Divort. Decizia 71/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 71
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Nela Drăguț
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 3: Mihaela Loredana
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de reclamanta și de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 153 din 2 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, autoritate tutelară fiind PRIMĂRIA C - SERVICIUL AUTORITATE TUTELARĂ, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta reclamantă, personal și asistată de avocat și recurentul pârât, personal și asistat de avocat - și avocat, lipsind autoritatea tutelară PRIMĂRIA C - SERVICIUL AUTORITATE TUTELARĂ.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței depunerea de către Poliția Mun. C, la solicitarea recurentului pârât a unei copii de pe declarația dată de numitul; de asemenea, s-a învederat depunerea întâmpinării și a unui set de înscrisuri de către recurentul pârât, după care;
Avocat, pentru recurenta reclamantă a depus la dosar un set de înscrisuri.
Avocat -, pentru recurentul pârât, a depus la dosar un set de înscrisuri.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Avocat, pentru recurenta reclamantă a pus concluzii de admiterea recursului potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, modificarea deciziei civile în sensul admiterii apelului formulat de reclamantă și respingerii apelului formulat de pârât împotriva sentinței civile pronunțată de instanța de fond. A precizat că programul stabilit de instanță este absurd, mai ales în ceea ce privește perioada de iarnă, stabilit în intervalul 27 decembrie-2 ianuarie, astfel încât până la majoratul minorei reclamanta nu s-ar putea bucura de a petrece a de revelion împreună cu fiica sa, doar pârâtul fiind îndreptățit. De asemenea, instanța a dispus, fără să aibă în vedere vârsta fragedă a minorei, ca pârâtul să o ia pe minoră pentru un interval foarte la domiciliul acestuia, cu toate că minora are nevoie de îngrijire specială și nu se pune problema de vacanță de vară sau de iarnă, nefiind la școală sau la grădiniță.
Cu privire la recursul formulat de pârâtul, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Avocat, pentru recurentul pârât, a solicitat, în principal, admiterea recursului formulat de pârât, modificarea în totalitate a hotărârii atacate, iar pe fond admiterea în totalitate a cererii reconvenționale; în subsidiar, a solicitat încuviințarea, în ceea ce privește legătura cu minora, ca pârâtul să aibă legături personale cu minora în prima și a treia săptămână din lună, în zilele de luni, și miercuri, iar în săptămâna a doua și a patra în zilele de joi, vineri și sâmbătă, o săptămână în vacanțele de iarnă, o săptămână în vacanța de primăvară și cea intersemestrială și o lună și J în vacanța de vară.
Cu privire la recursul formulat de reclamanta, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Avocat -, pentru recurentul pârât, achiesează la concluziile puse de avocat, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat și respingerea recursului formulat de reclamantă ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Prin încheierea de ședință din data de 21.11.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în temeiul art. 165 Cod pr. civilă, s-a dispus disjungerea cererii reconvenționale având ca obiect divorț, de acțiunea principală având ca obiect ordonanță președințială - legături personale cu minorul, formându-se dosar separat înregistrat sub nr-.
Prin această cerere, reclamanta -, în contradictoriu cu pârâtul a solicitat desfacerea căsătoriei încheiată între părți și înregistrată sub nr. 987/10.07.2005 la Primăria Municipiului C, din culpa exclusivă a pârâtului, încredințarea către reclamantă spre creștere și educare a minorei -, născută la data de 26.03.2006, obligarea pârâtului la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorei, conform veniturilor salariale pe care le realizează și reluarea de către reclamantă a numelui purtat anterior căsătoriei, acela de "".
În motivarea acțiunii, s-a arătat că soții s-au căsătorit la data de 10.07.2005, din relațiile lor a rezultat minora - și la data de 03.08.2007 soții s-au despărțit în fapt, în urma părăsirii de către reclamantă a domiciliului comun, luând cu ea și minora, mutându-se în domiciliul părinților săi.
