Divort. Decizia 706/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 706
Ședința publică din data de 14 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Popa
JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta, domiciliată în comuna Gherășeni, Cod poștal -, Județ B- la familia împotriva deciziei civile nr. 208 pronunțată la 15 iunie 2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna C, Cod poștal -, Județ B și autoritățile tutelare PRIMĂRIA COMUNEI GHERĂȘENI și PRIMĂRIA COMUNEI
Recursul este timbrat cu 0,15 lei timbru judiciar și cu 6 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.-, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant personal, lipsind recurenta-pârâtă și autoritatea tutelară Primăria comunei Gherășeni și Primăria Comunei
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul reclamant, având cuvântul, declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatului reclamant în dezbaterea recursului.
Intimatul reclamant, având personal cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea deciziei tribunalului Buzău, ca legală și temeinică.
Arată că minora -, până la vârsta de 11 ani, a locuit cu recurenta pârâtă, după care aceasta, singură, a hotărât să vină și să locuiască cu el.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând să se declare desfăcută căsătoria din culpa ambilor soți, pârâta să-și reia numele avut anterior căsătoriei, acela de "", să-i fie încredințată spre creștere și educare minora, născută la 17.05.1996, iar pârâta să fie obligată la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorei, în raport de veniturile realizate.
În motivarea acțiuni, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 7.11.1991, iar din căsătorie a rezultat minora.
Reclamantul a mai arătat că este încadrat la SC SA B și datorită naturii serviciului, care îl solicită uneori și câte 12-14 ore pe zi, prezența sa în domiciliu a fost în funcție de acele ore de program, iar pârâta nu a înțeles și nu a tolerat programul său prelungit de lucru, motiv pentru care între părți au apărut discuții contradictorii, care s-au amplificat continuu, ducând în cele din urmă la despărțirea în fapt, în urmă cu 7 ani.
A mai susținut reclamantul că după ce s-a despărțit în fapt de pârâtă, minora a locuit cu mama ei, iar el a fost obligat la plata unei pensii de întreținere, conform sentinței civile nr. 3937/27.08.2003 a Judecătoriei Buzău.
Ulterior, arată reclamantul, din cauza comportamentului indecent al pârâtei, copilul a refuzat să mai locuiască la mamă și s-a mutat în domiciliul său, în comuna
Precizează reclamantul că minora îi este puternic atașată sufletește și că dispune de condiții bune pentru creșterea și dezvoltarea ei.
Pârâta a formulat întâmpinare și cere reconvențională, solicitând desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a reclamantului-pârât, să-i fie încredințată ei, spre creștere și educare, minora rezultată din căsătorie, iar reclamantul să fie obligat la plata unei pensii lunare de întreținere.
În motivarea cererii, pârâta-reclamantă a susținut că reclamantul-pârât lipsea nejustificat din domiciliul comun, nu contribuia la cheltuielile gospodărești și nu se ocupa de creșterea și îngrijirea minorei.
În luna iunie 2008 minora a mers în vacanță la domiciliul tatălui și datorită influențelor acestuia și a bunicilor a refuzat să se mai întoarcă acasă.
Prin sentința civilă nr. 553 /23.01.2009 pronunțată de Judecătoria Buzăus -a admis în parte atât acțiunea, cât și cererea reconvențională, s-a declarat desfăcută căsătoria încheiată între părți la data de 7.11.1991 și trecută în registrul stării civile al Primăriei comunei C sub nr. 27, din vina ambilor soți, s-a dispus ca pârâta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de "", iar minora, născută la 17.05.1996, a fost încredințată pârâtei-reclamante spre creștere și educare minora, reclamantul fiind obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei în procent de 25% din venitul net, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la majoratul minorei:
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței că relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, de natură a face imposibilă continuarea căsătoriei, vinovați de destrămarea relațiilor de familie fiind ambii soți.
În ce privește capătul de cerere privind încredințarea minorei s-a arătat că la domiciliul tatălui reclamant aceasta este mai puțin supravegheată, iar mediul total permisiv nu poate avea o influență pozitivă asupra comportamentului copilului.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în ce privește soluționarea capătului de cerere privind încredințarea minorei -.
S-a susținut în motivele de apel că instanța de fond s-a limitat doar la analiza depoziției martorului, fără a avea în vedere și celelalte probatorii administrate, din care rezultă că pârâta-intimată locuiește într-un imobil format din două camere, alături de tatăl său, persoană cunoscută în localitate ca un cetățean ce tulbură liniștea publică, întrucât consumă băuturi alcoolice.
De asemenea, s-a susținut că instanța de fond trebuia să dea eficiență și opțiunii minorei în vârstă de 13 ani, care a ales să locuiască cu tatăl, precum și concluziilor anchetei sociale întocmită de Primăria
S-a solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței, în sensul de a se încredința apelantului, spre creștere și educare, minora -, cu obligarea mamei la plata unei pensii lunare de întreținere în raport de veniturile realizate.
Prin decizia civilă nr. 208 pronunțată la 15 iunie 2009, Tribunalul Buzău a admis apelul și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a încredințat pe minora, spre creștere și educare, tatălui apelant, obligând intimata la plata pensiei de întreținere în procent de 25% din venitul net lunar realizat la SC SA B, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la majorat.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, deși prin sentința civilă nr. 3937/2003 pronunțată de Judecătoria Buzău, minora a fost încredințată spre creștere și educare mamei-pârâte, totuși, așa cum rezultă din probatoriile administrate, minora, din luna iunie 2008, a venit să locuiască la domiciliul tatălui său, în comuna
S-a mai reținut că din ancheta socială întocmită de autoritatea tutelară din cadrul Primăriei C rezultă că minora este bine îngrijită și educată de tatăl său și de bunicii paterni, care au condiții bune de creștere și educare, iar din caracterizarea depusă la dosar, întocmită de dirigintele minorei, rezultă că tatăl este interesat și preocupat de situația școlară a minorei, menținând un contact permanent cu școala.
