 1992, cu suma de 160.000 lei, pe care a primit-o ca moștenire de la părinții săi, sumă cu ajutorul căreia a achiziționat apartamentul de la societatea la care era angajat și, pe care, îl deținuse anterior, prin contract de închiriere. În ceea ce privește microbuzul sus-arătat, acesta a fost achiziționat numai de el, în anul 2001, după ce deja divorțase de reclamantă.
, pârâtul a arătat că, sub durata căsătoriei, a achiziționat împreună cu reclamanta, cantitatea de 300 gr aur, sub formă de bijuterii, un autoturism marca "Mercedes", cu număr de înmatriculare -, 30. cherestea, 10. lambriuri, toate aceste bunuri rămânând în posesia reclamantei, deși tot el plătește impozitul pentru autoturismul folosit de reclamantă. Totodată, pârâtul a mai arătat că, sub durata căsătoriei, cu bani comuni, împrumutați, au cumpărat în municipiul L un apartament pe numele părinților reclamantei, apartament care ulterior a fost înstrăinat de aceasta și, de asemenea, au construit cu banii proprii ai pârâtului un garaj, pe care ulterior, reclamanta l-a vândut. Banii obținuți din aceste vânzări au fost însușiți de reclamantă. A mai arătat că sub durata căsătoriei, au adus o serie de îmbunătățiri la casa părinților reclamantei din localitatea, îmbunătățiri constând dintr-o construcție de 75 mp, în care funcționează un bar, betonarea curții, grajd, de alimente, beci și montat spolieri la vie. În raport de cele arătate, pârâtul a solicitat să se constate caracterul de bun propriu al apartamentului și să se includă în masa bunurilor partajabile, autoturismul marca "Mercedes", 300 gr bijuterii aur, 30. cherestea de brad și stejar, 10. lambriuri și suma de 2.500 Euro, reprezentând contravaloarea garajului vândut. Solicitarea partajării acestor bunuri apreciate de pârât ca bunuri comune a fost, prin atribuirea lor reclamantei (unde s-ar și afla) și obligarea acesteia la sultă față de el reprezentând din contravaloarea lor.
Prin răspunsul la întâmpinare și cererea reconvențională reclamanta a contestat susținerile pârâtului, învederând faptul că acesta nu putea primi moștenirea părinților săi în anul 1992, aceștia decedând după anul 2000, respectiv 2001-2003. În ceea ce privește microbuzul "Ford ", acesta a fost achiziționat în anul 1997 (deci sub durata căsătoriei) când a fost achitat și prețul, în sumă de 9.000 D, chiar dacă actele și formalitățile au fost perfectate ulterior, posibil în anul 2001. Cu privire la autoturismul "Mercedes", acesta a fost achiziționat într-adevăr, sub durata căsătoriei, însă în anul 1999 pârâtul l-a donat fiicei lor -. Cu privire la bunurile mobile invocate, acestea sunt nereale, cum nereale sunt și celelalte susțineri, cu privire la achiziționarea apartamentului din sau la îmbunătățirile aduse la imobilul părinților reclamantei din localitatea.
Prin sentința civilă nr. 1618/27.09.2007, prima instanță a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta, împotriva pârâtului -, pentru partaj bunuri comune.
A constatat că părțile au dobândit sub durata căsătoriei, prin contribuție egală, următoarele bunuri comune:
- apartamentul evidențiat în CF nr. 2254 ind., nr.cad.P 1/ 18/B/3-.nr.3, -. 64, Sc. B, Str. -, - -, compus din 2 camere și dependințele aferente, împreună cu 7,2 % din părțile comune în indiviziune forțată din CF col. 2236 în val. de 26.600 Euro, conform expertizei și schiței efectuată de către expert-inginer, expertiză și schiță ce au făcut parte integrantă din hotărâre; autoturismul marca "Ford 160",an de fabricație 1987, de culoare roșie 28, cu număr de înmatriculare -, în valoare de 4350 Euro.
A atribuit pârâtului - bunurile sus-menționate și l-a obligat la plata unei sulte în sumă de 13.300 Euro și 2.175 D față de reclamantă sau contravaloarea în lei a acestor sume, la cursul zilei la data plății.
La data rămânerii definitive a hotărârii, a autorizat pârâtul să-și înscrie în CF dreptul său cu privire la apartament.
A respins cererea reconvențională, formulată de pârât împotriva reclamantei, pentru constatare bunuri proprii și partaj bunuri comune.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei 1.932 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termen legal pârâtul -, solicitând modificarea acesteia în baza art. 3041raportat la art. 312 al. 1, 2, 3 coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în sensul respingerii acțiunii reclamantului și admiterii cererii reconvenționale, astfel încât să se constate că atât imobilul în litigiu cât și microbuzul Ford 160 sunt bunuri proprii ale pârâtului.
În motivele de recurs recurentul-pârât arătat că i-au fost înlăturate în mod incorect și nelegal toate apărările și toate probele administrate, respectiv înscrisul intitulat "înțelegere" de la fila 48 dosar fond, cu care a făcut dovada că a primit suma de 160.000 lei cu titlu de moștenire, sumă cu ajutorul căreia a și fost cumpărat apartamentul.
