Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 395/2009. Curtea de Apel Suceava

Comentarii

0

Dosar nr- - partaj bunuri comune -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA NR. 395

Ședința publică din 15 decembrie 2009

PREȘEDINTE: Timofte Cristina

JUDECĂTOR 2: Ciută Oana

JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel

Grefier - -

Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor formulate de reclamantul, domiciliat în municipiul B,-,. D,. 11, județul B și de pârâta, domiciliată în municipiul B,-,. D,. 11, județul B împotriva deciziei nr. 52 din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă în dosarul nr-.

Concluziile dezbaterilor au fost consemnate în încheierea ședinței de judecată din 8 decembrie 2009, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, pentru a putea da posibilitatea reclamantului recurent de a depune la dosar concluzii scrise formulate de către apărătorul angajat, avocat, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi 15 decembrie 2009.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra recursurilor de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 1217 din 15 martie 2008 a Judecătoriei Botoșanis -a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta și s-a admis în parte cererea pârâtei privind cheltuielile comune, respingându-se cererea de intervenție în interes propriu a intervenientei.

Prin această sentință s-a stabilit că părțile au dobândit în cote egale un apartament situat în B, str. - ( actual - ), o suprafață de 1556 mp teren situat în intravilanul satului V, județul B, un autoturism 1310 fabricat în 1990 și mai multe bunuri mobile de uz casnic: mobilier, lenjerii, electrocasnice etc.

S-a stabilit valoarea masei de partajat și s-au format și atribuit loturile, reclamantul primind în lot autoturismul, iar pârâta primind apartamentul și terenul intravilan, alături de alte bunuri mobile. După stabilirea sultei și a creanțelor reciproce dintre părți, instanța obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 52269,21 lei.

Pentru se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul nu mai locuiește în apartament din luna ianuarie 2006, că părțile au dobândit bunurile în timpul căsătoriei, inclusiv suprafața de 1556 mp intravilan V, județul

Împotriva acestei sentinței au declarat recurs toate părțile, calea de atac fiind calificată apel la termenul de judecată din 16 septembrie 2008.

Reclamantul a criticat valoarea de circulație a imobilului, arătând că este prea mică, valoarea reală fiind de peste 40.000 euro; a susținut că greșit s-a atribuit apartamentul pârâtei, întrucât aceasta nu are mijloace materiale pentru a plăti sulta; a arătat că în mod greșit prima instanță dispus obligarea sa la plata a din cheltuielile comune fără a ține seama că nu mai locuiește în apartament din 3 octombrie 2005 și că s-au calculat greșit cheltuielile de judecată.

La rândul său, pârâta a criticat sentința pentru faptul că prima instanță a reținut ca bun comun suprafața de 1556 mp teren intravilan situat în satul V, comuna, județul B, cu toate că a probat și dovedit că proprietarul acestui teren este defunctul său tată, solicitat să fie scoase din masa de partaj o serie de bunuri personale, respectiv: 3 plapome, 5 perne, 1 pat recamier, 2 pături și o cuvertură, 1 masă de bucătărie, 5 tigăi aluminiu, să i se atribuie reclamantului o serie de bunuri mobile în valoare de 2230 lei, cu consecința diminuării valorice a lotului său și să se constate că valoarea autoturismului este de 2940 lei în loc de 2440 lei, cât în mod greșit a stabilit prima instanță.

Intervenienta a solicitat să se scoată din masa de partaj suprafața de 1556 mp teren intravilan, situat în satul V, comuna, teren proprietatea sa.

Prin decizia civilă nr. 52 A din 12 martie 2009 a Tribunalului Botoșani, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de pârâtă și intervenientă, fiind admis apelul reclamantului doar în ceea ce privește cheltuielile de judecată.

S-a reținut în motivare că terenul în suprafață de 1556 mp a fost dobândit de părți în timpul căsătoriei, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 2369/2001 a R, fiind respinsă irevocabil și acțiunea pârâtei de constatare a nulității absolute a acestui contract.

S-a apreciat că solicitarea apelantei de a scoate din masa de partajat bunurile personale apare ca o cerere nouă în apel, fiind inadmisibilă, iar în ce privește atribuirea bunurilor mobile s-a constatat că prima instanță a repartizat în mod just și echitabil aceste bunuri. Referitor la valoarea autoturismului, tribunalul reținut că a fost corect reținută, deoarece instalația de gaz nu există, nefiind nici expertizată.

În ce privește apelul reclamantului, instanța a constatat că este fondat doar în privința cheltuielilor de judecată, care nu au fost calculate corect, în conformitate cu chitanțele de la dosar.

S-a reținut că restul motivelor de apel nu sunt întemeiate, valoarea apartamentului nu poate fi mai mare în condiții de criză economică, iar locuința a fost atribuită în mod just pârâtei, pe considerentul că este o persoană cu handicap și ar avea posibilități reduse pentru achiziționarea uneia noi. În privința motivului vizând cheltuielile comune, instanța a reținut că reclamantul avea obligația de a anunța asociația că nu mai locuiește acolo, în caz contrar fiindu-i aplicabile prevederile art. 32 din nr.HG 1588/2007.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâta.

În dezvoltarea motivelor, reclamantul arătat că instanțele anterioare nu au stabilit corect valoarea de circulație a apartamentului, acesta valorând mai mult chiar în condițiile crizei actuale, iar în ce privește cheltuielile comune a arătat că a făcut dovada plecării din apartament de aproximativ trei ani.

În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.

La rândul său, pârâta a criticat valoarea scăzută reținută de instanță pentru apartament, diminuarea cotei de din cheltuielile comune, reducerea cheltuielilor de judecată în situația în care a fost în imposibilitate de a depune la dosar toate chitanțele doveditoare ale cheltuielilor făcute, precum și omisiunea instanței de a include în valoarea autoturismului instalația de gaz evaluată de expert în lucrarea aflată la dosar.

În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 304¹și art. 312 Cod procedură civilă.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, care pot fi încadrate în cele prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța constată următoarele:

Conform procesului-verbal întocmit la data de 8 mai 2006 de executorul judecătoresc ( fila 31 dosar apel ), autoturismul în litigiu avea în dotare instalație de gaz, valoarea acesteia fiind de 1.000 lei, așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică efectuat la instanța de fond de expertul ( fila 71 și următoarele ). În consecință, valoarea autoturismului fiind de 3.440 lei, se impune modificarea sultei datorată de pârâtă reclamantului, în sensul diminuării acesteia de la 53.084 lei la 52.584 lei.

Celelalte motive de recurs invocate de părți se dovedesc fi neîntemeiate, criticile neprezentând motive de nelegalitate ale deciziei așa cum prevăd dispozițiile art. 304 alin. 1 Cod procedură civilă.

S-a apreciat, avându-se în vedere atât fluctuațiile pozitive, dar și negative ale pieței imobiliare, că nu poate fi avută în vedere ca preț al apartamentului valoarea maximă stabilită prin expertizele efectuate în cauză, stagnarea și chiar scăderea pieței imobiliare fiind o realitate obiectivă, care, în egală măsură, nu trebuie să determine reținerea unui preț derizoriu pentru acest imobil.

Cheltuielile comune au fost corect împărțite până la nivelul lunii ianuarie 2006, dată confirmată de pârâtă în dosarul de divorț ca fiind momentul părăsirii apartamentului de către reclamant.

Chiar dacă reclamantul susține că a părăsit domiciliul comun anterior lunii ianuarie 2006, rezidă în sarcina sa culpa de a nu fi anunțat conducerea asociației despre acest aspect, pentru a fi scăzut de la cheltuieli, în egală măsură în care pârâtei îi revine obligația de a suporta cheltuielile până în luna mai 2006, deoarece nu a anunțat plecarea reclamantului începând cu data pe care ea însăși a precizat-

În ce privește cheltuielile de judecată instanțele anterioare au avut în vedere actele doveditoare depuse la dosar, în raport de care a fost stabilit cuantumul cheltuielilor și s-a procedat la compensarea acestora.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul declarat de pârâtă, va modifica decizia și va admite în parte apelul declarat de aceasta, în sensul că va diminua sulta datorată reclamantului de la 53.084 lei la 52.584 lei, ca urmare a includerii instalației de gaz în valoarea totală autoturismului.

Vor fi menținute dispozițiile instanțelor anterioare în măsura în care nu sunt contrare prezentei decizii.

Pentru aceleași considerente va fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamant.

Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, reclamantul recurent, ca parte căzută în pretenții va fi obligat să plătească pârâtei recurente suma de 200 lei cheltuieli de judecată din apel, iar în temeiul dispozițiilor art. 18 din nr.OUG 51 din 21 aprilie 2008, reclamantul va plăti statului suma de 469,5 lei reprezentând taxa de timbru pentru care s-a încuviințat pârâtei cererea de ajutor judiciar.

Pentru aceste motive,

În numele Legii

DECIDE:

Respinge recursul formulat de reclamantul, domiciliat în municipiul B,-,. D,. 11, județul B împotriva deciziei nr. 52 din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă în dosarul nr-.

Admite recursul declarat de pârâta domiciliată în municipiul B,-,. D,. 11, județul B împotriva deciziei nr. 52 din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă în dosarul nr-.

Modifică în parte decizia civilă nr. 52 A din 12 martie 2009 Tribunalului Botoșani în sensul că, menținând dispozițiile de admitere a apelului reclamantului, de respingere a apelului intervenientei și de schimbare în parte a sentinței civile nr. 1217 din 14 martie 2008 a Judecătoriei Botoșani,

Admite în parte apelul declarat de pârâta.

Constată că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale de, un autoturism 1310 fabricat în 1990, nr. motor 102-08 în valoare de 3440 lei și atribuie reclamantului autoturismul cu această valoare, urmând ca pârâta să plătească reclamantului suma de 52.584 lei cu titlu de sultă, în loc de 53.084 lei.

Menține dispozițiile instanței de fond și de apel în măsura în care nu sunt contrare prezentei decizii.

Obligă reclamantul să plătească pârâtei suma de 200 lei cheltuieli de judecată din apel.

Obligă reclamantul să plătească statului suma de 469,5 lei reprezentând taxa de timbru pentru care s-a încuviințat pârâtei cererea de ajutor judiciar.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2009.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red.

Jud. apel:;

Jud. fond:

Tehnored.

Ex. 2/22.12.2009

Președinte:Timofte Cristina
Judecători:Timofte Cristina, Ciută Oana, Andrieș Catrinel

← Stabilire program vizitare minor. Decizia 59/2009. Curtea de...		Divort. Decizia 709/2009. Curtea de Apel Craiova →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță