Divort. Decizia 707/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Comentarii

0

Dosar nr-

(667/2009)

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ

ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR.707

Ședința publică de la 28.04.2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Simona Gina Pietreanu

JUDECĂTOR 2: Mirela Vișan

JUDECĂTOR 3: Bianca

GREFIER -

* * * * * * * * * *

Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât-reclamant A, împotriva deciziei civile nr.18 A din 28.01.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă-pârâtă ). și Autoritățile Tutelare - PRIMĂRIA COMUNEI și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul-pârât-reclamant A, personal, lipsind intimata-reclamantă-pârâtă () și Autoritățile Tutelare Primăria Comunei și Primăria Municipiului

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că s-a depus, prin serviciul registratură, din partea intimatei-reclamante-pârâte întâmpinare, în două exemplare.

Recurentul-pârât-reclamant A se legitimează cu seria - nr.-, emisă de SPCLEP Z, la data de 26.09.2007.

Curtea procedează la înmânarea unui exemplar al întâmpinării către recurentul-pârât-reclamant.

Recurentul-pârât-reclamant arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare și nu mai are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.

Curtea, având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.

Recurentul-pârât-reclamant A solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul de a-i fi încredințată spre creștere și educare minora, întrucât are condiții materiale foarte bune, în timp ce ocupația intimatei-reclamante nu îi permite acesteia să se îngrijească personal de minoră.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr-, la data de 20.12.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul -A, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 7 iulie 2001, din vina exclusivă a pârâtului, să-și reia numele purtat anterior căsătoriei, acela de, să-i fie încredințată spre creștere și educare minora -, născută la data de 24 aprilie 2004, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei și cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 7 iulie 2001, locuind înainte și după căsătorie cu acesta, în apartamentul părinților soțului, o perioadă, aproximativ până în primăvara anului 2007; din căsătorie a rezultat minora.

Pe toată perioada căsătoriei pârâtul a consumat frecvent alcool și încă de la începutul mariajului a avut față de reclamantă o atitudine de indiferență, deși ea l-a iubit și a făcut eforturi pentru menținerea căsniciei; pe fondul consumului de alcool, acestuia i s-a întocmit dosar penal și i-a fost aplicată o pedeapsă de 1 an cu suspendarea executării pedepsei pentru conducere fără permis sub influența alcoolului. Deși este intelectual, problemele lor au fost create într-o mare măsură de influența foarte puternică a mamei pârâtului, acesta fiind foarte atașat de ea.

A menționat reclamanta că pârâtul este profesor de educație fizică și sport, titular la T-M, fiind detașat la A, iar ea este asistentă medicală la Spitalul Județean; după nașterea copilului a intrat pentru 2 ani în concediu pentru creșterea acestuia și a încercat din răsputeri să facă pe plac soțului său, atașându-se de soacra sa, a făcut împrumuturi bancare pentru a achiziționa mașină, o casă pe- bis din A și a achiziționat obiecte electrocasnice, bunuri pe care, ei doi le-au plătit, dar sunt pe numele soacrei sale. Deși lucrează în ture, a ajutat-o pe soacra sa și în grădină și la munca; cu toate acestea, mama pârâtului nu a fost niciodată mulțumită, ceea ce a creat permanent certuri între reclamantă și soțul său.

A mai arătat reclamanta că în luna iunie era cu soacra sa la săpat în grădina casei și aceasta a ridicat mâna să o lovească, iar soțul a fost tot de partea mamei, acest incident fiind punctul culminant - pârâtul și soacra au gonit- A plecat la părinții săi și de atunci a încercat de nenumărate ori o împăcare, dar pârâtul nici nu concepe să încerce să reia căsătoria; în fapt, minora a rămas în casa părinților pârâtului, s-a dus constant la ea și sufletul i se rupe de fiecare dată pentru că a constatat că aceasta nu este îngrijită corespunzător, soțul său și soacra sa fiind permanent la serviciu și neavând timp suficient pentru.

A mai menționat reclamanta că, datorită stresului în care a trăit permanent din cauza neînțelegerilor, a fost de câteva ori la medic, având stări de anxietate, apreciind, pe cale de consecință, că relațiile dintre ei sunt grav și iremediabil vătămate și căsătoria a devenit imposibil de continuat.

