Divort. Decizia 709/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 709
Ședința publică de la 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tania Țăpurin președinte secție
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Gabriela Ionescu
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 50 din 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 5689 din 16 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul și autoritatea tutelară PRIMĂRIA COMUNEI, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat, reprezentând-o pe recurenta reclamantă, și intimatul pârât, asistat de avocat, lipsind autoritatea tutelară PRIMĂRIA COMUNEI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că a fost depusă ancheta socială întocmită de către Colectivul de sprijin al autorității tutelare și pentru asistență socială din cadrul Primăriei com..
Avocat, pentru intimatul pârât, a depus întâmpinare, ce a fost comunicată și observată de către recurenta reclamantă.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, arătând că deși instanțele anterioare au încredințat minorele tatălui, interesul acestora ar fi fost să fie încredințate mamei, dată fiind legătura afectivă dintre mamă și fetițe, precum și vârsta fragedă a celor două. A mai arătat că reclamantă locuiește în prezent în B, unde este angajată, având condiții materiale mai bune decât pârâtul. Totodată, pârâtul prezenta și în perioada căsătoriei dezinteres față de minore, pe cea mare trimițând-o să îi procure băuturi alcoolice. Minora locuiește în prezent cu reclamanta și ar dori să locuiască și în continuare cu aceasta. A mai criticat decizia și sub aspectul cheltuielilor de judecată acordate intimatului. A pus concluzii de admitere a recursului, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimatul pârât, a arătat că instanțele au avut în vedere la pronunțarea celor două hotărâri atât depozițiile martorilor, cât și interesul minorelor. La dosar se află și declarația minorei care și-a exprimat dorința de a locui cu tatăl său. Aceasta frecventează cursurile școlii din localitate și este foarte atașată de tatăl său și părinții acestuia. Pârâtul are condiții materiale bune, deține o locuință și este angajat. În schimb, reclamanta nu are locuință proprie în B și nu există dovezi că ar fi în continuare angajată. Totodată, minora locuiește în prezent la părinții reclamantei și dorește să stea cu sora sa, să frecventeze cursurile aceleiași școli. A solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 5689/16.10.2008, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea reclamantei pârâte în contradictoriu cu pârâtul reclamant și Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei.S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant,astfel cum a fost precizată.
S-a dispus desfacerea, din culpa comună a celor doi soți, a căsătoriei încheiată între părți la data de 25.07.1997 și trecută la numărul 6 în registrul de stare civilă al localității, județul
S-a luat act că părțile nu au solicitat motivarea acestui capăt de cerere.
S-a dispus ca reclamanta pârâtă să revină la numele purtat anterior încheierii căsătoriei și anume acela de,
Au fost încredințate pârâtului reclamant spre creștere și educare minorele, născută la data de 05.12.1999, și, născută la data de 30.09.2003.
A fost obligată reclamanta pârâtă la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorelor în sumă de 90 lei lunar pentru fiecare, începând cu data introducerii cererii, 28.05.2008 și până la majoratul fiecărei minore.
Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată și a fost obligată reclamanta pârâtă la plata în favoarea pârâtului reclamant a sumei de 330 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că relațiile dintre părți sunt grav și iremediabil vătămate din culpa ambilor soți, căsătoria nemaiputând continua, luându-se act de solicitarea părților privind nemotivarea acestui capăt de cerere.
În ceea ce privește pe cele două minore, instanța a analizat interesul minorelor, constatând că ele trebuie să crească împreună, că separarea fraților constituie o măsură extremă care își găsește justificarea doar atunci când niciunul dintre părți nu are posibilități materiale pentru creșterea și educarea lor împreună.
De asemenea, instanța a stabilit că minorele au condiții materiale mai bune la tatăl pârât care se ocupă efectiv de creșterea și educarea acestora, pârâtul fiind ajutat de mama sa.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, care a criticat sentința susținând că instanța de fond nu a respectat interesul superior al minorelor care ar fi acela de a fi încredințate mamei, măsura impunându-se în raport de vârsta acestora, de sexul lor, afecțiunea față de mama lor.
Se mai susține că instanța de fond trebuia să audieze pe minora și să dea importanță majoră opiniei acesteia, chiar dacă minora nu a împlinit încă vârsta de 10 ani.
S-a criticat de asemenea sentința sub aspectul compensării greșite a cheltuielilor de judecată.
Instanța a încuviințat solicitarea apelantei reclamante privind audierea minorei care a împlinit vârsta de 10 ani, declarația sa fiind atașată la dosarul cauzei. Minora a declarat că dorește să rămână în continuare cu tatăl, dar și cu sora ei mai mică.
Prin decizia civilă nr. 50 din 23 februarie 2009 Tribunalului Olts -a respins ca nefondat apelul, cu obligarea apelantei către intimat la 800 lei cheltuieli de judecată.
Tribunalul a reținut că nu s-a dovedit că minorele erau puternic atașate de mamă, că minora și-a exprimat dorința de a fi încredințată spre creștere și educare tatălui, susținând în același timp că îi este foarte dor de sora ei mai mică, de care a fost separată și care în prezent se află în îngrijirea părinților apelantei.
Opțiunea minorei nu a fost determinantă pentru instanță, însă s-a considerat că interesul minorilor este ca aceștia să crească împreună, deoarece separarea lor ar putea conduce la o ruptură definitivă datorată influenței negative a părinților, cu afectarea legăturilor de afecțiune firești între cei doi copii.
Instanța a apreciat că se impune ca minorele să crească împreună în același mediu familial în care s-au născut și au crescut până la această vârstă, nefiind demonstrate susținerile apelantei referitoare la pretinsul comportament violent al intimatului pe fondului consumului în exces de băuturi alcoolice.
Critica referitoare la compensarea greșită a cheltuielilor de judecată s-a respins ca neîntemeiată, deoarece instanța de fond a compensat cheltuielile în raport de actele doveditoare depuse la dosar, cu respectarea dispozițiilor art. 276 cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, motivând că decizia este nelegală, fiind încălcate dispoz. art. 42 fam.
Recurenta a arătat că interesul minorelor este de a fi încredințate mamei, dată fiind vârsta lor, afecțiunea față de mamă, cu care au locuit până la despărțirea în fapt a părinților. S-a arătat că pârâtul avea un comportament violent, pe fondul consumului de alcool, o trimitea pe minora cea mare să-i cumpere băuturi și alunga pe reclamantă și pe minore din locuință.
A fost criticată soluția în ce privește încredințarea minorei, care locuiește cu recurenta, s-a arătat că recurenta are condiții materiale pentru creșterea și educarea minorelor, deoarece locuiește și lucrează în
Ultima critică din recurs a vizat aplicarea dispoz. art. 274 arătându-se că recurenta avut cheltuieli de judecată mai mari decât pârâtul.
Recursul se apreciază ca nefiind fondat pentru următoarele considerente.
Instanțele de fond au dispus asupra încredințării minorilor rezultați din căsătoria părților, cu aplicarea corectă a dispoz. art. 42 fam. potrivit cărora, odată cu desfacerea căsătoriei soților, instanța trebuie să hotărască asupra încredințării copiilor minori, ținând seama de interesul acestora. Dispozițiile art. 31 alin 2 din legea 272/2004 prevăd că toate măsurile luate față de un minor trebuie să se subordoneze cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
Legea nu definește noțiunea de "interes al copilului", astfel că instanța este chemată să stabilească toate împrejurările care concură la crearea unui mediu familial cât mai potrivit pentru ca minorul să se dezvolte armonios, ținându-se seama de condițiile materiale al fiecărui părinte, de profilul său moral, de starea de sănătate, de relațiile părintelui cu minorul, vârsta minorului, posibilitățile concrete ale fiecărui părinte de a se ocupa de minor.
Instanțele au apreciat că este în interesul minorelor să fie încredințate spre creștere și educare tatălui, cât timp acesta are o locuință, ce a constituit fostul domiciliu comun al soților, oferind condiții optime pentru creșterea și educarea minorelor, fiind ajutat și de părinții săi.
Pe de altă parte, reclamanta nu are încă posibilități de a oferi minorelor un mediu stabil, o locuință, aceasta locuind în prezent, de puțină vreme, în loc. B, unde este angajată.
La data introducerii acțiunii, adică în urmă cu câteva luni, când s- a realizat și ancheta socială, reclamanta locuia la părinții săi, în loc., însă între timp și-a schimbat locul de muncă și domiciliul. Potrivit adeverinței de la societatea comercială la care este angajată, reclamanta realizează venituri mici, care nu îi permit să ofere minorelor o locuință și posibilități materiale corespunzătoare pentru creștere și educare.
De altfel, reclamanta, plecând la B pentru a munci, a lăsat pe minora cea mai mică în grija părinților săi, aspect necontestat în recurs de recurentă și rezultat din declarațiile martorilor, ale pârâtului și ale minorei, care a fost audiată de instanța de apel.
Deși atunci când apreciază asupra interesului minorilor instanța poate avea în vedere și sprijinul oferit de familia unuia sau altuia dintre părinți, este de subliniat că încredințarea minorilor se face către părinți, iar nu către bunici, astfel că nu poate fi încredințat un minor unui părinte care îl lasă în grija familiei sale, în timp ce celălalt părinte are posibilitatea reală de a locui cu minorul.
Minorele se află la vârsta la care este firesc să li se asigure stabilitate în viața de familie, armonie, pentru ca dezvoltarea fizică și intelectuală să nu le fie afectată, cu atât mai mult cu cât una dintre ele frecventează în prezent cursurile școlare de la domiciliul tatălui, iar faptul că se află în primii ani de școală impune asigurarea continuității. Este de necontestat faptul că în familia actuală a tatălui minora are o dezvoltare bună, i se asigură toate condițiile de viață, de studiu, este bine îngrijită.
Așadar, faptul că reclamanta locuiește în capitală, că este despărțită de minore de mai mult timp și că minora a fost lăsată în grija bunicilor materni, că minorele nu au mai avut în ultimele luni o viață de familie cum au fost obișnuite, constituie, mai cu seama la vârstele relativ mici ale acestora, factori de dizarmonie care le pot afecta dezvoltarea.
Atunci când din căsătorie au rezultat doi copii, instanța trebuie să urmărească încredințarea ambilor către același părinte, deoarece menținerea unor legături apropiate între frați este deosebit de importantă, asigurându-le un echilibru, care, oricum a fost rupt prin despărțirea familiei, astfel că tribunalul a apreciat corect că soluția primei instanțe este conformă interesului minorelor. fetițelor că sunt împreună le poate da o mai mare siguranță în planul afectiv, ajutându-le în evoluția lor viitoare.
Recurenta a susținut că pârâtul avea un comportament violent, însă nu s-a dovedit că acesta a manifestat violențe față de minore, că ar afecta prin manifestările sale viața și sănătatea copiilor, dimpotrivă, s-a reținut atașamentul față de tată, dorința minorei de a rămâne la acesta, în mediul cu care a fost obișnuită.
Instanța de recurs apreciază că este în interesul minorelor să fie în grija tatălui, dat fiind faptul că acesta le poate asigura toate cele necesare creșterii și dezvoltării, păstrarea familiei în care s-au obișnuit și din care fac parte și bunicii fiind un factor de stabilitate, în timp ce mama s-a mutat de curând într-o altă localitate, nu a făcut dovada că are posibilități de locuit corespunzătoare pentru ambele fetițe, veniturile sale sunt relativ mici.
Critica privind acordarea cheltuielilor de judecată a fost corect soluționată de tribunal, deoarece compensarea a vizat cheltuielile fente capătului de cerere privind desfacerea căsătoriei, însă cererea pentru încredințarea minorelor a fost admisă numai pârâtului, nu și reclamantei, astfel că se impunea ca acestuia să i se acorde cheltuielile pentru acest capăt de cerere, incluzând taxa de timbru și onorariul avocat.
Nefiind incidente în cauză motive de nelegalitate a deciziei în sensul art. 304 și dispozițiile art 42 fam fiind corect aplicate, recursul se va respinge ca nefondat.
Potrivit art. 274 recurenta va fi obligată către intimat la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva deciziei civile nr. 50 din 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt S, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât și Autoritatea Tutelară - Primăria com..
Obligă recurenta la 800 lei cheltuieli de judecată către intimatul .
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./tehnored. GI
2ex/3.06.2009
Jud. fond.
Jud. apel,
Președinte:Tania ȚăpurinJudecători:Tania Țăpurin, Sorin Drăguț, Gabriela Ionescu
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
