Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 184/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - bunuri comune -
(Număr în format vechi 217/MF/2007)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA CIVILĂ NR. 184
Ședința publică de la 09 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu PREȘEDINTE SECȚIE
- - - - JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
- - - - JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
GREFIER: -
**************************************
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 02 iulie 2008, consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind recursurile declarate de reclamanta, cu domiciliul în comuna, sat, județul D și de către pârâtul G, cu domiciliul în C, str. - B, -.1,. 28, județul D, împotriva deciziei civile nr. 24 din 27 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr-.
Deliberând;
CURTEA,
Asupra recursurilor declarate;
Prin sentința civilă nr. 1508 de la 19 februarie 2004, pronunțată de Judecătoria Craiova în dos. nr. 11577/2001 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta, s-a admis în partea cererea reconvențională formulată de pârâtul.
Au fost omologate expertizele cu mențiunea modificării sultei și a fost atribuit reclamantei Lotul nr. 1 compus din: 1 autoturism 1310 cu nr. 5 - DJ- 3159 (43.750.000 lei), 1855 USD - - lei, primind sultă de la pârâtul 318.777.240 lei.
A fost atribuit pârâtului G lotul nr. 2 compus din apartament cu două camere situat în C, - B, - 18,. 1.28 (716.925.620 lei), un covor persan de 2/3 (849.000 lei), un covor persan de 2,5/3,5 m (720.000), un TV austriac (4.800.000), o lada frigorifică cu 4 sertare (8.500.000 lei), frigider Arctic 24 (6.400.000 lei), o mochetă persană hol (450.000 lei), un covor persan 1,5/2 m (450.000 lei), 2 preșuri persane 0,5 /1 m (280.000 lei) o carpetă persană 0,80/1,5 m (400.000 lei), o vază porțelan cu artificiale (225.000 lei), o vază de roșie (270.000 lei) 5 bibelouri diferite (270.000 lei), o perdea de sufragerie 10 (560.000 lei), un set farfurii de 6 persoane (150.000 lei), un ceas de perete (210.000 lei), 2 lenjerii pat (240.000 lei), un radiocasetofon (360.000).
S-a stabilit că pârâtul G să plătească sultă reclamantei 318.777.240 lei.
S-a stabilit termen de achitare a sultei către reclamantă la 01.05.2004.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere că la data de 02 noiembrie 1998 reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul G, solicitând partajarea bunurilor comune realizate în timpul căsătoriei, respectiv: un apartament cu 3 camere și dependințe situat în C, un autoturism " 1310", un TV color austriac, o ladă frigorifică cu 4 sertare, un frigider ARCTIC de 240, o mochetă persană hol, un covor persan 2/3 m, altele de 2,5 m/3,5 m și 1,5 m/2 m, preșuri persane fiecare a 0,50/1 m, 3 carpete persane fiecare a 0,80 /1,5 m, o vază de, o vază de porțelan, 5 bibelouri, o perdea, o galerie, un set de farfurii, un serviciu cafea, un ceas de perete, suma de 5.000 lei cheltuită de pârât cu ocazia înmormântării tatălui său.
Reclamanta a solicitat reținerea unei contribuții mai mari în dobândirea bunurilor, motivat de faptul unei salarizări permanente, că a fost ajutată de părinții săi cu sume de bani, în timp ce pârâtul a fost în șomaj.
De asemenea, mai arată că la despărțirea în fapt, când reclamanta a fost izgonită din domiciliul comun, i-au rămas o serie de bunuri proprii în apartament, respectiv un dormitor compus din șifonier, studio, lada, anexă vitrină, masă cu 3 scaune tapițate, comodă, oglindă, măsuță, 2 fotolii, dulap de bucătărie, un scaun, un covor de iută, o plapumă, un tablou de perete, un tablou cusut, icoană, un tablou cu pisici, o pătură de lână, o perdea, o cuvertură de perete, veioză tip, veioză tip, 2 velințe, mașină spălat, 4 pături.
Prin sentința civilă nr. 8657 de la 07 iunie 1999, Judecătoria Craiovaa declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, în baza art. 2 pct.1 lit.b Cod pr.civilă.
Tribunalul Dolj, a înregistrat cauza sub nr. 7313/1999 și în baza probelor administrate a pronunțat la 14 septembrie 1999 o încheiere de admitere în principiu prin care a admis în parte și în principiu acțiunea reclamantei și în parte și în principiu reconvenționala formulată de pârât.
S-a constat că soții în timpul căsătoriei au dobândit în cote de câte un apartament cu 3 camere, dependințe în C, calea B, - 18,. 1.28, autoturism 1310, TV color austriac, ladă frigorifică cu 4 sertare, frigider ARCTIC de 240, o mochetă persană hol, covor persan de 2/3 de 1,5/0,50 m, 3 carpete persane de 0,80 /1,5 m, un covor persan de 2,5/3,5 m, 2 preșuri persane de 0,80/1,5 m, vază de, vază de porțelan, 5 bibelouri, o perdea, o galerie, un set de farfurii de 6 persoane, un serviciu cafea de 6 persoane, un ceas de perete, un radiocasetofon, 2 lenjerii de pat.
S-a dispus ieșirea din indiviziune în cote de, s-a numit expert pentru evaluarea și lotizare inclusiv pentru bunurile proprii revendicate de reclamantă.
Prin sentința civilă nr. 10 de la 18 ianuarie 2000, Tribunalul Dolja admis în parte acțiunea, în parte cererea reconvențională formulată de pârât, a dispus ieșirea din indiviziune conform variantei I de lotizare propusă de expert, a obligat pârâtul să restituie reclamantei bunurile proprii menționate în raport sau contravaloarea acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, iar Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 114 de la 21 august 2000 desființat sentința, a trimis cauza spre rejudecare la ribunalul Dolj, reținând că probele administrate ulterior declinării de competență sunt insuficiente și nu lămuresc raporturile juridice dintre părți, cu toate că Tribunalul și-a însușit probatoriul administrat de Judecătorie, cercetarea judecătorească fiind incompletă.
Reclamanta a declarat recurs în anulare împotriva deciziei 114/2000 a Curții de APEL CRAIOVA, iar Curtea Supremă de Justiție, prin decizia nr. 1734/2001 a admis recursul, a casat decizia Curții de Apel, decizia nr. 10 de la 18 ianuarie 2000 Tribunalului Dolj și sentința civilă nr. 8657/07.06.1999 a Judecătoriei Craiova și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond ca fiind Judecătoria Craiova, stabilind că acțiunea privind partajarea bunurilor comune este de competența Judecătoriei, concluzionând că nu funcționează criteriul valorii bunurilor prevăzute de art. 2 pct.1 lit.b Cod pr.civilă.
În urma pronunțării deciziei Curții Supreme de Justiție dosarul a fost înregistrat la udecătoria Craiova sub nr.11577/24.04.2001.
La data de 02.05.2002 instanța a pronunțat o încheiere de admitere in principiu prin care a admis în parte și în principiu acțiunea reclamantei și în parte și în principiu cererea reconvențională a pârâtului.
A constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei un apartament cu 3 camere situat în C, - B, - 18,. 1.28, un autoturism 1310 înmatriculat cu nr. 5-DJ- 3159, un TV austriac, o ladă frigorifică cu 4 sertare, un frigider ARCTIC de 240, o mochetă persană de hol, un covor persan de 2/3 m de sufragerie, un covor de 2,5/3,5 m persan, un covor persan de 1,5/2 m, 2 preșuri persane fiecare de câte 0,50 /1 m, 3 carpete persane, fiecare de 0,80 /1, 5, o vază de roșie, o vază de porțelan cu artificiale, 5 bibelouri, o perdea sufragerie, o galerie pentru sufragerie, un set de farfurii de 6 persoane, un serviciu de cafea de 6 persoane, un ceas de perete, suma de 2950,50 USD.
A constatat dreptul părților în cote de din masa bunurilor.
A constatat că suma de 2950,50 USD a fost folosită în exclusivitate de către reclamantă, sumă care va fi imputată lotului său.
A respins capătul de acțiune privind pasivul succesoral ocazionat de decesul socrului reclamantei.
Capătul de acțiune în revendicare formulat de reclamantă s-a dispus a fi soluționat odată cu fondul.
Împotriva cestei încheieri a declarat apel atât reclamanta cât și pârâtul invocându-se de către reclamanta includerea în masa partajabilă a sumei de 2900 USD c/val. acțiunii deținute la Fabrica de, bunuri proprii ale acesteia și de către pârât neincluderea la masa partajabilă a: 2 butelii aragaz, o pătură din lână, 2 plăpumi, 2 aparate radio, 2 lenjerii pat, 3.000.000 lei fond, un fier de călcat, fonduri de cotizare la.
S-a mai invocat că instanța nu s-a pronunțat cu privire la regimul juridic al apartamentului - bun propriu al pârâtului dobândit în perioada în care soții aveau bugete separate, pârâtul avea venituri mai mari decât reclamanta. De asemenea, nu au fost incluse la partaj bunurile recunoscute de reclamantă la interogatoriu.
Tribunalul Dolj prin dec. civ. 2968 din 16 dec. 2002 admis apelurile declarate de reclamanta și pârâtul G, a schimbat încheierea de admitere în principiu de la 22 mai 2002 Judecătoriei Craiova, pronunțată în dosar. nr. 11577/2001 în sensul că a inclus în masa partajabilă, un radiocasetofon, 2 lenjerii pat, suma de 1855 USD utilizată exclusiv de reclamantă și a inclus suma de 2950 USD.
A menținut restul dispozițiilor IAP, compensând cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta și pârâtul, iar prin 1997/05.06.2003 a Curții de APEL CRAIOVA, pronunțată în Dosar 1399/civ/3003, s-au respins ambele recursuri ca nefondate, fiind menținută decizia recurată și încheierea de admitere în principiu din 2 mai 2002 pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosar 11577/2001.
În urma pronunțării acestor hotărâri, s-a continuat procesul pe fond și s-au realizat în primă instanță 2 expertize, una evaluare imobil - 716.925.620 lei și alta evaluare bunuri mobile.
Expertul evaluator a propus o singură variantă de lotizare potrivit dispoz. art. 6735Cod pr.civilă.
În varianta expusă s-a stabilit în sarcina reclamantei ce primește lotul nr. 1 o sultă pentru pârât în cuantum de 39.685.070 lei în cazul omologării expertizei.
Părțile nu au mai solicitat atribuirea provizorie a apartamentului în raport de dispoz. art. 67310Cod pr.civilă, apreciind că acest lucru conduce la tergiversarea cauzei, cu toate că ambele solicitaseră atribuirea în lotul propriu al imobilului.
Având în vedere dispoz. art. 67310alin.4 Cod pr. civilă, instanța a reținut posesia imobilului - actualmente în acesta locuiește pârâtul G, reprezentat în instanță prin curator, a apreciat întemeiată cererea privind omologarea expertizelor și pronunțarea unei hotărâri pe fond.
Aceste expertize au fost modificate în ceea ce privește sulta pe care reclamanta urmează s-o primească de la pârât, în cazul în care apartamentul se atribuie acestuia, sultă ce rezultă din din valoarea apartamentului din care se va scădea suma de 39.685.070 lei stabilită de expertul pentru bunurile mobile; operațiune realizată în scopul egalizării loturilor fiind îndeplinite dispoz. art. 728 Cod civil, - termen de achitare a sultei 01.05.2004.
Împotriva sentinței nr. 1508 de la 19 februarie 2004au declarat apel ambele părți criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamanta a criticat atribuirea apartamentului în lotul pârâtului arătând că are de primit suma de 50.000.000 lei cu titlu de daune morale, că în mod greșit s-a reținut drept criteriu de atribuire a apartamentului posesia acestuia, întrucât reclamanta nu a mai locuit în apartament datorită firii violente a pârâtului locuind astfel de mai bine de 10 ani împreună cu copilul său prin diferite cămine, și nu în ultimul rând, deși i-a fost atribuit apartamentul, pârâtul a declarat apel pentru tergiversarea achitării sultei.
A solicitat schimbare sentinței civile în sensul atribuirii apartamentului în lotul său.
Prin apelul său pârâtul a criticat sentința sub aspectul supraevaluării apartamentului, având în vedere vechimea de peste 20 de ani a acestuia, amplasamentul -.7-, starea avansată de degradare, - infiltrații de apă datorate deteriorării acoperișului ce nu a fost niciodată reparat și suprafeței mici - 74 mp cu tot cu dependințe.
De asemenea, pârâtul a mai criticat și atribuirea în totalitate în lotul său a bunurilor mobile, în condițiile în care reclamanta și-a exprimat dorința de a le păstra pentru sine și fiica sa.
Cu privire la termenul stabilit în instanță pentru achitarea sultei, s-a reținut că este deosebit de scurt față de posibilitățile sale de achitare efectivă a acesteia.
Prin decizia nr. 3377/13.oct.2004 pronunțată în dosarul nr. 3818/CIV/2004 soluționând apelul, Curtea de APEL CRAIOVA, a respins apelul formulat de reclamantă și a admis apelul pârâtului G, schimbând în parte sentința civilă, în sensul că termenul pentru achitarea sultei stabilită în sarcina pârâtului este de 30 zile de la pronunțarea deciziei în apel.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți.
Reclamanta a criticat decizia ca fiind nelegală sub aspectul atribuirii imobilului în lotul pârâtului, considerentele instanței de apel referindu-se în mod greșit la o probă extrajudiciară - adresa emisă de Parchet - în detrimentul solicitării exprese a reclamantei de a fi atribuit acesteia apartamentul.
S-a mai precizat în recurs că pârâtul a vândut imobilul în litigiu printr-un înscris sub semnătură privată a cărui validitate a fost constată prin sentința civilă nr. 17191/20.09.2000 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dos. civil nr. 23884/2000 numitului, care este chiar curatorul pârâtului.
Acest aspect nu a fost învederat instanței de apel, solicitându-se casarea deciziei din apel și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea deciziei pronunțate în apel și atribuirea apartamentului în lotul reclamantei.
Pârâtul, prin motivele de recurs existente la fila 89- dosar recurs a criticat decizia pronunțată în apel pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct.5, 9 și 10, considerând că decizia Curții de Apel este lovită de nulitate absolută fiind pronunțată cu nerespectarea procedurii de citare, în ceea ce privește pe curatorul pârâtului, necitat niciodată în fața acestei instanțe nici pentru termenele din 6 și 13 oct.2004 când s-a soluționat cauza.
Prin decizia nr. 351/29.09.2005, Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursurile declarate de recurenta reclamanta și recurentul pârât împotriva deciziei civile nr. 3377/13.10.2004 pronunțată în dosar nr. 3818/Civ/2004 al Curții de APEL CRAIOVA, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor la ribunalul Dolj.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de APEL CRAIOVAa constatat că decizia pronunțată în apel este afectată de motivele de nelegalitate ce conduc la casarea deciziei pronunțată în apel și care sunt prevăzute de art. 312 alin.5 Cod pr.civilă.
Instanța de recurs a reținut că în ședința publică de la 06 oct.2004, în dosarul 3818/CIV/2004 apelantul Gad epus la dosarul cauzei o cerere formulată de curatorul său, prin care acesta din urmă învedera instanței, că nu-l mai poate reprezenta pe acesta în calitate de curator și a solicitat instanței înlocuirea sa.
Pentru a se pronunța în acest mod au fost avute în vedere următoarele considerente:
Pârâtul a solicitat amânarea cauzei în vederea numirii unui nou curator.
Instanța, sesizată cu soluționarea apelurilor a respins cererea de amânare, acordând cuvântul asupra apelului.
S-a mai reținut că, la 23 iunie 2004 instanța de apel a dispus citarea apelantului-pârât G prin curatorul sau, mențiune care s-a repetat și în ședința publică din 22 sept.2004.
De asemenea, din cuprinsul dispoz. de instituire a curatelei a rezultat că și înainte cât și după data la care s-a soluționat apelul, datorită unor afecțiuni de natură psihică ce au condus la internarea pârâtului G în Spitalul M cu diagnosticul "tulburare psihotică depresivă", pentru reprezentarea intereselor pârâtului în fața instanțelor de judecată, Primăria Municipiului Cad ispus instituirea curatelei pentru acest pârât.
Astfel, prin dispoz. nr. 7556/15.09.2003, pentru pârâtul diagnosticat cu "depresie endogenă (psihoză depresivă, fără discernământul faptelor și consecințelor conform raportului de constatare medico-legală psihiatrică nr. 3514/ A 1 din 21.10.1999 al Institutului de Medicină Legală prof. Dr. Minovici C, s-a numit curator, care de altfel, a fost și citat în dosarul de apel nr. 3818/CIV/2004 cu excepția termenului la care a fost soluționată cauza în apel.
Respingând cererea formulată de apelantul pârât G la termenul din 06 oct.2004 când s-a reținut cauza spre soluționare, instanța de apel a pronunțat o decizie cu încălcarea dispoz. legale referitoare la citarea părților, pârâtul neputându-și susține singur interesele în fața instanțelor, așa cum în fapt s-a întâmplat.
Primind dosarul, Tribunalul Dolj - Secția civilă l-a înregistrat sub nr. 5770/CIV/2005, iar prin încheierea din 26.09.2006 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului Secției de Minori și Familie, unde a fost înregistrat sub nr. 385/MF/2006.
S-a numit curator pârâtului în persoana numitei.