La data de 26 februarie 2008, pârâtul-reclamant -A a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se respingă, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă, să se dispună desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a acesteia, soția să revină la numele purtat anterior căsătoriei, iar minora să-i fie încredințată spre creștere și educare, cu obligarea reclamantei-pârâte la plata unei pensii de întreținere în favoarea copilului.

În motivare, pârâtul-reclamant a arătat că s-au căsătorit la 7 iulie 2001, iar din căsătorie a rezultat minora -, născută la data de 24 aprilie 2004; la început, relațiile de căsătorie s-au desfășurat normal, având domiciliul comun în apartamentul părinților pârâtului-reclamant, situat în A, strada B, bloc 714 FG, scara F,. 15, județul

În luna mai 2007, ca urmare a unei discuții avute cu mama pârâtului-reclamant, reclamanta-pârâtă a părăsit domiciliul conjugal fără a da vreo explicație, lăsând copilul în grija sa. Neavând cunoștință de locația în care s-a stabilit, acesta a fost nevoit să apeleze organele de poliție, însă, la o săptămână după aceasta, reclamanta-pârâtă a revenit în domiciliul conjugal (vineri), pentru ca luni să părăsească din nou locuința; urmare a insistențelor sale, a revenit după o săptămână.

A mai arătat pârâtul-reclamant că în luna noiembrie 2007, reclamanta-pârâtă a părăsit din nou domiciliul conjugal, mutându-se în apartamentul surorii sale din A, tot fără minoră; a motivat acest comportament pe existența unei stări de anxietate și pe necesitatea unei pauze în căsnicie, considerând că prin acest comportament, ce vădește o instabilitate emoțională, relațiile de căsătorie au fost deteriorate grav și iremediabil, din culpa exclusivă a reclamantei-pârâte.

În ceea ce privește situația minorei, a arătat pârâtul-reclamant că în atitudinea reclamantei-pârâte față de familie a primat exclusiv situația sa, minora fiind lăsată de fiecare dată în grija tatălui și a bunicilor paterni, relevant fiind faptul că de la despărțirea în fapt aceasta a vizitat minora la cămin, doar de câteva ori. Având în vedere că la această dată reclamanta-pârâtă locuiește în apartamentul surorii sale - plecată în Spania, iar părinții săi domiciliază în comuna, împreună cu bunicii, în același imobil, dar nu au o situație familială normală (gospodăresc separat și nu își vorbesc de foarte mult timp), luând în considerare și natura serviciului reclamantei - pârâte, apreciază că este în interesul minorei să-i fie încredințată spre creștere și educare tatălui. Pe de altă parte, minora a crescut de la naștere alături de părinți, dar și de bunicii paterni, bucurându-se de afecțiune și de o bună îngrijire; pârâtul-reclamant, fiind profesor de educație fizică și sport, are timpul material necesar pentru a asigura minorei condiții optime de creștere și educare. A solicitat cheltuieli de judecată.

Din oficiu, instanța a solicitat autorităților tutelare Primăria A și Primăria, județul T, efectuarea unor anchete sociale la domiciliile părților, relații comunicate cu adresele nr.26604/21.01.2008 și respectiv nr.439/20.02.2008.

Părțile au solicitat și le-a fost încuviințată proba cu interogatoriu, probă administrată. De asemenea a fost solicitată proba cu martori, fiind audiați martorii și pentru reclamanta-pârâtă și și pentru pârâtul-reclamant.

Prin sentința civilă nr.1243 din 05.06.2008, Judecătoria Alexandriaa admis acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă, împotriva pârâtului-reclamant -A, în parte cererea reconvențională, a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 7 iulie 2001 și înregistrată la Primăria Municipiului A sub nr.112, din vina ambilor soți, dispunând ca reclamanta-pârâtă să revină la numele de familie avut anterior căsătoriei, a încredințat spre creștere și educare minora -, născută la data de 24 aprilie 2004, reclamantei-pârâte, a fost obligat pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte suma de 200 lei lunar, cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorei, începând cu data de 20 decembrie 2007 și până la majoratul acesteia și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 7 iulie 2001, iar după căsătorie soții și-au stabilit domiciliul comun în locuința părinților pârâtului-reclamant, în municipiul A, ulterior mutându-se împreună în comuna, județul Din căsătoria părților a rezultat minora -, născută la data de 24 aprilie 2004.

