Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 95/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - bunuri comune -
(Număr în format vechi 120/MF/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA CIVILĂ NR. 95
Ședința publică de la 31 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu PREȘEDINTE SECȚIE
- - - - JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
- - - - JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
GREFIER: -
*******************************
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamanta, cu domiciliul în comuna judetul O, și de către pârâtul, cu domiciliul în C, str - B, -.7,.1,.2 judetul O, împotriva deciziei nr.16 din 28 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția civilă, în dosarul nr-, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă, personal și asistată de avocat și recurentul - pârât personal și asistat de avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursurile sunt declarate și motivate în termenul prevăzut de dispozițiile art. 301 și 303 Cod procedură civilă, sunt nemotivate, recurenții fiind citați cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru, după care;
Avocat pentru recurenta - reclamantă depune la dosar împuternicire avocațială datată 25 martie 2008 și chitanța seria - nr. - din 18.06.2007 cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei, chitanța nr. 16 din 26.03.2008 privind achitare onorariu avocat.
Avocat pentru recurentul - pârât depune la dosar împuternicirea avocațială nr. 96 din 31.03.2008, chitanța nr. 93 privind achitare onorariu avocat și chitanța seria - nr. - din 31.03.2008 cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei.
Se învederează că nu mai sunt excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat.
Întrucât nu mai sunt excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, instanța constatând îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta - reclamantă solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată în apel d e Tribunalul O l ca fiind nelegală.
Susține că, din punctul său de vedere, apreciază că instanța de apel a soluționat în mod nelegal cauza, prejudiciind-o pe recurenta - reclamantă pentru că la primul termen de judecată părțile au fost citate cu mențiunea căii de atac a recursului, termen la care a fost pusă în discuție calificarea căii de atac, ca fiind apel și nu recurs. Fără a motiva în drept temeiul juridic al acestui incident procedural, instanța în aceeași ședință de judecată a invocat necompunerea sa legală și imediat s-a constituit în complet legal de apel trecând la soluționarea cauzei în apel a administrat probe, respectiv refacerea probelor cu expertiza, fără a se da posibilitatea intimatei să se apere și să-și spună cuvântul asupra acestei probe, dreptul la apărare al acesteia fiind încălcat.
Susține că din punctul său de vedere la primul termen de judecată procedura de citare cu intimata nu era corect îndeplinită, care a fost citată la familia, iar citația a fost primită de o persoană care nici nu exista, motiv pentru care intimata nu a fost prezentă în instanță.
Mai susține că reclamanta a fost vătămată, vătămare ce a constat în faptul că așteptându-se că era în calea de atac a recursului, în care nu se mai pot administra probe, ulterior instanța constituindu-se în complet de apel, trebuia ca probatoriu să se discute în contradictoriu.
Arată că nu s-a mai putut remedia vătămarea produsă reclamantei pentru că expertul deja a fost numit, instanța încălcând dispozițiile art. 202 Cod procedură civilă.
Mai arată că soluția instanței apare ca fiind independentă de voința părților, de concluziile părților, părțile au susținut altceva decât soluția dată.
Pune concluzii de admitere a recursului, de respingere a apelului și de menținere a hotărârii pronunțată de instanța de fond.
În subsidiar solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru recurentul - pârât, cu privire la recursul formulat de reclamantă, susține că în măsura în care în subsidiar se solicită admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare este de acord și cu privire la recursul său de admitere, casare și trimitere spre rejudecare.
În ceea ce privește solicitarea principală nu este de acord și pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Susține că în dosarul de apel, justificarea pentru care s-a dispus o nouă expertizare a fost obiecțiunile formulate de pârât la raportul de expertiză specialitatea construcții au fost apreciate ca întemeiate.
Mai susține că, în ceea ce privește realizarea procedurii de citare, pe procesul verbal de îndeplinire a acesteia semnează de două ori, din punctul său de vedere aceasta are o locuință.
Mai susține că hotărârea primei instanțe fiind dată cu recurs, pentru partea pe care o asistă, a promovat această cale de atac, respectiv recurs, astfel că tribunalul a soluționat în mod greșit calea de atac a apelului.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea dosarului la Tribunalul O l pentru a se soluționa calea de atac ca recurs.