La 11.04.2006 și 3.05.2006 pârâtul a depus o completare a motivelor de apel și precizări, solicitând excluderea apartamentului de la masa partajabilă și constatare contribuției sale exclusive la dobândirea acestuia.
A mai arătat că instanța de fond nu a reținut cele 6 certificate de proprietate cu 265 acțiuni, pe care reclamanta le-a vândut și nici bunurile din cererea reconvențională: o butelie aragaz, o pătură, 2 plăpumi, 2 aparate radio, 2 lenjerii pat, fond 3.000.000 lei, 1 fier de călcat, fond cotizație. De asemenea, reclamanta a cumpărat după separarea financiară, bunuri în valoare de 900.000 lei pe care nu le-a trecut la masa de împărțit și care depășesc de 2-3 ori valoarea apartamentului.
Aceleași aspecte au fost învederate și în memoriile depuse la dosar.
Prin decizia nr. 24/27 februarie 2007Tribunalul Dolj - Secția pentru Minori și Familie pronunțată în dosarul nr-, s- respins apelul declarat de reclamanta, domiciliată în com., sat, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 1508 din 19 februarie 2004, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 11577/2001.
A admis apelul formulat de pârâtul G, domiciliat în C,-,. 126 B,.1,. 9, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 1508 din 19 februarie 2004, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 11577/2001.
A schimbat în parte sentința civilă 1508/2004, în senul că a fixat termen pentru achitarea sultei stabilită în sarcina pârâtului, 3 luni de la pronunțarea deciziei.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței civile.
A fost obligată apelanta reclamantă către apelantul pârât la 10,05 lei cheltuieli de judecată
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond a atribuit apartamentul în lotul pârâtului, cu respectarea dispoz. art. 6739Cod pr.civilă, în condițiile în care nu s-a solicitat aplicarea dispoz. art. 67310Cod pr.civilă.
Prin încheierea de admitere în principiu s-a constatat că ambii soți au avut contribuții egale la dobândirea apartamentului, însă în același timp, instanța a reținut că apartamentul a fost inițial repartizat pârâtului ca locuință de serviciu. De asemenea, s-a mai avut în vedere că pârâtul a vândut apartamentul în litigiu la 15.12. 1998. Valabilitatea convenției încheiată la 15.12.1998 între pârâtul G, în calitate de vânzător și și, în calitate de cumpărători, a fost constatată prin 1718/20.09.2000 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare la 01.11.2000.
În aceste condiții, s-a menținut soluția instanței de fond privind atribuirea apartamentului în lotul pârâtului.
Împrejurarea că apartamentul a fost atribuit în lotul pârâtului nu înseamnă că se contestă nevoia de locuință a reclamantei. Apartamentul a fost însă deja vândut, iar pârâtul a fost obligat la plata sultei corespunzătoare cotei contributive a reclamantei.
Tribunalul a apreciat ca neîntemeiat motivul de apel potrivit căruia pârâtul a urmărit tergiversarea cauzei prin exercitarea căii de atac, atâta timp cât și reclamanta a declarat apel împotriva sentinței.
În ceea ce privește apelul declarat de pârât, tribunalul a constatat că susținerile pârâtului, potrivit cărora apartamentul a fost supraevaluat, iar bunurile mobile sunt subeevaluate sunt neîntemeiate.
Expertizele efectuate în cauză au luat în calcul, pentru evaluare, toate caracteristicile bunurilor supuse expertizării.
Astfel, pentru evaluarea apartamentului s-au luat în considerare: amplasamentul, data recepției, regimul de înălțime a clădirii, gradul seismic, număr de camere, suprafață utilă, nivelul la care se află locuința, aplicând corecțiile de preț corespunzătoare, prevăzute de decretul lege nr. 61/1990 și Buletinul informativ al - R din august 2003.
Pentru evaluarea bunurilor mobile s-au luat în considerare valoarea în starea nouă a unui bun similar, coeficientul de uzură și coeficientul de cerere și ofertă.
Relevantă este și împrejurarea că, după observarea celor două rapoarte de expertiză, pârâtul nu a formulat obiecțiuni, însușindu-și concluziile acestora.
De altfel, în apel pârâtul s-a opus la cererea reclamantei privind reevaluarea apartamentului.
Pentru considerentele expuse anterior, tribunalul a respins și cererea reclamantei de efectuarea a unei noi expertize pentru evaluarea apartamentului, valoarea acestuia fiind corect stabilită.