Relațiile dintre părți au fost bune până în luna iunie 2007, când între părți au intervenit neînțelegeri. Discuțiile dintre acestea au apărut din cauza faptului că pârâtul-reclamant, așa cum rezultă din depoziția martorilor și, a început să consume băuturi alcoolice, pe acest fond având un comportament necorespunzător la adresa reclamantei-pârâte.

În aceste împrejurări, reclamanta-pârâtă, în luna iunie 2007 lipsit mai multe zile de acasă, locuind în această perioadă în domiciliul părinților săi. A revenit ulterior în domiciliul conjugal, după o discuție cu pârâtul-reclamant, iar, în luna noiembrie, datorită neînțelegerilor din familie, a părăsit locuința comună; de atunci, între părți nu au mai existat niciun fel de relații.

De la data separării în fapt, reclamanta-pârâtă locuiește în municipiul A, în apartamentul surorii sale. Având în vedere cele expuse anterior, precum și poziția părților, s-a apreciat că relațiile dintre acestea sunt grav vătămate și căsătoria lor nu mai poate continua. În aceste condiții, potrivit art.37 alin.2 și art.38 alin.1 Codul familiei, s-a dispus desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți, constatându-se culpa lor comună în destrămarea relațiilor de familie.

Deoarece nu s-a constatat vreo înțelegere intervenită între părți în ceea ce privește numele de familie dobândit prin căsătorie, în baza art.40 alin.3 Codul familiei, s-a dispus ca reclamanta-pârâtă să revină la numele de familie avut anterior căsătoriei, respectiv.

În ceea ce privește măsura luată față de minora rezultată din căsătoria părților, -, născută la data de 24 aprilie 2004, instanța a apreciat că interesul acesteia impune a fi încredințată mamei sale, reclamanta-pârâtă. S-a reținut că, potrivit art.42 alin.1 Codul familiei, instanța judecătorească va hotărî, odată cu pronunțarea divorțului căruia dintre părinți vor fi încredințați copii minori, ținând seama de interesele copiilor. Astfel, criteriul exclusiv avut în vedere de instanță la luarea măsurii este interesul minorei. În determinarea acestui interes, instanța s-a raportat la următoarele criterii: posibilitățile materiale ale părinților, posibilitățile de dezvoltare fizică, morală și intelectuală pe care le poate avea minora la fiecare dintre părți, vârsta acesteia, legăturile de afecțiune stabilite între minoră și părinți, sexul copilului, ocupația părților.

Luând în considerare împrejurările menționate, precum și concluziile anchetelor sociale întocmite în cauză și ținând seama de faptul că, în marea majoritate a cazurilor, sentimentele de iubire ale copilului și atașamentul sunt mai puternice față de mamă decât față de tată, îndeosebi în primi ani ai copilăriei, la o vârstă fragedă copilul având nevoie mai multă de îngrijirea mamei, atât în ceea ce privește creșterea, cât și formarea caracterului, s-a constatat că interesul minorei este de a fi încredințată spre creștere și educare mamei sale.

În baza art.86 și art.94 Codul familiei, pârâtul-reclamant a fost obligat să plătească reclamantei-pârâte suma de 200 lei lunar, cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorei -, ținându-se seama de veniturile lunare realizate de acesta, începând cu data de 20 decembrie 2007 și până la majoratul minorei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, numai cu privire la încredințarea copilului minor și pensia de întreținere, susținând că instanța de fond a interpretat greșit probele administrate și a concluzionat că reclamanta are condiții mai bune de creștere și educare a copilului, ignorând faptul că fetița a fost crescută de la naștere în casa bunicilor paterni, cu care s-a obișnuit; luarea acesteia din acest mediu, care îi asigură condiții optime, normale și materiale și trecerea la mamă, care nici nu o poate îngriji în permanență, făcând naveta pe ruta de Vede - A, nu are casă proprie și nu are condițiile pe care el i le poate asigura, ar fi traumatic pentru copil.