Avocat susține că, din punctul său de vedere Tribunalul Olt este instanță de apel.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Prin încheierea din data de 10.04.2007, instanța a admis în parte și în principiu cererea formulată și precizată de reclamantă și a respins cererea reconvențională a pârâtului ca neîntemeiată.
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei pe principiul comunității de bunuri, următoarele bunuri;un apartament cu două camere și dependințe situat în C, str.- B, -.7..1..2 județul O, o casă de locuit compusă din 6 camere, construită din chirpici și acoperită cu țiglă, o fântână din tuburi de ciment și un gard la stradă efectuat din scândură, bunuri situate în comuna Nouă județul O, un autocamion marca cu număr de înmatriculare 01.OT., o magazie din chirpici acoperită cu plăci din azbociment și un pătul din scândură, acoperit cu plăci de azbociment, aceste ultime două bunuri imobile fiind edificate de părți în domiciliul părinților pârâtului din comuna județul
S-a constatat la dobândirea acestor bunuri o cotă de contribuție a părților de pentru fiecare.
Prin sentința civilă nr. 2725/10.07.2007 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr- s-a admis în parte cererea reclamantei, așa cum a fost formulată și precizată de aceasta la termenul din data de 20.02.2007, împotriva pârâtului.
S-a respins ca neîntemeiată, cererea reconvențională formulată de pârât.
S-a constatat că prin încheierea de admitere în principiu din data de 10.04.2007 au fost stabilite de instanță bunurile dobândite de părți pe principiul comunității de bunuri și cotele care li se cuvin din aceste bunuri.
S-a omologat în parte raportul de expertiză întocmit de expert și în totalitate raportul de expertiză întocmit de expert.
S-a constatat că valoarea totală a bunurilor reținute prin încheierea de admitere în principiu este de 104.398,55 lei.
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților prin atribuirea de loturi în natură, astfel;
Lotul nr.1 s-a atribuit reclamantei care a primit în natură apartamentul compus din două camere și dependințe situat în C str.- B - 7,.1..2 județul O în valoare de 57.474 lei.
Primește bunuri în valoare de 57.474 lei.
Are drept valoric - 52.199,27 lei.
sultă lotului nr.2 în cuantum de 5.274,73 lei.
Lotul nr.2 s-a atribuit pârâtului care a primit în natură următoarele bunuri; autocamion marca cu număr de înmatriculare OT - 01- în valoare de 3.077,55 lei, o casă compusă din 6 camere, construită din chirpici și acoperită cu țiglă în valoare de 17.903 lei, o fântână efectuată din tuburi de beton cu diametrul de 300 mm. în valoare de 12.475 lei, un gard din lemn în lungime de 16. în valoare de 1.397 lei imobile situate în comuna Nouă județul O, o magazie din chirpici acoperită cu plăci de azbociment în valoare de 6.405 lei și un pătul din ștacheți de lemn acoperit cu țiglă în valoare de 5.667 lei.
Primește bunuri în valoare de 46.924,55 lei.
Are drept valoric - 52.199,27 lei.
Primește sultă de la lotul nr.1 în cuantum de 5.274,73 lei.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 359 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că bunurile au fost dobândite prin contribuție egală și comună în timpul căsătoriei, la formarea loturilor reținându-se faptul că se impunea să-i fie atribuit apartamentul din C reclamantei care este încadrată în muncă și are posibilitatea plății sultei către pârât, restul bunurilor edificate în comuna fiindu-i atribuite în natură pârâtului.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul, care a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătându-se că în mod greșit s-a reținut o contribuție comună a soților, câtă vreme s-a dovedit că în perioada edificării construcțiilor, intimata reclamantă nu s-a aflat în comuna, iar soții au mai fost despărțiți în fapt; s-a criticat sentința pentru valorile prea mari stabilite de expert care nu a scăzut uzura bunurilor și nici nu a avut în vedere prețul de circulație al imobilelor din zonă; în sfârșit, se susține că apartamentul se impune a-i fi atribuit în lot alături de celelalte bunuri, întrucât de la despărțirea în fapt, recurentul a rămas în posesia acestuia împreună cu cei trei copii rezultați din căsătoria părților.
La cererea recurentului s-a solicitat expertului auto ca printr-un supliment la raportul de expertiză să actualizeze prețul basculantei marca, iar expertului constructor să răspundă la obiecțiile formulate referitoare la expertiza construcțiilor.
Expertul auto și-a menținut punctul de vedere în sensul că autobasculanta este descompletată și nu mai poate fi valorificată decât prin vânzare la fier vechi, iar expertul constructor a depus la dosarul cauzei suplimentul de expertiză, valorile stabilite fiind însușite de ambele părți care nu au formulat obiecții.
Avându-se în vedere că valorile bunurilor ce alcătuiesc masa de împărțit stabilită cu ocazia judecării în fond a cauzei depășesc un miliard lei, în raport de dispozițiile art. 2 pct.2 și art. 282 ind. 3 al.1 cpc. s-a calificat calea de atac ca fiind apel, socotindu-se nerelevant pentru stabilirea căii de atac faptul că în urma refacerii rapoartelor de expertiză, valoarea de împărțit s-a constatat a fi mai mică.
Prin decizia nr. 16 din 28 ianuarie 2008 Tribunalul Olta admis apelul declarat de apelantul pârât, împotriva sentinței civile nr. 2725/10.07.2007, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr. 306/207/200, a schimbat sentința sub aspectul valorii masei de partaj și a loturilor.
A constatat că valoarea masei de partaj este de 79.751 lei și a fiecărui lot este de 39.875,5 lei. S-a menținut lotizarea.
Lotul nr.1 s-a atribuit reclamantei domiciliată în comuna ( la familia ), județul O, care primește apartamentul situat în C str.- B -. 7.1..2 județul O cu două camere = 57.250 lei.
sultă lotului 2 suma de 17.374,5 lei.
Lotul nr.2 s-a atribuit pârâtului care primește restul bunurilor, cu valorile din raportul de expertiză întocmit în apel, astfel; autocamion marca OT.01. = 2.825 lei, casă cu 6 camere acoperită cu țiglă situată în comuna județul O = 12.467 lei, fântână din tuburi de beton = 990 lei; gard din lemn în lungime de 16.= 547 lei, magazie acoperită cu plăci de azbociment = 2.946 lei, pătul din ștacheți de lemn acoperit cu țiglă = 2.726 lei.
Total valoare bunuri atribuite = 22.501 lei.
Primește sultă de la lotul nr.1 suma de 17.374,5 lei.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a se pronunța astfel instanța a avut în vedere următoarele considerente:
Pe fond analizându-se criticile formulate, s-a constatat ca neîntemeiată critica referitoare la stabilirea unei contribuții egale la dobândirea bunurilor, întrucât intimata reclamantă a dovedit cu acte că a fost angajată în muncă și a obținut venituri din salariu, în timp ce apelantul pârât nu a dovedit acest lucru, iar pe de altă parte, s-a dovedit faptul că intimata reclamantă s-a ocupat de gospodărie, de creșterea și educarea celor trei copii ce au devenit între timp majori, munca sa în gospodărie reprezentând o sursă indirectă de venituri, un mijloc de economisire și de reducere a cheltuielilor comune, lucru ce justifică pe deplin stabilirea unei cote de contribuție egale.
În ceea ce privește valorile bunurilor reținute la masa de partaj s-au omologat cele stabilite în calea de atac, însușite de ambele părți care au precizat că nu formulează obiecții la concluziile experților, rezultând o valoare totală a masei de partaj de 79.751 lei și a fiecărui lot de câte 39.875,5 lei.
Sub aspectul formării loturilor, s-a apreciat soluția instanței de fond ca fiind corectă, deoarece regula ieșirii din indiviziune este aceea a atribuirii în natură a bunurilor către fiecare copărtaș, sulta fiind destinată egalizării valorii loturilor, nefiind echitabil ca una dintre părți să primească toate bunurile, iar cealaltă doar sulta.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta și pârâtul, în termen, motivat și timbrat, criticând hotărârea pentru nelegalitate.
1. Criticile formulate de reclamantă sunt următoarele: tribunalul a soluționat în mod nelegal cauza, prejudiciind-o pe recurenta - reclamantă pentru că la primul termen de judecată părțile au fost citate cu mențiunea căii de atac a recursului, termen la care a fost pusă în discuție calificarea căii de atac, ca fiind apel și nu recurs. Fără a motiva în drept temeiul juridic al acestui incident procedural, instanța în aceeași ședință de judecată a invocat necompunerea sa legală și s-a constituit la același termen în complet legal de apel trecând la soluționarea cauzei în apel a administrat probe, respectiv refacerea probelor cu expertiza, fără a se da posibilitatea intimatei să se apere și să-și spună cuvântul asupra acestei probe, dreptul la apărare al acesteia fiind încălcat.
Susține că la primul termen de judecată procedura de citare cu intimata nu era corect îndeplinită, care a fost citată la familia, iar citația a fost primită de o persoană care nici nu exista, motiv pentru care intimata nu a fost prezentă în instanță pentru a-și face efectiv apărarea
Arată că acest procedeu a condus la o vătămare a reclamantei ce a constat în faptul că aceasta a fost luată prin surprindere, întrucât aceasta avea reprezentarea că se judecă în calea de atac a recursului, în care nu se mai pot administra probe, ulterior instanța constituindu-se în complet de apel, trebuia ca probatoriul să se discute în contradictoriu.
Arată că nu s-a mai putut remedia vătămarea produsă reclamantei pentru că expertul deja a fost numit, instanța încălcând dispozițiile art. 202 Cod procedură civilă. Mai arată că soluția instanței apare ca fiind independentă de voința părților, de concluziile părților.
Pune concluzii de admitere a recursului, de respingere a apelului și de menținere a hotărârii pronunțată de instanța de fond.
În subsidiar solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
2. Criticile formulate de pârât sunt următoarele: se susține că hotărârea primei instanțe fiind dată cu recurs, potrivit legii, partea pe care o asistă a promovat această cale de atac, respectiv recurs, astfel că tribunalul a soluționat în mod greșit calea de atac a apelului. Formulează critici și pe fond cu privire la lotizare.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea dosarului la Tribunalul O l pentru a se soluționa calea de atac ca recurs.
Recursul reclamantei este fondat și se va admite ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
- de atac împotriva unei hotărâri judecătorești este dată de lege, potrivit principiului legalității căilor de atac.
Hotărârile judecătorești date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, potrivit disp. art. 282 alin. 1 cod procedură civilă.
Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei, în materie civilă, așa cum rezultă din dispozițiile art. 282 ind. 1 alin. 1 cod procedură civilă.
ul judiciar reglementat prin disp. art. 673 ind. 1 și urm. cod procedură civilă, este un litigiu cu obiect evaluabil în bani și face parte din categoria de litigii la care se referă aceste dispoziții legale.
În sprijinul acestei concluzii poate fi adus și un argument de text, respectiv prevederile art. 673 ind. 8 cod procedură civilă, potrivit cărora încheierile de admitere în principiu pot fi atacate cu apel sau, după caz, cu recurs odată cu fondul, fiind supuse acelorași căi de atac ca și hotărârea dată asupra fondului.
Potrivit art. 112 alin. 1pct. 3 cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată va cuprinde obiectul cererii și valoarea lui după prețuirea reclamantului, atunci când prețuirea este cu putință.
Observând cererea de chemare în judecată și cererea reconvențională, instanța constată că la momentul investirii, titularii cererilor nu au precizat valoarea obiectului potrivit disp. legale enunțate, deși prețuirea era posibilă.
Nici judecătorul de serviciu, nici judecătorul investit cu soluționarea partajului, nu au pus în vedere părților, să îndrepte neregularitatea cuprinsă în cererea de chemare în judecată și în cea reconvențională, în această privință.
De asemenea, până la momentul realizării expertizei care a avut ca obiectiv inclusiv evaluarea bunurilor reținute la masa de împărțit, părțile nu au precizat această valoare, din proprie inițiativă.
