Divort. Decizia 7/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 7/2009
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 3: Sanda
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 111/A/2007 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Civilă în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a treia strigare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că dosarul a fost suspendat în data de 20 noiembrie 2007 în baza disp. art. 242 pct. 2 cod pr. civilă și s-a repus pe rol din oficiu în vederea constatării perimării.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1029/2006 pronunțată de Judecătoria Aiud a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtei -, prin care solicitat desfacerea căsătoriei părților, din culpa comună a acestora.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, din probele administrate în cauză rezultă culpa exclusivă a reclamantului în separarea a fapt a soților și destrămarea relațiilor de căsătorie, fără a se putea reține culpa concurentă a pârâtei întrucât gelozia manifestată de aceasta era justificată de relația extraconjugală a reclamantului.
S-a reținut și faptul că pârâta se opune la desfacerea căsătoriei, iar propria culpă nu se poate invoca de reclamant pentru desfacerea căsătoriei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând schimbarea în totalitate a acesteia și admiterea acțiunii de divorț astfel cum a fost formulată.
Prin decizia civilă nr. 111/A/22.05.2007 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția civilă a fost respins apelul declarat de reclamantul din următoarele considerente:
Din toate probele testimoniale administrate în cauză rezultă, că relațiile de căsătorie ale soților s-au destrămat din culpa exclusivă a reclamantului - apelant, care, atât înainte de plecarea în Italia, cât și în Italia și, apoi, la întoarcerea din Italia, a întreținut relații extraconjugale cu o altă femeie, prin urmare, gelozia pârâtei -intimate, invocată de apelant ca și culpă a acesteia, nu constituie o culpă, ci o reacție firească și justificată față de comportamentul infidel al soțului - apelant. Această relație extraconjugală a apelantului a fost chiar recunoscută de acesta, prin discuțiile purtate cu martorii și, acestuia din urmă spunându- chiar că a plecat în Italia întrucât vrea sa-și refacă viața; " și nu se mai întoarce decât după ce se termină divorțul si este liber"; ori, în Italia se afla în acea perioadă și femeia cu care întreținea relația extraconjugală. La întoarcerea în țară, apelantul nu s-a dus la domiciliul comun ( conjugal ) al părților, prin urmare și cu această ocazie gelozia pârâtei - intimate s-a manifestat justificat, apariția lipsei totale de comunicare între soți fiind datorată tot comportamentului necorespunzător al apelantului.
Cu nici un mijloc de probă nu s-a dovedit că, în mod culpabil, pârâta - intimată ar fi manifestat o lipsă totală de preocupare în relațiile firești și inerente unei căsătorii.
Nu se poate reține vreo culpă a pârâtei - intimate nici în ceea ce privește nemulțumirile acesteia manifestate vis - a - vis de lipsa banilor în familie, întrucât s-a dovedit că anterior plecării în Italia reclamantul lucra doar sporadic, deci, justificat i se reproșa că nu își găsește un loc de muncă unde să câștige mai bine; ori,nu s- dovedit că reclamantul - apelant ar fi încercat acest lucru sau,măcar ar fi fost preocupat să depună o muncă stabilă și să asigure familiei câștiguri bănești permanente și corespunzătoare;chiar și plecarea în Italia s-a dovedit că a fost pentru "refacerea"vieții alături de o altă femeie iar nu numai din cauza lipsurilor materiale, așa cum chiar apelantul a spus martorului, la scurt timp după plecarea în străinătate.
Împrejurarea că pârâta - intimată a fost de acord cu plecarea reclamantului - apelant în Italia la lucru, precum și împrejurarea că în prezent pârâta - intimată se află la lucru în Spania nu pot fi reținute ca o culpă a acesteia la separarea în fapt soților, intenția pârâtei fiind doar aceea de a îmbunătății situația financiară a familiei iar nu aceea de a se separa în fapt de reclamant. Separarea în fapt s-a produs prin faptul că reclamantul - apelant nu a revenit la domiciliul conjugal, la întoarcerea din Italia, cerându-i și pârâtei să plece de la acest domiciliu și întreținând relația extraconjugală.
În ceea ce o privește pe pârâta - intimată, toți martorii au declarat că aceasta este femeie cinstită, gospodină, harnică și fidelă soțului - reclamant.
Față de cele mai sus reținute, s-a constatat că singurul vinovat de vătămarea relațiilor de căsătorie este reclamantul, iar acesta nu-și poate invoca propria culpă în acțiunea de divorț, precum și având în vedere poziția procesuală a soției - pârâte,care s-a opus la desfacerea căsătoriei, tribunalul a reținut că, în mod legal și temeinic, prima instanță a respins acțiunea de divorț formulată de reclamantul - apelant.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen, fără a-l motiva, reclamantul. La termenul de judecată stabilit pentru data de 20.11.2007 instanța de recurs a constatat că la dosar nu s-au depus motivele de recurs și nici dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar stabilit și nici una din părți nu s-a prezentat. Față de această constatare în cauză s-a suspendat judecarea cauzei conform art. 242 pct. 2.civ.Cod Penal până la o nouă stăruință a părților.
La data de 23.12.2008 cauza a fost repusă pe rol din oficiu în vederea perimării.
Conform art. 248 al. 1 din civ.Cod Penal recursul se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare timp de un an din vina părții. Întrucât recurentul nu a solicitat repunerea pe rol în termenul legal iar cauza a rămas în nelucrare de peste un an, aceasta se constată a fi perimată de drept.
În temeiul art. 252.civ Cod Penal,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 111/A/2007 din 22 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. 2 ex/02.02.2009
apel,
fond
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea, Sanda
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 97/2010. Curtea de... | Divort. Decizia 178/2009. Curtea de Apel Brasov → |
|---|