De asemenea, instanța de fond a greșit și când a stabilit ca plata pensiei de întreținere să se facă de la 20.12.2007 - data introducerii acțiunii, fără să observe că minora se află în domiciliul său și nu la reclamantă.

Prin decizia civilă nr.18 A din 28.01.2009, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă a admis apelul formulat de pârâtul A, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a dispus ca plata pensiei de întreținere pentru minoră să se facă după trecerea efectivă a copilului la reclamanta-pârâtă.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, în ceea ce privește încredințarea spre creștere și educare a minorei, născută la 24 aprilie 2004, la mamă, măsura este justificată; așa cum rezultă din probele administrate, reclamanta-pârâtă este cadru medical - asistentă, are condiții pentru a crește acest copil, care la această vârstă fragedă are mai multe nevoie de îngrijirile mamei sale.

Apelul a fost găsit întemeiat cu privire la al doilea motiv, referitor la obligația pârâtului-reclamant de a plăti pensie de întreținere pentru copil, deoarece în prezent și anterior fetița s-a aflat în domiciliul apelantului; stabilindu-se data plății de la data introducerii acțiunii, se realiza o îmbogățire fără justă cauză în dauna pârâtului-reclamant, astfel încât a fost fixată data plății pensiei de întreținere de la trecerea efectivă a copilului, la mamă. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

În termen legal, a declarat recurs pârâtul-reclamant A, solicitând, în temeiul art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul încredințării minorei spre creștere și educare către tată.

În motivarea recursului, recurentul a arătat că în mod nelegal s-a dispus încredințarea minorei către intimată în considerarea unui singur criteriu, acela al vârstei copilului, deși pentru respectarea principiului interesului superior al acestuia trebuie să se aibă în vedere un complex de factori. În cauză, acest interes impune ca minora să rămână în mediul în care a fost crescută și îngrijită, adică la recurent.

A apreciat recurentul că au fost încălcate dispozițiile art.42 din Codul familiei, fiind înlăturate toate aspectele ce conduc la încredințarea copilului către unul dintre părinți, în baza interesului minorei, și anume: posibilitățile materiale ale părinților, posibilitățile de dezvoltare fizică, morală și intelectuală, vârsta minorei, legăturile de afecțiune stabilite între părți și copil, sexul copilului, ocupația părinților.

Din probele administrate în cauză rezultă că de la despărțirea în fapt a părților, minora a fost crescută, îngrijită și educată de familia recurentului, împrejurare recunoscută de intimată. Cei doi foști soți au locuit în timpul căsătoriei împreună cu părinții recurentului, iar minora s-a obișnuit în mediul în care trăiește și în prezent, la domiciliul bunicilor paterni.

În momentul de față, intimata nu se poate ocupa personal de minoră, aceasta fiind asistent medical la Serviciul Ambulanță, unde lucrează în ture - 12/24 ore. În cadrul unui astfel de program de lucru și locuind singură, într-un apartament din A, de unde face naveta la R, reclamanta pârâtă nu o poate supraveghea pe minoră și va trebui să apeleze la o persoană străină. În situația prezentă, în lipsa tatălui, de minoră se ocupă bunicii paterni.

Recurentul a mai arătat că este cadru didactic și are timpul necesar să se ocupe personal de minoră, o însoțește la grădiniță și o aduce acasă, astfel că este în interesul acesteia să fie încredințată tatălui.

Pe de altă parte, vârsta minorei nu poate fi absolutizată atât timp cât aceasta nu depinde în niciun fel de mama ei, sentimentele dintre intimată și copil sunt firești, ca și cele dintre tată și, iar luarea minorei din domiciliul actual nu se justifică pentru acest criteriu. De altfel, intimata a înțeles care este interesul copilului, deoarece după pronunțarea hotărârii instanței de fond, aceasta a fost de acord ca minora să rămână în continuare la tată, iar ea să o vadă ori de câte ori dorește, însă ulterior s-a răzgândit.