Tribunalul a mai reținut că minora, cu ocazia audierii în Camera de Consiliu, la data de 15 iunie 2009, și-a exprimat opțiunea de a rămâne în domiciliul tatălui și al bunicilor paterni unde, de altfel, locuiește din luna iunie 2008.
În consecință, instanța de apel a apreciat că opțiunea minorei de a fi încredințată tatălui, deși nu este decisivă, analizată în contextul celorlalte criterii avute în vedere și care rezultă din coroborarea probatoriilor administrate (respectiv gradul de atașament al copilului față de părinți, preocuparea pe care aceștia au dovedit-o față de minoră, condițiile materiale și morale de creștere și educare) duce la concluzia că este în interesul exclusiv al minorei să fie încredințată spre creștere și educare tatălui apelant.
Împotriva deciziei a formulat recurs pârâta, pentru următoarele motive:
O primă critică este că instanța de apel nu a ținut cont de vârsta și sexul minorei și nici de condițiile în care locuiește cu tatăl său și raportat la vârsta și sexul minorei, ea are nevoie de prezența mamei ca factor psihologic pentru o dezvoltare intelectuală, morală și fizică.
În dezvoltarea motivului de recurs se arată că minora a locuit efectiv cu ea până în luna iunie 2008, cât minora aflată în vizită la intimat și influențată de acesta, a decis să locuiască împreună, în locuința bunicilor paterni.
O altă critică este că instanța de apel nu a ținut cont de interesele minorei, nu a luat in considerație că formarea ei pentru societate doar o mamă le poate satisface, intimatul nu a sprijinit-o pe minoră când aceasta era mică, nici financiar și nici moral.
Susține recurenta că intimatul-reclamant a solicitat încredințarea minorei pentru a nu contribui la plata pensiei de întreținere și la alte cheltuieli necesare minorei.
Instanța de apel, neluând în considerare că intimatul-reclamant locuiește cu părinții săi într-un imobil format din 2 camere, minora dormind împreună cu bunicii paterni, în aceeași cameră.
Arată recurenta că de fiecare dată când minora se întorcea de la domiciliul intimatului avea lovituri pe corp și din spusele acesteia loviturile le avea pentru că o lovea bunicul, chiar s-a întors la domiciliul său cu păduchi.
Precizează recurenta că în societatea în care trăim ne confruntăm cu foarte multe abuzuri asupra minorilor, solicitând să se aibă în vedere că minora este fată și are nevoie de sfaturile mamei.
Se solicită admiterea recursului, să i se încredințeze spre creștere și educare minora.
Recurenta solicită judecarea cauzei în lipsă.
Intimatul, deși a fost citat cu mențiunea de a formula întâmpinare, acesta nu a depus-o până la termenul de judecată.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Este fondată susținerea recurentei că instanța de apel nu a ținut cont de vârsta și de sexul minorei, întrucât aceasta are vârsta de 13 ani, vârstă la care are nevoie mai mare nevoie de îngrijirea și sfaturile mamei, care nu îi pot fi acordate de bunici și tatăl său.
Chiar dacă minora și-a exprimat dorința de a locui cu tatăl său, Curtea apreciază că în exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului.
Mai mult, instanța de apel nu a motivat de ce este în interesul minorei să fie încredințată tatălui, arătând doar că din probele administrate în cauză, respectiv gradul de atașament al copilului față de părinți, preocuparea pe care aceștia au dovedit-o față de minoră, condițiile materiale și morale de creștere și educare, duce la concluzia că este in interesul minorei să fie încredințată spre creștere și educare, tatălui.
Curtea apreciază că interesul minorei este să crească alături de mama sa, care poate să-i asigure condițiile optime pentru creștere și educare, să o supravegheze, astfel cum rezultă din ancheta socială efectuată la instanța de fond de către Primăria comunei Gherăseni, care și propus ca minora să fie încredințată mamei.
Susținerea recurentei că intimatul-reclamant a solicitat încredințarea minorei pentru a nu contribui la plata pensiei de întreținere și la alte cheltuieli necesare minorei, nu poate fi reținută, întrucât aceasta nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
De asemenea, recurenta nu a făcut dovada că minora doarme împreună cu bunicii paterni, în aceeași cameră și nici că avea lovituri pe corp când se întorcea din vizită de la tatăl său.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 3 pr.civilă, coroborat cu art. 304 pct. 9 pr.civilă, va admite recursul va modifica în tot decizia, iar pe fond, va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta, domiciliată în comuna Gherășeni, Cod poștal -, Județ B- la familia împotriva deciziei civile nr. 208 pronunțată la 15 iunie 2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna C, Cod poștal -, Județ
Modifică în tot decizia nr. 208 pronunțată la 15 iunie 2009 de Tribunalul Buzău, iar pe fond, menține sentința civilă nr. 553/23.01.2009 pronunțată de Judecătoria Buzău.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
- - - - - -
Grefier,
Red.ES
Tehnored.PJ
7 Ex/15.10.2009
f- Judecătoria Buzău
a- Tribunalul Buzău
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Aurelia PopaJudecători:Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
| ← Divort. Decizia 560/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