Prin urmare, este justificată concluzia potrivit căreia valoarea obiectului cererii de împărțeală la momentul investirii este mai mare de 100.000 lei, concluzie bazată pe singurul act de evaluare existent în cauză, respectiv proba cu expertiza, în condițiile în care oricum nu au fost evaluate toate bunurile solicitate, ci numai cele reținute prin încheierea de admitere în principiu.
Câtă vreme părțile nu au precizat vreo valoare, iar criteriul valorii obiectului cererii este esențial și necesar în determinarea competenței materiale în primă instanță, în general, precum și al căii de atac, în particular - în cazul împărțelii judiciare, Curtea nu vede nici un impediment legal în a utiliza ca și criteriu de stabilire a valorii obiectului la momentul investirii instanței, valoarea stabilită prin expertiză, avându-se în vedere și împrejurarea că timpul scurs de la introducerea acțiunii până la pronunțare poate fi apreciat ca indiferent din perspectiva modificării semnificative acestui parametru.
În concluzie, în speță, încheierea de admitere în principiu și hotărârea pronunțată, sunt supuse căii de atac a apelului, potrivit normei de procedură în vigoare la data pronunțării.
În cauză, prima instanță a pronunțat încheierea de admitere în principiu și hotărârea pe fond, stabilind că acestea sunt supuse recursului.
În ceea ce privește încheierea de admitere în principiu, Curtea nu își explică pe ce s-a bazat instanța la momentul stabilirii căii de atac, de vreme părțile nu prețuiseră potrivit legii, valoarea obiectului cererii.
Privitor la hotărârea asupra fondului, în egală măsură, Curtea nu înțelege faptul că prima instanță, în raport cu lipsa prețuirii în cuprinsul cererii de chemare în judecată, cu valoarea stabilită prin expertiză, cu disp. legale enunțate în precedent, dar și cu cele prev. de art. 129 alin. 4 cod procedură civilă, referitoare la rolul activ, a stabilit totuși că în cauză hotărârea este supusă recursului, neexistând nicio motivare în acest sens.
Deși, așa cum s-a arătat în precedent, calea de atac este dată de lege, iar nu de judecător, iar părțile care se află într-o asemenea situație de conflict între dispoziția judecătorului și cea a legii, nu vor fi lipsite de calea legală de atac, totuși, o asemenea precizare greșită a căii de atac este de natură să producă vătămări părților, remediabile sau nu, în funcție și de modul de desfășurare a procedurii în fața instanței de control judiciar.
De exemplu, prima instanță precizează că hotărârea este supusă apelului (cale ordinară de atac) și, potrivit legii, este supusă recursului(cale extraordinară de atac, chiar dacă ar fi aplicabile și disp. art. 304 ind. 1 cod procedură civilă).
Partea, deși nu poate invoca necunoașterea legii, formulează calea de atac a apelului, iar motivele pe care își întemeiază calea de atac, le depune separat, până la prima zi de înfățișare potrivit art. 287 alin. 1 pct. 3 și alin. 2 cod procedură civilă, iar nu înlăuntrul termenului, potrivit disp. art. 303 alin. 1 cod procedură civilă.
Sancțiunea nedepunerii motivelor în termenul prescris de lege, este diferită, în cazul apelului, fiind decăderea, iar în cazul recursului, fiind nulitatea.
Mai mult, în cazul apelului, cale ordinară de atac și devolutivă, sunt aplicabile disp. art. 292 alin. 2 cod procedură civilă, astfel că în situația nedepunerii sau a depunerii tardive a motivelor de apel, instanța nu anulează cererea și nu păstrează necondiționat prima sentință, ci se pronunță în fond, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, dar numai pe baza celor invocate în primă instanță.
De asemenea, în apel, se pot reface sau completa probatoriile, potrivit disp. art. 295 alin. 2 cod procedură civilă, pe când în recurs nu este admisibilă decât proba cu înscrisuri noi, raportat la disp. art. 305 cod procedură civilă.
