Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 97/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.97/
Ședința publică din 26 febr.2010
PREȘEDINTE: Luminița Cristea
JUDECĂTOR 2: Anica Ioan
JUDECĂTOR 3: Simona Bacșin
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâtul, cu domiciliul în B,- împotriva deciziei civile nr.130/16 oct.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul civil nr-.
La apelul nominal au lipsit recurentul-pârât și intimații și Autoritate Tutelară Consiliul Local
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Se prezintă în instanță numitul care se legitimează cu CI seria - nr.- CNP -, cu domiciliul în B,- și precizează că este tatăl recurentului și că acesta nu se poate prezenta în instanță.
Curtea constată că deși numitul nu este parte în proces prin prezența sa la termenul de astăzi se dorește judecarea cauzei.
Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din actele și lucrările dosarului, rezultă următoarele:
Prin sentința civilă nr.3182/20 mai 2009 Judecătoria Brăilaa admis acțiunea formulată de reclamanta domiciliată în B,-, în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în B,-.
A fost încredințat minorul (născut la 29 octombrie 2008) spre creștere și educare reclamantei.
A fost obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în sumă de 105 lei lunar cu începere de la data de 20.05.2009, data pronunțării hotărârii și până la majoratul minorului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele;
Minorul (născut la 29 octombrie 2008) este fiul reclamantei și al pârâtului, astfel cum rezultă din certificatul de naștere seria - nr. - atașat în original la fila 10 dosar.
Din probele administrate a rezultat că in cursul lunii martie 2009 părțile s-au despărțit, minorul rămânând în locuința comuna a părților.
Din referatul de ancheta sociala efectuat la domiciliul paratului, unde părțile au locuit și unde a rămas copilul, rezulta că mama pârâtului s-a opus ca reclamanta să ia minorul cu ea când părțile s-au despărțit și că, de la data despărțirii, aceasta se ocupa de copil, care dormea cu ea în camera.
În conformitate cu dispozițiile art. 65 Codul familiei raportat la art. 42 alin. 1 Codul familiei, în cazul în care părinții copilului născut din afara căsătoriei sunt despărțiți instanța urmează a decide, cu ascultarea autorității tutelare, căruia dintre părinți va fi încredințat minorul.
În cauză, instanța, văzând vârsta fragedă a copilului, de numai 7 luni, s-a apreciat că dezvoltarea normala fizică și psihică a acestuia este în strânsă legătură cu apropierea mamei.
Fără a nega dragostea pe care fără îndoială că atât tatăl cât și bunica paternă o poarta copilului, instanța a observat că în realitate nu tatăl este acela care se ocupa de copil, ci mama acestuia. De altfel, pârâtul nu a solicitat încredințarea minorului, iar din referatul de ancheta socială întocmit rezulta că acesta a declarat reprezentanților autorității tutelare că dorea ca minorul să fie încredințat mamei.
Apreciind în interesul superior al copilului, instanța a admis acțiunea și a dispus încredințarea copilului către mamă.
, în conformitate cu dispozițiile art. 107 și 94 Codul familiei, a dispus obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, al cărei cuantum a fost determinat prin raportare la venitul minim net pe economie, ținându-se seama că pârâtul, deși de muncă, nu realiza venituri.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel pârâtul criticând-o pentru netemeinicie arătând că nu a formulat cerere reconvențională prin care minorul să-i fie încredințat întrucât reclamanta i-a lăsat în permanență impresia că o să se împace, ceea ce nu s-a întâmplat. Motivează că minorul a fost îngrijit de părinții săi cu care de altfel locuiește, reclamanta fiind cea care a manifestat dezinteres față de copil.
Intimata nu a depus întâmpinare.
În apel nu au fost administrate probe.
Examinând sentința apelată prin prisma motivului de apel formulat dar și potrivit dispozițiilor art. 295 Cod procedură civilă, tribunalul va aprecia că prima instanță pe baza probelor administrate a stabilit o corectă situație de fapt și a interpretat corespunzător dispozițiile legale.
Evident, în cazul de față, fără a nega atașamentul apelantului și al părinților săi față de copil, vârsta acestuia de numai 7 luni impune prezența obligatorie a mamei. Din concluziile referatului de anchetă socială, rezultă că intimata își iubește copilul, dorește să fie lângă ea și are condiții corespunzătoare pentru creșterea și dezvoltarea lui.
Așa fiind, potrivit dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, apelul a fost respins prin decizia civilă nr.130 din 16 oct.2009 a Tribunalului Brăila și hotărârea primei instanțe păstrată.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul criticând-o ca netemeinică și nelegală susținând că nu a formulat cerere reconvențională fiind indus în eroare de către reclamant care la asigurat că vor relua conviețuirea și vor crește împreună copilul.
A mai susținut recurentul că reclamanta nu a venit să vadă copilul niciodată, nu s-a interesat de starea sănătății lui, acesta fiind crescut de bunica paternă.
Pentru aceste motive a solicitat să se respingă acțiunea reclamantei, urmând astfel să i se creeze posibilitatea să promoveze la rândul său o acțiune în încredințarea minorului.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Recurentul nu și-a motivat în drept recursul și în motivarea în fapt a acestuia nu a invocat nici un motiv de nelegalitate.
Or, potrivit art.304 alin.1 Cod procedură civilă modificarea sau casarea unei hotărâri, se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate într-unul din cazurile prev. la pct.-9 ale acestui articol.
Criticile recurentei vizând faptul că reclamanta 1 an de zile nu a vizitat copilul și nu s-a interesat de starea sănătății sale, nu se încadrează în nici unul dintre cazurile art.304 Cod procedură civilă ci se referă la motive de netemeinicie, care nu pot fi analizate în cadrul unui recurs.
Ca atare, Curtea urmează a menține de apel ca legală și a respinge recursul pârâtului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat civil declarat de pârâtul, cu domiciliul în B,- împotriva deciziei civile nr.130/16 oct.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.AI-24.03.2010
Dact.MH-24.03.2010/5 ex.
Fond: judecător
Apel: judecători -- Tribunalul Brăila
Președinte:Luminița CristeaJudecători:Luminița Cristea, Anica Ioan, Simona Bacșin
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 55/2009. Curtea de... | Divort. Decizia 7/2009. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