Prin întâmpinare, intimata reclamantă pârâtă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În esență, a arătat că este în interesul minorei ca aceasta să locuiască cu mama sa, care are și pregătirea necesară de a se ocupa de îngrijirea copilului. Este o traumă pentru faptul că nu stă cu intimata și că nu beneficiază de dragostea și alintările mamei, de care a fost lipsită în tot acest timp din cauza recurentului.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, având în vedere dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, care se referă la modul în care a fost aplicată legea de către instanța de apel, Curtea reține următoarele:

Obiectul căilor de atac nu îl mai constituie pretenția concretă a unei părți, ca în cazul cererilor de învestire a primei instanțe, ci hotărârea judecătorească despre care se pretinde că nu este legală.

Potrivit art.299 alin.1 Cod procedură civilă, hotărârile date în apel sunt supuse recursului, indiferent dacă prin ele s-a soluționat sau nu fondul pricinii.

Unul din efectele apelului este cel devolutiv, în sensul că în această cale de atac se readuce în fața instanței de control judiciar toate problemele de fapt și de drept dezbătute de prima instanță, provocându-se o nouă judecată asupra fondului. Instanța de apel verifică atât legalitatea sentinței (în ce măsură prima instanță a aplicat și interpretat corect legea), cât și temeinicia acesteia (dacă situația de fapt stabilită prin hotărâre corespunde probelor administrate).

În schimb, în etapa recursului, cale extraordinară de atac, nedevolutivă, se cercetează numai nelegalitatea hotărârii atacate; aceasta presupune, în cazul de față, a se verifica dacă legea a fost corect aplicată în ceea ce privește interesul minorei -, născută la data de 24 aprilie 2004. Așadar, toate criticile legate de modalitatea de administrare a probelor, de interpretarea lor nu mai pot fi puse în discuție, cu atât mai mult cu cât la data pronunțării hotărârii recurate dispozițiile art.304 pct.10 și 11 Cod procedură civilă erau abrogate.

Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului dispune în art.2 că orice reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului; acest principiu va prevala în toate demersurile ce privesc copiii, întreprinse chiar și de instanțele judecătorești.

Potrivit legii, copilul are dreptul să crească alături de părinții săi; ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea și educarea copilului lor. În măsura în care însă există neînțelegeri între părinți, care afectează în mod direct și pe copil, instanța judecătorească este chemată să se pronunțe cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, având însă în vedere, în primul rând, interesul superior al copilului, astfel încât măsura dispusă să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, prin crearea unui climat propice dezvoltării sale fizice și pshice armonioase.

Așadar, în cazul de față, interesul minorei - trebuie apreciat prin examinarea tuturor criteriilor care prevalează la luarea unei măsuri de încredințare către unul dintre părinți.

Instanța de fond a identificat în mod corect factorii de care trebuie să se țină seama, respectiv posibilitățile materiale ale părinților, vârsta minorei, comportarea părinților față de copil, legătura de afecțiune stabilită între copil și familie, sexul copilului, posibilitățile de dezvoltare fizică, morală și intelectuală pe care acesta le poate găsi la unul dintre părinți, în speță la intimata - reclamantă - pârâtă ().

Luând în considerare aceste criterii, probele administrate, precum și concluziile anchetelor sociale întocmite în cauză și ținând seama de faptul că, în marea majoritate a cazurilor, sentimentele de iubire ale copilului și atașamentul sunt mai puternice față de mamă decât față de tată, îndeosebi în primi ani ai copilăriei, la o vârstă fragedă copilul având mai multă nevoie de îngrijirea mamei, atât în ceea ce privește creșterea, cât și formarea caracterului, prima instanță a constatat că interesul minorei este de a fi încredințată spre creștere și educare intimatei - reclamante - pârâtă.

Ulterior, tribunalul, cenzurând soluția judecătoriei, a reținut temeinicia măsurii luată față de minora -, rezultând de aici că a achiesat la cele dispuse de instanță, atât sub aspectul situației de fapt, cât și a celei de drept. În plus, argumentând punctul său de vedere, instanța de apel a reținut că intimata - reclamantă - pârâtă () este cadru medical - asistentă, are condiții pentru a crește copilul, care la o vârstă fragedă are mai multe nevoie de îngrijirile mamei sale.