Prin decizia nr.12/R/2008 a Tribunalului C-S s-a admis recursul formulat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.1618/2007 a Judecătoriei Caransebeș; s-a casat sentința, cauza fiind trimisă spre rejudecare la Judecătoria Caransebeș reținându-se că, la fila 48 dosar fond există un înscris sub semnătură privată intitulat "Înțelegere", încheiat la 25 decembrie 1992, din care rezultă că părinții pârâtului i-au dat acestuia, la acea dată, suma de 160.000 lei în vederea achiziționării apartamentului din -, iar martori ai acestei "înțelegeri" au fost numiții și, apreciind ca fiind absolut necesară audierea acestor martori pentru a dovedi veridicitatea celor stipulate în înscris și dacă banii au fost folosiți pentru achiziționarea apartamentului părților.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Caransebeș sub nr.4748.1/208 la data de 22 februarie 2008 acordându-se termen de judecată la data de 26 martie 2008.
Judecătoria Caransebeș prin sentința civilă 1215/29.05.2008 pronunțată în dosarul nr- a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta, împotriva pârâtului și, în consecință:
A constatat că sub durata căsătoriei părțile au dobândit, reclamanta cu o contribuție de 40%, iar pârâtul cu o contribuție de 60%, apartamentul nr.3 compus din 2 camere și dependințele aferente împreună cu 7,2% din părțile comune în indiviziune forțată, evidențiat în CF 2254 ind., nr.cad.P1/18/B/3 situat în -, str. -,.64,. B, în valoare de 26.600 euro.
A dispus partajarea bunului comun și a atribuit în cotă de 1/1 parte imobilul susmenționat, pârâtului.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 10.640 euro sau contravaloarea în lei la data plății, cu titlul de sultă.
A respinge celelalte pretenții ale reclamantei.
A respins cererea reconvențională formulată de pârât împotriva reclamantei pentru constatare bunuri proprii și partaj bunuri comune.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.300 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termen reclamanta, cerere recalificată ca fiind apel, de către instanță.
Examinând apelul, tribunalul a apreciat că nu se impune schimbarea sentinței primei instanțe, în temeiul art. 296. pr. civ.
A avut astfel în vedere probele administrate de prima instanță din care rezultă că imobilul este bun propriu al pârâtului.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs în termen solicitând în principal casarea cu trimitere spre rejudecare în temeiul art. 312 alin. 5. pr. civ. iar in subsidiar modificarea.
În ce privește casarea, susține că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivului de apel referitor la excluderea greșită din masa partajabilă a autovehiculului Ford 160.
Cât privește modificarea deciziei recurate susține că, în mod greșit s-a reținut contribuția ei de numai 40% și a pârâtului de 60% la dobândirea apartamentului în cauză numai pe baza declarațiilor martorilor, care sunt în contradictoriu cu starea de fapt ce rezultă din înțelegerea semnată între pârât și sora sa la data de 25.12.1992.
Reclamanta susține astfel că s-au nesocotit dispozițiilor art. 1191 alin. 2 Cod civil, potrivit cărora nu poate fi primită proba cu martori peste sau împotriva unui înscris.
De asemenea, modificarea se solicită și în ce privește includerea în masa partajabilă a autoturismului Ford 160 care în mod greșit a fost exclus de prima instanță, cu toate că este bun comun întrucât a fost cumpărat în anul 1997.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ..
La termenul de azi in condițiile art. 306. pr.civ. reclamanta a invocat ca motiv de casare de ordine publică nulitatea deciziei recurate determinată de încălcarea dispozițiile art. 105 alin. 2 cu referire la art. 258 alin. 1. pr. civ. întrucât minuta deciziei nu a fost semnată de cel de-al doilea judecător din completul care a judecat cauza.
Analizând recursul declarat de reclamantă prin prisma acestui motiv de casare, ce face de prisos analiza celorlalte motive, Curtea apreciază că este întemeiat.
Minuta deciziei recurate aflată la fila 15 din dosarul de apel nu a fost semnată de către cel de-al doilea JUDECĂTOR 3: Ion Graur
Potrivit art. 258 alin. 1. pr. civ. după ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii care se semnează, sub sancțiunea nulității de către judecător și în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflați în minoritate.
Instanța de apel a nesocotit aceste dispoziții, așa încât potrivit art. 105 alin. 2. pr. civ. decizia pronunțată în apel este lovită de nulitate.
Drept urmare, văzând și dispozițiile art. 304 pct. 5 și 312 alin. 5. pr. civ. Curtea urmează să admită recursul declarat de reclamantă, să caseze decizia reculată cu trimiterea cauzei spre rejudecare în apel la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 139/6.10.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare în apel la aceeași instanță, Tribunalul C-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr. - - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /19.02.2009
Tehnored. 2 ex./19.02.2009
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Adriana CorhanJudecători:Adriana Corhan, Maria Lăpădat, Ion Graur
| ← Divort. Decizia 683/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
