Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 204/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 204
Ședința publică din data de 5 martie 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Eliza
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul, domiciliat în P,- A, Cod poștal -, Județ -la fam.împotriva deciziei civile nr. 421 pronunțată la 12 septembrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în P,-,. 32,. B,. 27, Cod poștal -, Județ
Recurs timbrat cu 0,15 lei timbru judiciar și cu 5 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanțelor nr.- și nr.-, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât, personal și intimata - reprezentată de avocat din Baroul Prahova, lipsind autoritatea tutelară.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recurentul-pârât, la data de 3 martie 2009, prin Serviciul registratură, a depus motivele de recurs.
Avocat depune la dosar copie de pe sentința penală nr. 1457/2002 pronunțată de Judecătoria Buzău, certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 3864/17.10.2002 și concluzii scrise.
Se comunică recurentului copie de pe actele depuse de apărătorul intimatei.
Avocat, având cuvântul, arată că motivele de recurs nu au fost depuse în termenul de 15 zile prevăzut de lege și invocă excepția nulității recursului, solicitând să se constate nul recursul.
În subsidiar, în situația în care se va trece peste această excepție, solicită respingerea recursului ca inadmisibil întrucât recurentul nu a declarat apel împotriva sentinței nr.11427/07.12.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care s-a respins atât acțiunea formulată de reclamantă, cât și cererea reconvențională formulată de pârât, ca neîntemeiate.
Mai arată că atât timp cât pârâtul nu a formulat apel împotriva hotărârii pronunțată de Judecătoria Ploiești, înseamnă că a achiesat la soluția dată de instanța de fond, iar în aceste condiții, indiferent de decizia pronunțată de instanța de apel, recursul este inadmisibil.
Cu cheltuieli de judecată.
-2-
Recurentul-pârât, având cuvântul cu privire la excepțiile nulității și inadmisibilității recursului, solicită să fie respinse, arătând că nu a avut cunoștință de faptul că motivele de recurs trebuie depuse într-un anumit termen și nici de faptul că nu mai poate formula recurs dacă nu a atacat hotărârea pronunțată de instanța de fond.
CURTEA:
eliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr- reclamanta - a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței să dispună încredințarea spre creștere și educare a minorilor -, născut la 3.08.1993 și, născut la 18.12.2000 și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere pentru minori.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că întreține relații de concubinaj cu pârâtul din anul 1993, iar din această relație au rezultat minorii - și.
A mai arătat reclamanta că relația cu pârâtul nu mai poate continua datorită agravării sănătății acestuia și că, prin comportamentul lui, pârâtul poate afecta creșterea și dezvoltarea fizică și psihică a minorilor.
La data de 9.11.2007, pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat încredințarea spre creștere și educare a minorilor și obligarea reclamantei la plata pensiei de întreținere în raport de venitul minim pe economia națională.
Prin sentința nr.11427/07.12.2007, Judecătoria Ploieștia respins atât acțiunea formulată de reclamantă, cât și cererea reconvențională formulată de pârât, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, după despărțirea în fapt a părților, reclamanta a plecat în Italia, minorii rămânând în grija bunicilor materni, iar ulterior au fost luați de tată.
De asemenea, instanța de fond a apreciat că față de faptul că mama nu se află în țară și nu se poate ocupa direct de copii, iar tatăl nu are un domiciliu stabil, locuind la rudele sale, și mai mult, suferă de diferite afecțiuni, atât acțiunea principală, cât și cererea reconvențională sunt neîntemeiate, interesul superior al minorilor fiind acela de a crește și de a fi educați într-un mediu sănătos și stabil.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta - criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, întrucât prin respingerea ambelor cereri, situația minorilor rezultați din concubinajul părților a rămas neclarificată, deși era necesar ca acțiunea mamei să fie admisă, fiind în interesul copiilor să fie încredințați mamei care urmărește să îi ia în străinătate unde are condiții pentru a-i îngriji.
Apelanta-reclamantă a mai precizat că pârâtul a fost diagnosticat cu psihopatoidă mixtă, existând la dosarul cauzei acte medicale în acest sens.
Instanța de apel a procedat la ascultarea minorului în Camera de consiliu, conform procesului-verbal din 12.09.2008, depus la dosar.
-3-
Prin decizia nr. 421 pronunțată la 12 septembrie 2008, Tribunalul Prahova, a admis apelul, a schimbat în parte sentința, în sensul că a admis acțiunea precizată, a încredințat reclamantei pe minorii și, spre creștere și educare, luând act că reclamanta nu a solicitat obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor.
S-a menținut în rest sentința, ca fiind legală și temeinică și s-a luat act că apelanta-reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că, în conformitate cu art. 63 din Codul familiei, copilul din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită prin recunoaștere sau prin hotărâre judecătorească, are față de părinte și rudele acestuia, aceeași situație ca și situația legală a unui copil din căsătorie.
De asemenea, potrivit art. 65 din Codul familiei, dacă filiația copilului din afara căsătoriei este stabilită față de ambii părinți, încredințarea lui, precum și contribuția părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională se vor hotărî potrivit dispozițiilor art. 42-44, inclusiv, care se aplică prin asemănare.
Prin urmare, a apreciat instanța de apel, încredințarea copilului din afara căsătoriei trebuie să se realizeze de instanța de judecată, după ascultarea părinților și a autorității tutelare, ținând seama de interesele copilului, pe care, de asemenea, îl va asculta dacă a împlinit vârsta de 10 ani.
S-a mai arătat că, în cauză, din depozițiile martorilor și rezultă că apelanta a îngrijit cei doi copii minori rezultați din relația de concubinaj cu intimatul-pârât, până în momentul în care a plecat în Italia, la muncă, lasăndu-și copiii în grija tatălui său, de unde au fost luați de și duși într-o garsonieră închiriată.
Instanța de apel a mai reținut că aceeași martori au relatat faptul că apelanta a venit în țară la anumite intervale de timp și le-a trimis bani copiilor, care aveau condiții bune de creștere și educare în imobilul aparținând bunicului matern, dar și că martora, a relatat și faptul că pârâtul nu are serviciu, suferă de tulburări psihice și joacă poker, având în perioada conviețuirii un comportament violent față de reclamantă.
Pe de alta parte, a mai reținut tribunalul, din referatul de anchetă socială întocmit în cauză, rezultă că pârâtul locuiește într-o garsonieră împreună cu părinții săi, în respectivul spatiu dorind să se ocupe și de creșterea și educarea copiilor născuți din relația sa cu reclamanta.
S-a mai arătat că din înscrisurile depuse la dosar în faza procesuală a apelului, rezultă că apelanta-reclamantă are un contract de muncă în Italia, unde locuiește cu forme legale, fiind retribuită cu suma de 4 euro/oră. În plus, așa cum a precizat minorul, în prezent, acesta și fratele său locuiesc în apartamentul cu 3 camere al bunicului matern, de la momentul la care mama lor a venit în țară și i-a luat.
Instanța a apreciat că nu constituie un impediment faptul că - nu locuiește efectiv în țară, având reședinta în Italia, unde are și locul de muncă, în conditiile în care aceasta a probat că este în măsură să le asigure întreținerea, preocupându-se permanent de creșterea și educarea lor, chiar dacă nu întotdeauna în mod nemijlocit, ci prin intermediul tatalui său, care este proprietarul
-4-
unui apartament cu trei camere în care locuieste împreună cu copiii.
Totodată, s-a arătat că măsura respingerii acțiunii principale a reclamantei, dar și a cererii reconvenționale a pârâtului, cu consecința unei situații neclare a celor doi copii rezultați din relația părților, în lipsa unui părinte responsabil de creșterea și educarea lor, are un evident caracter potrivnic intereselor minorilor.
De asemenea, s-a arătat că în această manieră nu se dă eficiență prevederilor art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care ocrotește viața de familie, stabilită și în relația dintre părinți și copiii lor, exercițiul drepturilor părintești fiind un element fundamental al vieții de familie (Hotărârea dată în cauzaR contra Marii Britanii), în mod normal, părinții trebuind să decidă unde locuiește copilul și să ia alte decizii cu privire la aceasta, spre exemplu un tratament medical, să controleze relațiile personale ale copiilor sau să-i crească într-o anumită religie. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nu este necesar în acest sens ca părintele să locuiească împreună cu copilul, atâta vreme cât există un contact regulat și o anume dependență de părinte.
tribunalul că, așa cum mentionează Curtea încauza Nielsen contra Danemarcei" în statele semnatare ale Convenției, viața de familie include un număr de drepturi și obligații părintești. Pentru a se ocupa de un copil, pentru a-l educa, părinții săi sau unul dintre aceștia trebuie, în mod obișnuit, să decidă unde va locui copilul și să autorizeze sau să impună diverse restricții libertății sale. Convenția, în special art.8, recunoaște și protejează viața familială astfel înțeleasă, și mai ales dreptul părinților de a-și folosi autoritatea asupra copiilor, ținând seama de responsabilitățile lor corelative."
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că dezvoltarea motivelor de recurs le va depune printr-un memoriu separat.
Recurentul a depus motivele de recurs la data de 3 martie 2009, iar la termenul din 5 martie 2009, apărătorul intimatei a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare în termen.
Analizând excepția sus-menționată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului cât și a textelor legale incidente, Curtea constată că aceasta este întemeiată, iar recursul declarat de către pârâtul este nul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Decizia civilă atacată, nr. 421/12.09.2008 a Tribunalului Prahova, a fost comunicată recurentului la data de 27 noiembrie 2008, conform dovezii de primire și procesului-verbal de predare, aflat la fila 42 dosar apel.
Potrivit art. 301 pr.civilă, ermenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar conform art. 3021pr.civilă, cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;
De asemenea, art. 303 pr.civilă, arată că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurssau înăuntrul termenului de recurs, iar termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
-5-
După cum se poate observa din analiza cererii de recurs atașată la dosarul cauzei, fila 4, recurentul nu au dezvoltat niciunul din motivele de nelegalitate sau netemeinicie, pentru ca instanța să aibă posibilitatea de a le încadra în vreunul din cazurile în care se poate solicita recurarea unei hotărâri.
Potrivit art. 306 pr.civilă, ecursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică, care pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care, însă, este obligată să le pună în dezbaterea părților.
Cum în speța de față, analizând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs a constatat că nu sunt incidente niciunul din motivele de ordine publică prevăzute de lege și care ar atrage nulitatea hotărârilor atacate, iar recursul nu a fost motivat în înțelesul textelor legale sus-menționate, Curtea, va admite excepția nulității recursului și va constata nul recursul declarat de pârâtul.
Văzând și dispozițiile art. 274 pr.civilă, recurentul urmează să fie obligat la 500 lei cheltuieli de judecată, către intimata -, reprezentând onorariu avocat (chitanța nr. 353/5.03.2009 -fila 22 dosar)
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității recursului, invocată de intimata -.
Constată nul recursul formulat de pârâtul, domiciliat în P,- A, Cod poștal -, Județ -la fam.împotriva deciziei civile nr. 421 pronunțată la 12 septembrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în P,-,. 32,. B,. 27, Cod poștal -, Județ
Obligă recurentul, către intimata -, la 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Eliza
- - - - - -
Grefier,
Red.EM
Tehnored.PJ
2 Ex/ 06.03.2009
f- Judecătoria Ploiești
a- Tribunalul Prahova
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Eliza
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 683/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