Tribunalul a considerat neîntemeiată și critica privind atribuirea bunurilor mobile, reclamanta solicitând împărțirea lor în natură numai în condițiile în care i se atribuie locuința.
Cum însă locuința a fost atribuită în lotul pârâtului, iar bunurile mobile au fost folosite numai de acesta după părăsirea locuinței de către reclamantă (10.10.1998), instanța de fond a făcut o lotizare corectă.
În ceea ce privește solicitarea pârâtului de a se exclude apartamentul de la masa partajabilă și de a se constata contribuția sa exclusivă la dobândirea acestuia, Tribunalul a constatat că acestea sunt aspecte ce vizează încheierea de admitere în principiu.
Ori, prin încheierea de admitere în principiu din 02.05.2002 pronunțată în dos. nr. 11577/2001 al Judecătoriei Craiova, definitivă și irevocabilă prin 2969/16.12.2002 a Tribunalului Dolj și 1997/05.06.2003 a Curții de APEL CRAIOVA, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că apartamentul a fost dobândit în timpul căsătoriei în cote de pentru fiecare parte.
De asemenea, împrejurarea că instanța de fond nu a reținut cele 6 certificate de proprietate și alte bunuri din cererea reconvențională a pârâtului, sunt aspecte care vizează tot încheierea de admitere în principiu, intrată în puterea lucrului judecat.
Tribunalul nu a considerat necesară efectuarea în cauză a unei expertize care să evalueze bunurile dobândite de reclamanta după separarea financiară (altele decât cele solicitate de reclamantă), care - potrivit susținerilor pârâtului depășesc de 2-3 ori valoarea apartamentului, întrucât aceste bunuri nu au fost reținute prin încheierea de admitere în principiu și nu au făcut obiectul partajului.
Pentru considerentele expuse anterior, Tribunalul nu a considerat necesară nici administrarea probei testimoniale și cu interogatoriul reclamantei în această fază procesuală.
Tribunalul a constatat însă întemeiat motivul de apel potrivit căruia termenul pentru plata sultei nu fost corect stabilit.
Astfel, instanța de fond a stabilit data de 01.05.2004 pentru plata sultei. În condițiile în care 1508/19.02.2004 a Judecătoriei Craiova, care nu era definitivă și executorie, a fost comunicată părților la 27.04.2004 și s-a declarat apel împotriva ei, termenul fixat pentru admiterea sultei contravine dispoz. art. 284 alin.5 Cod pr. civilă.
Împotriva acestei deciziiau declarat recurs în termen și motivat, atât reclamanta, cât și pârâtul G, criticând hotărârea pentru nelegalitate.
Criticileformulate de reclamantă sunt în esență următoarele: instanța de apel ar fi trebuit să analizeze potrivit art. 295 alin. 1 cod procedură civilă, dacă legea a fost corect aplicată de instanța de fond, respectiv dacă dispozițiile art. 67310alin. 4 cod procedură civilă au fost aplicate corespunzător și în același timp să se conformeze dispozițiilor deciziei de casare. Consideră că din acest punct de vedere hotărârea nu este motivată.
Mai susține că pârâtul nu a plătit reclamantei sulta stabilită devenită derizorie și nici nu sunt elemente că va executa voluntar obligația impusă, astfel că devin aplicabile disp. art. 67310cod procedură civilă, care dau posibilitatea instanței că în cazul în care coproprietarul care a primit bunul, nu a plătit sultele la termenul stabilit bunul să fie atribuit celuilalt coproprietar.
Mai arată că pârâtul a vândut apartamentul către propriul curator și consideră că instanța de apel nu s-a conformat dispozițiilor deciziei de casare a Curții de Apel, decizie în care se indicase instanței să analizeze această vânzare prin prisma faptului că vânzarea s-a făcut față de propriului curator, desemnat anterior chiar în acest dosar de partaj.
Cu privire la evaluare, arată că în cazul în care se va pronunța casarea hotărârii, se impune o nouă expertiză cu privire la toate bunurile, inclusiv la bunurile mobile, întrucât a intervenit devalorizarea.
Solicită în principal admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și schimbării în totalitate a sentinței în sensul atribuirii apartamentului în natură reclamantei.
În subsidiar solicită casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Dolj cu reținerea spre rejudecare.
Într-o altă teză solicită casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Criticileformulate de pârât sunt în esență următoarele: în mod greșit s-a reținut apartamentul la masa bunurilor supuse partajului, întrucât acesta nu are regimul juridic de bun comun potrivit art. 30 din codul familiei, fiind achiziționat cu contribuția financiară exclusivă a lui G.
Recurentul pârât susține că poate să formuleze critici cu privire la compunerea masei, că motivul de recurs este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 cod procedură civilă și se referă la aplicare greșită a disp. art. 30 din codul familiei, fiind răsturnată prezumția și că este admisibil să formuleze critici odată cu sentința, privind compunerea masei așa cum a fost reținută în IAP și în concluzie să fie exclus apartamentul de la masa partajabilă și fiecare dintre părți să rămână cu bunurile cumpărare din banii lui, fără pretenții reciproce cu privire la bunurile achiziționate prin contribuție financiară exclusivă.
Solicită în principal admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul excluderii apartamentului de la masa partajabilă și în subsidiar, casarea cu trimitere spre rejudecare pentru completarea probatoriului și pentru reevaluarea tuturor probelor administrate, inclusiv înscrisurilor aflate la filele indicate în precizările depuse.
În intervalul de timp cuprins între primul termen de judecată acordat în recurs și ultimul termen de judecată, cauza a cunoscut amânări determinate de procedurile administrative ce s-au derulat în fața autorității care a hotărât instituirea curatelei, ca urmare a schimbării curatorului numit pentru recurentul pârât
În acest interval de timp, părțile au depus motive dezvoltate de recurs, întâmpinări, concluzii scrise, Note de ședință și înscrisuri atașate.
Analizând recursurileprin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile și în raport cu actele și lucrările dosarului, Curtea le va admite ca fondate, va casa decizia în tot și va reține cauza pentru rejudecarea ambelor apeluri, în scopul realizării unei judecăți unitare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 741 cod civil, la formarea și compunerea părților, trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceiași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe, de aceiași natură și valoare, iar inegalitatea părților date în natură, se compensează cu bani, în conformitate cu disp. art. 742 cod civil.
De asemenea, potrivit art. 673 ind. 5 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va face împărțeala în natură, procedând la formarea și atribuirea loturilor, iar în cazul în care acestea nu sunt egale ca valoare, se întregesc prin sultă.
În aceiași ordine de idei, dacă pentru formarea loturilor sunt necesare operații de evaluare și alte asemenea, instanța dă o încheiere prin care dispune și efectuarea unei expertize pentru formarea loturilor, conform art. 673 ind. 6 Cod procedură civilă.
A fost necesară sublinierea acestor dispoziții legale cuprinse în Codul civil și în Codul d e procedură civilă, pentru a se evidenția faptul că valoarea bunurilor supuse împărțelii, este un element esențial în procedura partajului judiciar - cauză în care părțile au calități duble și își dispută drepturi patrimoniale, cu conținut economic și că evaluarea bunurilor reținute la masa de împărțit la valoarea actuală de circulație, este de esența partajului, întrucât - în caz contrar, s-ar produce dezechilibre și inechități, deci prejudicii din punct de vedere material.
În concluzie, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice, în soluționarea cererii de împărțeală judiciară, instanța va avea în vedere întotdeauna în vedere trei coordonate care stau la baza desfășurării procedurilor specifice acestui tip litigiu, pe care părțile din cauza de față nu au înțeles să-l rezolve prin mijloace extrajudiciare:
- în partaj părțile au calități duble,
- echitatea este de esența partajului;
- valoarea bunurilor care compun masa de împărțit și care sunt cuprinse în loturile fizice finale, ce se echilibrează eventual, valoric - prin plata unei sulte, trebuie stabilită la valoarea actuală de circulație a bunurilor, pentru ca nici una dintre părți să nu fie avantajată, respectiv dezavantajată.
Deci, la efectuarea partajului bunurilor comune ale soților trebuie luată în considerare valoarea actuală de circulație pe care o au bunurile și nu valoarea existentă în momentul în care a luat naștere starea de codevălmășie sau în momentul introducerii acțiunii ori la un alt moment intermediar - de natură să altereze valoarea reală, deoarece diminuarea ei prin uzură fizică sau morală, la fel ca și sporul de valoare,se imputăasupra drepturilor tuturor copartajanților ori, dimpotrivă, eleprofitătuturor și nu numai unuia singur.
Având în vedere împrejurarea obiectivă din actuala conjunctură economică, de modificare continuă - prin creștere, a prețurilor la bunuri în general, este necesar ca instanțele să aibă în vedere la pronunțare, o evaluare actualizată a tuturor bunurilor mobile și imobile, plasată în timp cât mai aproape de acest moment, în scopul evitării prejudicierii părții primitoare de sultă și al evitării creării unui avantaj în mod corelativ, în patrimoniul celeilalte părți plătitoare de sultă și căreia i se atribuie în lotul fizic, bunul cu valoare neactualizată, deci mai mică.
Analizând în speță modul în care instanța de apel - instanță superioară de fond, care verifică în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii în primă instanță și în fața căreia se pot reface sau completa probele administrate în cauză, potrivit disp. art. 295 Cod procedură civilă - a aplicat regulile arătate în precedent și care guvernează potrivit legii, împărțeala judiciară, Curtea constată că:
În cauza de față, ce a debutat la data de 2 noiembrie 1998, evaluarea bunurilor ce au fost stabilite ulterior în configurația fizică a loturilor atribuite părților, a fost realizată o singură dată în fața primei instanțe, în perioada decembrie 2003 - ianuarie 2004 - filele 131 - 145 dosar fond nr. 11577/2001 al Judecătoriei Craiova.
În apel instanța poate încuviința refacerea sau completarea probelor administrate în primă instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292, dacă se consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei, potrivit art. 295 alin. 2 cod procedură civilă.
De asemenea, instanța poate încuviința și administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri, potrivit art. 292 alin. 1 teza finală cod procedură civilă.
Oricum, în toate cazurile, instanța de apel este ținută să se pronunțe și să motiveze soluția pe care o pronunță, în sensul necesității sau respectiv inutilității acelei probe, sau măsurii în care necesitatea administrării ei rezultă sau nu din dezbateri, avându-se în vedere bineînțeles și motivul invocat de parte în formularea cererii de refacere a expertizei privind reactualizarea valorii bunurilor, ca urmare a trecerii timpului.
În mod greșit instanța de apel nu s-a preocupat și nu a răspuns asupra oportunității reactualizării valorii bunurilor ca urmare a trecerii timpului, limitându-se în reține că expertiza efectuată în cauză a fost corect întocmită, fiind nerelevante din această perspectivă, conduita procesuală a părților raportat la cauzele subiective ori obiective ce au generat prelungirea procesului în intervalul cuprins de la data efectuării expertizei și până la pronunțarea ultimei soluții din apel.
Or, având în vedere fenomenul obiectiv al devalorizării monedei naționale, al inflației și al regulilor de piață privind cererea și oferta, apare evident că o evaluare corectă a unor bunuri la un moment dat, fără a fi greșită la acel moment, poate conduce la un rezultat greșit în măsura în care evaluarea respectivă nu mai corespunde în prezent, unor cerințe actuale.
Așadar, având în vedere procedeul defectuos utilizat de către instanța de apel, care din perspectiva dispozițiilor legale enunțate în precedent, este generat de interpretarea și aplicarea necorespunzătoare a acestor norme și ținând seama de disp. art. 305 Cod procedură civilă - potrivit cărora în recurs nu se pot produce probe noi cu excepția înscrisurilor, dar și faptul că nu subzistă vreun motiv de casare cu trimitere în sensul disp. art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, se impune casarea cu reținere pentru rejudecarea apelurilor, potrivit art. 312 alin. 4 Cod procedură civilă, fiind necesară administrarea probei cu expertiza pentru evaluarea bunurilor disputate de părți la valoarea actuală de circulație.
Celelalte motive de recurs ce vizează compunerea masei de împărțit și lotizarea, formulate de către pârât, respectiv de către reclamantă, nu vor fi examinate pe fond în această etapă procesuală, având în vedere soluția de casare ce s-a impus ca urmare a priorității în examinare criticii vizând evaluarea bunurilor, urmând a fi analizate cu ocazia rejudecării ambelor apeluri, și nu în ultimul rând, ținându-se seama de faptul că în apel s-au formulat critici identice cu privire la aceste chestiuni: compunerea masei și lotizarea propriu-zisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanta și de către pârâtul G împotriva deciziei civile nr. 24 din 27 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr-.
Casează decizia și reține cauza pentru rejudecarea apelurilor.
Fixează termen pentru rejudecarea apelurilor la 15 septembrie 2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 iulie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
09 Iulie 2008
Red. TR 4 ex/
10.09.08
Jud. apel
C
Jud. fond
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Mariana Pascu, Gabriel Viziru
| ← Divort. Decizia 706/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Plasament. Decizia 699/2009. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