Este adevărat că în speța de față, situația nu se prezintă în termenii arătați în precedent, întrucât s-a precizat calea de atac a recursului, iar nu a apelului, neexistând riscul anulării căii de atac, dar precizarea incorectă a căii de atac în dispozitivul hotărârii, nu trebuie privită ca producând consecințe negative limitat la perspectiva mai sus dezvoltată, ci fiind de natură să afecteze caracterul echitabil al întregii procedurii care se desfășoară în fața instanței de control judiciar, în ansamblul ei, în măsura în care această din urmă instanță îndeplinește la rândul ei, acte de procedură cu neobservarea formelor legale,
Astfel, în cauza de față pârâtul a formulat calea de atac a recursului, motivele de nelegalitate fiind depuse odată cu cererea și comunicate ca atare intimatei reclamante.
Primul termen de judecată a fost fixat la data de 22 oct. 2007, pentru când ambele părți au fost citate în calități proprii fazei procesuale a recursului.
Recurenta de astăzi a fost citată regulat și a fost opțiunea acesteia de a nu se prezenta în instanță la primul termen, de a nu solicita eventual acordarea unui termen pentru angajare apărător, prin urmare dezbaterea cu privire la calificarea căii de atac a fost posibilă și nu poate fi invocată vreo vătămare în această privință de către recurentă, întrucât părțile erau legal citate și în măsură să pună concluzii numai în această privință.
Dar, după dezbaterea ce a avut loc asupra chestiunii și calificarea căii de atac, instanța era obligată să amâne cauza, să fixeze un nou termen, să citeze partea lipsă cu mențiunea calității sale reale de intimat reclamant în proces cu apelant pârât și să pună în vedere ambelor părți, inclusiv celei prezente și asistate de avocat, că se prorogă în aceste condiții prima zi de înfățișare, zi până la care apelantul poate să formuleze și motive de fapt, iar nu numai de nelegalitate împotriva hotărârii atacate și poate solicita completarea și refacerea probelor, ambele în scris, pentru o comunicare corespunzătoare a acestora către intimata lipsă.
Curtea constată nu numai faptul că nu s-a procedat în acest mod, ci mai mult decât atât, instanța de apel la același termen a admis cererea de probatorii formulată oral de partea prezentă, numind și expert.
Procedând în acest mod, tribunalul lipsit în totalitate pe recurenta de astăzi de posibilitatea legală de a-și organiza apărarea în mod real și efectiv, în același timp cu partea adversă, prin formularea unei întâmpinări la calea de atac formulată de pârât căruia i s-a dat posibilitatea să o completeze, fie și oral, deși motivele de apel trebuiau formulate în scris și comunicate ca atare părții lipsă, potrivit disp. art. 299 alin. 2 cod procedură civilă.
Comunicarea inițială a motivelor de recurs nu satisface această din urmă cerință legală, câtă vreme pârâtul și-a completat oral la termenul din 22 oct. 2007 motivele din cererea introductivă, cu obiecțiunile formulate la raport în primă instanță, formulând inclusiv cereri de probatorii.
Din perspectiva disp. legale prev. de art. 293 alin. 1 cod procedură civilă, se poate afirma și faptul că reclamanta a fost lipsită inclusiv de posibilitatea unei eventuale aderării la apel, întrucât nu a cunoscut de actul de procedură al instanței al recalificării căii de atac
De asemenea, recurenta de astăzi a fost lipsită de posibilitatea de a-și spune punctul de vedere cu privire la numirea expertului, fie în sensul unei înțelegeri, fie prin tragere la sorți, sau de a-și alege un expert asistent, de posibilitatea a-l recuza în termen pe cel numit, precum și de a-și exprima opinia cu privire la obiectivele la expertiză propuse de partea adversă.
Mai mult, pentru termenul acordat la 26 noiembrie 2007 citarea reclamantei, numai în calitate de intimată reclamantă, fără precizarea calității pârâtului, aceea de apelant, cu toate consecințele ce decurgeau din această calitate, fiind evident că reclamanta a aflat de efectuarea expertizei în cauză după convocarea sa de către expert, având în vedere data recomandatei și cererea ulterioară de amânare formulată la dosar de aceasta - fila 31 dosar apel.
Practic, la termenul din 26 noiembrie când cererea de amânare formulată de reclamantă în cuprinsul căreia, aceasta a arătat că nu este de acord cu efectuarea expertizei, s-a formulat o cerere de amânare și din partea pârâtului, iar instanța a acordat termen numai pentru observarea rapoartelor și formularea unor eventuale obiecțiuni.