Criteriile de apreciere a interesului superior al minorei formează un ansamblu guvernat de principiul egalității, ceea ce înseamnă că nu se poate reține caracterul primordial sau determinant al unuia sau altuia dintre criteriile respective; altfel spus, în aprecierea interesului superior al copilului nu se poate absolutiza vreunul dintre criteriile enunțate, instanța urmând a le evalua în ansamblul lor, prin analizarea fiecărui criteriu în contextul celorlalte.

Astfel, deși recurentul pârât-reclamant susține că s-a absolutizat doar unul dintre criteriile legale cât privește încredințarea minorei, făcând referire la vârsta fragedă a acesteia, Curtea constată că această afirmație este eronată. Ceea ce au avut în vedere instanțele anterioare, după stabilirea situației de fapt, a fost interesul superior al minorei, care prevalează față de toate dorințele exprimate public de părinți.

Este deja dovedit faptul, situație ce nu mai poate fi supusă cenzurii instanței de recurs, că relațiile dintre părți au fost bune până în luna iunie 2007, când au intervenit neînțelegeri. În acest moment, pârâtul - reclamant Aaî nceput să consume băuturi alcoolice, pe acest fond având un comportament necorespunzător la adresa reclamantei-pârâte. În aceste împrejurări, reclamanta-pârâtă, în luna iunie 2007, lipsit mai multe zile de la domiciliu, locuind în această perioadă la sora sa. A revenit ulterior, după o discuție cu pârâtul-reclamant, iar, în luna noiembrie, datorită neînțelegerilor din familie, a părăsit locuința comună, de atunci între părți nemaiexistând niciun fel de relații. De la data separării în fapt, reclamanta-pârâtă locuiește în municipiul A, iar minora a rămas cu tatăl ei.

Lipsa mamei de lângă minoră o perioadă îndelungată de timp, determinată de comportamentul recurentului și mamei acestui, este de natură să afecteze dezvoltarea armonioasă a fetiței, care, fiind foarte mică, are nevoie de o îngrijire mai atentă din partea mamei pe viitor.

Creșterea minorei de către reclamanta-pârâtă, având în vedere și sexul acesteia, este în interesul său superior chiar și atunci când între copil și tată s-au statornicit puternice legături de afecțiune; numai în situația în care măsura separării de tată ar fi de natură să îi creeze minorei traume psihice greu de depășit, aspect nedovedit în speță, s-ar putea aprecia asupra prezentei soluții pentru a preîntâmpina efectele negative ale încredințării copilului către reclamanta-pârâtă.

Apărările recurentului, în sensul că luarea copilului din mediul obișnuit, benefic pentru dezvoltarea sa armonioasă, poate determina traume în psihicul minorei, urmează a fi înlăturate. Curtea are în vedere împrejurarea că, la vârste mici, capacitatea de adaptare a copiilor este, în general, dezvoltată; schimbările preconizate a se produce în viața minorei - ca urmare a încredințării către mamă se circumscriu, la acest moment, interesul superior al copilului, principiu avut în vedere de instanță.

Chiar dacă recurentul a făcut dovada unor condiții materiale comparativ mai bune decât cele ale intimatei, acest argument pur material și cantitativ nu poate fi decisiv în încredințarea minorei, întrucât, în aprecierea interesului superior al copilului, nu se poate absolutiza vreunul dintre criteriile enumerate, Curtea evaluându-le în ansamblul lor.

Pentru toate aceste considerente, Curtea, conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurentul - pârât - reclamant

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - pârât-reclamant A, împotriva deciziei civile nr.18 A din 28.01.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă-pârâtă ). și Autoritățile Tutelare - PRIMĂRIA COMUNEI și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică azi, 28.04.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - - -

GREFIER

Red.
Tehnodact.

Ex.2/09.06.2009

Trib.T - Gh.

-

Jud. -

Președinte:Simona Gina Pietreanu
Judecători:Simona Gina Pietreanu, Mirela Vișan, Bianca

← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia...		Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță