Divort. Decizia 690/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 690
Ședința publică de la 26 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Paula Păun
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr. 32 din 3 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 13524 din 26 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul pârât asistat de avocat, lipsind intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurentul pârât, arată că instanțele de fond și de apel nu au ținut cont de probele administrate.
Susține că pârâtul a dat dovadă de bună credință, a renunțat la al doilea martor la rugămintea reclamantei și a apărătorului ei și a fost de acord cu desfacerea căsătoriei din culpa comună.
Precizează că recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și pe fond desfacerea căsătoriei din culpa comună a soților.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr-, și, în calitate de reclamanți, au formulat o cerere prin care au solicitat desfacerea căsătoriei prin acord și păstrarea numelui dobândit prin căsătorie de soție, cererea fiind semnată de ambii soți.
În motivare, se arată că părțile s-au căsătorit la 16.11.1972, căsătorie din care au rezultat 2 copii, care în prezent sunt majori, părțile separându-se în fapt la 23.03.2008 din cauza neînțelegerilor care au intervenit între soți, care au făcut imposibilă continuarea căsătoriei.
În drept, își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 613, indice 1, Cod pr.civ și art. 40.fam.
Ulterior, pârâtul-reclamant a formulat întâmpinare cu caracter reconvențional, solicitând desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantei, nefiind de acord cu păstrarea numelui de către aceasta, cu motivarea că reclamanta părăsit domiciliul comun la data de 23.03.2008 și că aceasta nu contribuia la cheltuielile de întreținere ale familiei.
La rândul ei, reclamanta -pârâtă formulat o precizare scrisă la acțiune prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa pârâtului, reluarea numelui purtat anterior căsătoriei de reclamantă (), atribuirea spațiului de locuit reclamantei, evacuarea pârâtului, și cheltuieli de judecată, motivând că a fost nevoită să plece din domiciliul comun din cauza comportamentului violent al pârâtului, care obișnuia să consume băuturi alcoolice, să provoace scandal și să o denigreze pe reclamantă.
În drept, reclamanta-pârâtă și-a întemeiat cerere pe dispozițiile art.38 alin.1 și 40 alin. 3 Codul familiei.
Pârâtul-reclamant formulat o întâmpinare la data de 30.05.2008 (astfel cum a fost calificată de instanță) la precizarea reclamantei-pârâte, arătând că nu dorește desfacerea căsătoriei.
În cursul judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 192-200 Cod pr.civ. au fost audiați, sub prestare de jurământ, martorii, și, ale căror depoziții au fost consemnate în scris și atașate la dosar.
Prin sentința civilă nr.13524/26 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a admis cererea principală precizată formulată de reclamanta pârâtă, în contradictoriu cu pârâtul .
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant ca neîntemeiată.
S-a dispus desfacerea căsătoriei din culpa pârâtului reclamant - căsătorie încheiată la 16.11.1972, și înregistrată în registrul de stare civilă al Primăriei C, sub nr.1485/16.11.1972.
S-a dispus reluarea numelui purtat anterior căsătoriei de reclamantă acela de "".
S-a luat act că reclamanta-pârâtă renunță la capetele de cerere accesorii ale cererii principale precizate referitoare la atribuirea beneficiului locuinței și evacuarea pârâtului reclamant.
S-a dispus obligarea pârâtului reclamant la plata cheltuielilor de judecată, către reclamanta pârâtă, în cuantum de 551,55 lei (reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat).
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 16.11.1972, căsătorie din care au rezultat 2 copii, care în prezent sunt major. Pârâtul-reclamant era dependent de consumul de băuturi alcoolice, devenind violent față de soție, agresând-o fizic pe aceasta, fiind gelos în mod nejustificat, împrejurări în care reclamanta-pârâtă a fost determinată să plece din domiciliul comun.
Faptul că reclamanta-pârâtă, în condițiile date, a fost nevoită să plece din domiciliul conjugal, nu constituie o culpă a acesteia.
În raport de situația de fapt probată, instanța de fond a constatat că pârâtului -reclamant, îi revine culpa determinantă în destrămarea relațiilor de familie - demonstrând prin atitudinea sa că acesta nu s-a putut adapta vieții de familie - fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 37 alin.2 și art. 38 alin.1 Codul familiei privind desfacerea căsătoriei (existența unor motive temeinice, vătămarea gravă a relațiilor de familie și imposibilitatea continuării căsătoriei ).
Împotriva sentinței civile a declarat apel, pârâtul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivare, arată că instanța nu a analizat motivele și probele pe care le-a propus în cauză, ci doar pe cele ale reclamantei-pârâte; declarațiile celor doi martori ai reclamantei-pârâte au fost indirecte, în timp ce afirmațiile martorei sale se coroborează cu cele susținute de apărătorul său.
A renunțat la cel de-al doilea martor al său, deoarece a convenit cu reclamanta-pârâtă să fie de acord cu desfacerea căsătoriei din culpă comună, însă ulterior, apărătorul acesteia a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului.
În drept, invocă dispozițiile art. 2823al.1 Cod pr.civ.
La dosar s-au depus următoarele acte: adresa nr.-/22.08.2008 eliberată de Secția 4 Poliție C, precizări, buletin de examinare tomografic din 20.08.2007 pentru, bilet de ieșire din spital, proces-verbal, schiță apartament, adeverința nr.605/13.06.2008 eliberată de Societatea Română de Radiodifuziune C, adeverința nr. 168/18.06.2008 eliberată de SC -Ag. de. SRL, contract de agent asigurări nr.01/05.06.2005, împuternicire nr. 131/09.12.2005, contract de colaborare nr. 191/26.05.2004.
Prin decizia civilă nr.32 din 3 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr.13524/26.09.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că există motive temeinice pentru desfacerea căsătoriei, neînțelegerile dintre soți care au determinat separația în fapt a acestora fiind cauzate exclusiv de comportamentul soțului pârât, care, pe fondul consumului excesiv de alcool, exercita acte de violență asupra soției și manifesta gelozie nejustificată.
În aceste condiții, probele administrate au format pe deplin convingerea instanței că relațiile dintre soți nu mai sunt caracterizate de trăsături specifice unei relații de familie, în sensul că nu mai există sentimente de afecțiune, încredere, înțelegere, sprijin reciproc moral și material, căsătoria fiind lipsită de principalele elemente de fond. Prin urmare, s-a apreciat că în mod corect s-a dispus desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului, în condițiile în care din ansamblul probator nu a rezultat și o culpa reclamantei în destrămarea relațiilor de familie.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
A susținut că ambele instanțe de fond nu au ținut cont în mod corect de probele administrate, din analiza cărora s-a conturat și culpa reclamantei în destrămarea relațiilor de familie, derivată din părăsirea domiciliului comun de bunăvoie
S-a mai arătat că pârâtul a renunțat la audierea celui de-al doilea martor încuviințat de instanță, pentru că în prealabil s-a înțeles cu reclamanta să solicite instanței desfacerea căsătoriei din culpă comună, însă cu prilejul acordării cuvântului pe fond, apărătorul reclamantei, cu rea credință, a pus concluzii de desfacerea a căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului.
A solicitat admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri, iar pe fond desfacerea căsătoriei din culpă comună.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304, pct.8 și 9 Cod pr.civ.
Recursul este nefondat.
În actuala reglementare, recursul este o cale extraordinară de atac, prin care se pot valorifica doar critici de nelegalitate a hotărârii recurate, limitativ și expres prevăzute de art. 304, pct. 1- 9 Cod pr.civ.
Prin intermediul acestei căi de atac nu se pot supune controlului judecătoresc ierarhic aspecte de netemeinicie, respectiv de interpretare și apreciere a probelor administrate, punctele 10 și 11 din art. 304 fiind abrogate expres prin OUG nr. 138/2000.
în care Tribunalul a dat eficiență juridică probelor administrate excede motivelor de recurs prevăzute de art. 304, pct. 1-9 Cod pr. civ și nu poate fi cenzurată pe recursului
Împrejurarea că pârâtul a renunțat la audierea celui de-al doilea martor încuviințat de prima instanță nu poate fi invocată în căile de atac pentru a obține reformarea hotărârii, câtă vreme instanța a luat act de acest act de dispoziție al părții cu privire la administrarea de probatorii, în conformitate cu dispozițiile art. 168 Cod pr. civ.
De altfel, în apel, dat fiind efectul devolutiv al acestei căi de atac, pârâtul avea posibilitatea să solicite, în condițiile 295 alin.2 Cod pr.civ. refacerea sau completarea probatoriilor administrate la prima instanță sau administrarea de probe noi, însă, așa cum rezultă din practicaua deciziei civile, apelantul, prin apărător a precizat că nu are cereri de formulat.
Criticile formulate de recurentul pârât nu sunt întemeiate, astfel că potrivit art. 312 Cod pr.civ, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr. 32 din 3 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 13524 din 26 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, |
Grefier, - - |
Red. i tehnored.jud.-/2 ex/27.05.2009
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Oana Ghiță, Paula Păun
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 543/2009. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