Nu s-a dispus citarea recurentei de astăzi nici măcar pentru ultimul termen, cu mențiunea calității de apelant părții adverse, instanța nesesizând că, la toate termenele actele de procedură au fost îndeplinite cu neobservarea formelor legale, în așa fel încât față de intimată nu a existat niciodată o primă zi de înfățișare în sensul dip. art. 134 cod procedură civilă, la care aceasta să fie în măsură să pună concluzii și până la care putea să invoce și neregularitățile săvârșite, potrivit disp. art. 108 alin. 3 cod procedură civilă.
Multitudinea de neregularități săvârșite în cauză ca urmare a întocmirii tuturor actelor de procedură cu neobservarea formelor legale, în sensul disp. art. 105 alin. 2 teza I cod procedură civilă, așa cum au fost arătate în precedent în ordinea lor cronologică, au afectat de nelegalitate hotărârea pronunțată în cauză prin derularea unei proceduri judiciare imprevizibile în fața instanței de control și inechitabilă din perspectiva disp. art. 6 paragraf 1 din CEDO, prin încălcarea principiului egalității de arme și restricționarea dreptului de acces la justiție.
Vătămarea produsă părții nu poate fi înlăturată decât prin casarea deciziei și reluarea judecății în fața instanței de apel, întrucât hotărârea pronunțată ca act de procedură subsecvent, nu poate avea o existență de sine stătătoare, potrivit art. 106 alin. 1 cod procedură civilă.
Împrejurarea că reclamanta a fost prezentă la ultimul termen de judecată nu este de natură să atragă față de aceasta decăderea la care se referă disp. art. 108 alin. 3 cod procedură civilă, întrucât așa cum s-a arătat anterior, dar și în lipsa apărătorului ales, a rolului activ al instanței în sensul disp. art. 129 alin. 4 cod procedură civilă, aceasta nefiind nepreocupată să îndrepte neregularitățile săvârșite potrivit art. 106 alin. 2 cod procedură civilă, prin remedierea situației în aceiași fază procesuală, prin asigurarea oralității și contradictorialității, pentru această parte nu a existat practic, o primă zi de înfățișare potrivit legii.
Pentru toate aceste motive, este incident cazul de recurs de casare prev. de disp. art. 304 pct. 5 cod procedură civilă și de trimitere prev. de art. 312 alin. 5 cod procedură civilă, urmând a se admite recursul reclamantei, a se casa decizia și a se trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Olt în condițiile art. 315 alin. 2 cod procedură civilă.
Față de motivele de recurs invocate de către reclamantă, a avut prioritate în examinare recursul acestei părți, analizat numai din perspectiva neregularităților procedurale.
Pentru o judecată unitară, văzând calitățile duble pe care le au părțile în partaj, dar și soluția care s-a impus în soluționarea recursului reclamantei, recursul pârâtului va fi admis ca urmare, fiind inutil a se analiza criticile vizând fondul cauzei din ambele recursuri.
În ceea ce privește critica ce vizează calificarea căii de atac, aceasta este o problemă de drept, în lumina disp. art. 315 alin. 1 cod procedură civilă ce a fost dezlegată de C în precedent potrivit motivelor dezvoltate, la care se adaugă și argumentul ce rezultă din interpretarea disp. art. 18 ind. 1 cod procedură civilă, potrivit cărora instanța investită potrivit disp. referitoare la competența după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece, chiar dacă ulterior investirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect.
Deci, valoarea obiectului litigiului este cea de la momentul investirii instanței, pentru stabilirea competenței în primă instanță (în general, întrucât în materia împărțelii, judecătoria are plenitudine de jurisdicție indiferent de valoare) și, cu atât mai mult, pentru stabilirea căii de atac, în aplicarea corectă a disp. art. 282 ind. 1 alin. 1 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanta și de către pârâtul, împotriva deciziei nr.16 din 28 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția civilă, în dosarul nr-.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul O l
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Martie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.TR 4 ex
15.05.2008
Jud.fond
Jud.apel Gh.
AM
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Gabriel Viziru, Mariana Pascu
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 707/2009. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