A mai precizat reclamanta că a fost determinată să ia această măsură datorită comportamentului necorespunzător al pârâtului care provoca deseori certuri, nu contribuia la întreținerea familiei, era violent verbal si fizic față de aceasta și se afla permanent sub influența părinților săi cu care soții locuiau împreună.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 37 alin. 2, art. 38 alin. 1, art. 40 alin. 3, art. 42 alin. 1, art. 86 și art. 94 Codul familiei.
La data de 21.11.2007, pârâtul a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii principale, admiterea cererii reconvenționale, desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantei, reluarea de către aceasta a numelui purtat anterior căsătoriei, acela de "", încredințarea către pârât spre creștere și educare a minorei -, născută la data de 26.03.2006, obligarea reclamantei la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorei, conform veniturilor salariale pe care le realizează, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivarea cererii s-a arătat că la data de 03.08.2007 reclamanta a părăsit în mod nejustificat domiciliul comun, luând-o cu ea și pe minoră, refuzând să se mai întoarcă vreodată acasă, precum și să-i mai permită pârâtului-reclamant să aibă legături personale cu minora.
S-a mai arătat că în prezent condițiile oferite de reclamantă minorei sunt precare, în sensul că ea locuiește împreună cu alți membri ai familiei extinse într-un spațiu locativ insuficient, fiind neadevărate susținerile acesteia în cuprinsul acțiunii, privitoare la faptul că pârâtul ar avea o fire agresivă, reclamanta fiind singura vinovată de destrămarea relațiilor de familie.
În drept si-a întemeiat cererea reconvențională pe dispozițiile art. 37, art. 38 alin. 1, art. 42. familiei, art. 115-119 Cod pr. civilă.
Prin încheierea de ședință de la 21.11.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr- s-a dispus conexarea la prezentul dosar a dosarului nr- al Judecătoriei Craiova, cuprinzând cererea formulată de reclamantul împotriva pârâtei -, prin care s-a solicitat stabilirea domiciliului minorei - la acesta, iar, în subsidiar, în ipoteza respingerii acestei cereri, s-a solicitat stabilirea legăturii personale a reclamantului cu minora, în următoarea modalitate: în prima și a treia săptămână din lună, în zilele de luni, miercuri, iar în săptămâna a doua și a patra în zilele de joi, vineri, sâmbătă și duminică; o săptămână în vacanța școlară de iarnă, intersemestrială și primăvară precum și o lună și J în vacanța de vară.
În motivarea acestei cereri, reclamantul a arătat că se impune stabilirea domiciliului minorei la acesta prin prisma interesului superior al copilului, întrucât el prezintă garanțiile morale și materiale pentru asigurarea creșterii și educării corespunzătoare, pe de o parte, iar pe de alta parte, este nefast ca minora să fie scoasă din mediul în care a locuit și în care a crescut.
S-a mai precizat că pârâta i-a interzis până în prezent reclamantului să mai viziteze minora, cu toate că el a încercat deseori să meargă în acest scop în domiciliul părinților pârâtei.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 97 și 100. familiei, art. 14, 30 și următoarele din Legea nr. 272/2004.
Prin încheierea de ședință de la data de 27.02.2008, s-a dispus în temeiul art. 165 Cod pr. civilă disjungerea de acțiunea principală a precizării la acțiune, formulată de reclamantă împotriva aceluiași pârât, cerere prin care s-a solicitat și partajarea bunurilor comune dobândite de soți în timpul căsătoriei, în cote de pentru fiecare, numirea unui expert pentru evaluarea si lotizarea bunurilor și stabilirea onorariului acestuia.
Prin aceeași cerere disjunsă, s-a mai solicitat obligarea pârâtului să-i restituie reclamantei bunurile proprii și cele de uz personal care au rămas în posesia lui în ziua despărțirii în fapt și pe care refuză să i le restituie.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 36 alin. 1. familiei, art. 673 ind. 1-10 Cod pr. civilă, art. 480. Civil si art. 31. familiei.
Prin sentința civilă nr. 4856/02.04.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - împotriva pârâtului și în contradictoriu cu Primăria Municipiului C - Serviciul Autoritate Tutelară, pentru desfacerea căsătoriei.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant.
S-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți și înregistrată în registrul stării civile al Municipiului C, județul D, la nr. 987 din 10 iulie 2005 din culpa comună a soților, urmând ca reclamanta să-și reia numele purtat anterior căsătoriei, acela de "".
A fost încredințată către mama reclamantă spre creștere și educare minora -, născută la data de 26 martie 2006, urmând ca pârâtul să fie obligat către aceasta, în favoarea minorei, la plata sumei de 430,5 lei lunar cu titlul de pensie de întreținere, începând cu data promovării cererii (17.10.2007) si până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
S-a încuviințat că pârâtul să aibă legături personale cu minora, în prima și a treia săptămână a lunii, sâmbăta între orele 11.00-17-00, timp de o săptămână în perioada vacanței de iarnă și doua săptămâni în perioada vacanței de vară, în domiciliul reclamantei.
Au fost compensate în totalitate cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 10 iulie 2005, din căsătorie rezultând minora, născută la data de 26 martie 2006, despărțindu-se în fapt în luna august 2007, când reclamanta a părăsit domiciliul comun, urmare a comportamentului necorespunzător al pârâtului și că relațiile dintre soți sunt grave și iremediabil vătămate, nemaiputând fi reluate, ambii soți fiind vinovați de destrămarea relațiilor de familie.
În ce privește măsura încredințării minorei spre creștere și educare, instanța a reținut că există un relativ echilibru între posibilitățile părinților și garanțiile pe care aceștia le oferă unei dezvoltări sănătoase, armonioase și corecte a copilului, apreciind că în acest moment este oportună încredințarea minorei la mamă, aceasta fiind cea care prezintă avantaje față de pârât, la o analiză strictă a condițiilor pe care le oferă.
În temeiul art. 43 alin. 3 Codul familiei, s-a admis cererea pârâtului reclamant privind încuviințarea legăturii personale cu minora, în raport de vârsta acesteia, dependența emoțională și fizică de prezența mamei, comportamentul irascibil al pârâtului, considerându-se că interesele minorei reclamă ca vizitarea ei de către tatăl pârât să se efectueze în următoarea modalitate: în prima și a treia săptămână a lunii, sâmbăta între orele 11,00 - 17,00, timp de o săptămână în perioada vacanței de iarnă și 2 săptămâni în perioada vacanței de vară.
Împotriva sentinței civile au declarat apel, atât reclamanta cât și pârâtul.
În motivarea apelului, reclamanta a susținut că din probele administrate a rezultat o culpă exclusivă a pârâtului în deteriorarea relațiilor de familie, iar legătura cu minora trebuia încredințată în prima și a treia săptămână, sâmbăta între orele 12-17, excluzându-se perioada vacanțelor.
În motivarea apelului, pârâtul a motivat că instanța nu a analizat în întregime probele administrate, greșit minora fiind încredințată mamei, în condițiile în care s-a dovedit că pe parcursul căsătoriei întreținea relații de concubinaj, a dus minora la o grădiniță cu program săptămânal.
Instanța a analizat primul referat întocmit în cauză de către medicul psiholog, dar l- interpretat într-un mod grosolan, neavând în vedere și ultima opinie a medicului.
De asemenea, au fost neglijate condițiile materiale pe care le poate oferi tatăl-pârât, net superioare celor deținute de reclamantă.
Instanța nu a avut în vedere nici referatul privind starea de sănătate și condițiile de trai ale copilului, referat întocmit de medicul de familie. Mai mult, deși tatăl programase minora la un control oftalmologic în B, mama a refuzat în mod nejustificat să se prezinte cu minora la control.
În mod greșit, instanța de fond dispus ca legătura cu minora să aibă loc la domiciliul mamei, ce locuiește cu tatăl și fratele său cu care pârâtul a avut mai multe divergențe, iar cuantumul pensiei de întreținere a fost stabilit cu luarea în considerare a unor sporuri ce nu au caracter permanent, respectiv gradația de merit, orele suplimentare, sporul de dirigenție și sporul special.
Prin decizia civilă nr.153 din 02 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă, în contradictoriu cu apelantul - pârât .
S-a admis apelul declarat de apelantul - pârât și a fost schimbată în parte sentința, în sensul că s-a încuviințat ca pârâtul să aibă legături personale cu minora în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de sâmbătă, orele 10,00, până duminică, orele 18.00, la domiciliul pârâtului, două săptămâni vara, în perioada 1 -15 august și o săptămână iarna, în perioada 27 decembrie - 02 ianuarie, la domiciliul pârâtului.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 4856/02.04.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-.
A fost obligată apelanta-reclamantă către apelantul - pârât la 1600 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a avut în vedere probele administrate, menținând astfel petitele privind desfacerea căsătoriei, revenirea la numele avut anterior căsătoriei, încredințarea minorei, cuantumul pensiei de întreținere, precum și privind cheltuielile de judecată.
Prin prisma interesului superior al minorei, astfel cum este stipulat prin art. 2 din Legea nr.272/2004, interpretat în corelație cu reglementările cuprinse în Convenția d l New Z. cu privire la drepturile copilului s-a reținut întemeiată critica referitoare la legătura personală a tatălui cu minora, apreciindu-se că prin stabilirea unui program de vizitare nedeterminat în timp ce va avea loc la domiciliul mamei, interesul minorei nu este protejat.
Că, prin nespecificarea exactă a zilelor când vor avea loc întâlnirile copil - tată stabilite la domiciliul mamei, s-ar perpetua starea de conflict, de animozitate dintre tată și fosta soție, pe de o parte, și dintre tată și foștii socrii și fiul acestora, argumentându-se că în această modalitate tatăl ar fi fost nevoit să se afle la domiciliul acestora din urmă, iar aceste aspecte ar avea consecințe negative asupra dezvoltării psihice, emoționale a copilului.
Față de aceste aspecte, sentința a fost schimbată parțial de tribunal în ceea ce privește modalitatea de întrevedere a tatălui cu minora.
Împotriva deciziei, în termen legal au declarat recurs ambele părți.
Recurenta reclamantă - a susținut, în esență, că:
- instanța a pronunțat o hotărâre care nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în ceea ce privește modalitatea de vizitare a minorei de către pârât, fără să se țină cont de vârsta fragedă a minorei, fără să argumenteze modul în care a ales petrecerea sărbătorilor de iarnă;
- hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că nu s-a precizat în considerentele acesteia care este perioada vacanței de iarnă și de vară, respectiv în care săptămână din lună urmează să se realizeze legătura pârâtului cu minora;
- că, prin admiterea apelului pârâtului situația s-a înrăutățit, întrucât instanța nu a avut în vedere un criteriu ori un text de lege la stabilirea întrevederii, mai ales că pârâtul a motivat că are un program încărcat.
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civilă.
Pârâtul a criticat decizia, motivând că:
- hotărârea instanței de apel este netemeinică și nelegală, întrucât nu s-au analizat în întregime probele administrate, așa încât desfacerea căsătoriei din culpă comună, este greșită;
- soluția este greșită și în ceea ce privește încredințarea minorei spre creștere și educare mamei reclamante.
Pârâtul critică modalitatea de interpretare a probelor administrate în ceea ce privește programul de întrevedere cu minora, punctând fiecare din probele administrate, respectiv declarația extrajudiciară a martorei -, referatul întocmit de medicul psiholog, ancheta socială.
În drept, recurentul își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 Cod pr. civilă.
Prin cererea depusă la dosar ( fila 24 ), recurenta reclamantă a solicitat suspendarea executării deciziei nr.153/2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, până la soluționarea recursului.
Reclamanta a motivat că minora are o vârstă fragedă, că este traumatizată atunci când pârâtul vine să o ia în domiciliul său, însoțit de diferite persoane.
În susținerea acestei cereri au fost depuse la dosar somația emisă în dosarul nr.354/E/2003 de executorul judecătoresc, procesul - verbal de cheltuieli, contractul de vânzare - cumpărare nr.30967/15 noiembrie 1994.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2008, Curtea a respins cererea de suspendare a executării deciziei civile nr.153/2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, cu motivarea că executarea acestei hotărâri se referă doar la păstrarea legăturii tatălui cu minora, și nu la alte aspecte legate de încredințarea minorei.
În cauză, pârâtul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului reclamantei pârâte și a enumerat actele pe care a pretins că instanța a omis să le analizeze.
Examinând decizia pronunțată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
Instanțele au dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți și înregistrată în registrul stării civile al Municipiului C, Județul D la nr.987/10 iulie 2005, din culpa comună a soților, urmând ca reclamanta să-și reia numele purtat anterior căsătoriei, acela de "".
A fost încredințată către mama reclamantă spre creștere și educare minora -, născută la 26 martie 2006, urmând ca pârâtul să fie obligat în favoarea minorei la plata sumei de 430,5 lei lunar cu titlul de pensie de întreținere, începând cu data promovării cererii ( 17.10.2007 ) și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
S-a încuviințat ca pârâtul să aibă legături personale cu minora în modalitatea reținută de instanța de apel.
Pe baza probelor administrate, s-a dispus în mod corect desfacerea căsătoriei din culpă comună și s-a încredințat mamei spre creștere și educare minora rezultată din căsătorie. Instanțele au apreciat că relevante în luarea acestei măsuri sunt principiul interesului superior al minorului astfel cum este stipulat în art. 2 din Legea nr.272/2004, comportamentul părinților față de minor anterior și ulterior desfacerii căsătoriei, starea de sănătate a copilului, posibilitățile de dezvoltare fizică și morală pe care le poate găsi la unul din părinți.
în luarea măsurii a fost criteriul vârstei fragede a minorului - în jur de 2 ani -, care creează prezumția unei legături afective puternice mamă și copil, prezumție confirmată de probele administrate și care înlătură și criteriul referitor la condițiile materiale superioare pe care le-ar oferi tatăl pârât.
Tribunalul a reținut corect că frecventarea de către minoră a creșei nr.9 cu program săptămânal nu denotă neglijență și lipsă de interes din partea mamei, că de altfel minora a frecventat pentru o scurtă perioadă de timp această creșă și această instituție nu i-a pus viața în pericol, dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală, că referatul întocmit de medicul psiholog a fost interpretat corect, că în cuprinsul evaluării psihologice figura centrală de atașament o reprezintă mama.
Față de considerentele mai sus - expuse, criticile formulate de recurentul pârât sunt neîntemeiate și urmează a fi înlăturate, cu consecința respingerii recursului.
Analizând criticile formulate de reclamanta - pârâtă, instanța de recurs reține ca întemeiată doar critica referitoare la modalitatea de întrevedere a minorei cu tatăl pârât în perioada sărbătorilor de iarnă.
Potrivit dispozițiilor art. 43 din Codul familiei "părintele divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, de a veghea la creșterea și educarea sa".
Dispozițiile Legii nr.272/2004 privind promovarea și protecția drepturilor copilului, care au un caracter special, promovează aceeași idee a menținerii relațiilor personale și a contactelor directe ale copilului cu părinții și rudele prin întâlniri și vizite.
Dreptul menționat se menține pentru cazul și când este separat de un părinte conform art. 14 și 15 din legea menționată.
Având în considerare aceste texte legale, precum și faptul că programul de relații personale se impune a fi stabilit de așa manieră încât ambii părinți să se bucure de minoră în perioada sărbătorilor de iarnă, apreciază că decizia este nelegală sub acest aspect, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă fiind incident în cauză, urmează a fi reținut, cu consecința admiterii recursului.
Decizia va fi modificată doar sub aspectul legăturilor personale ale minorului cu tatăl pârât în perioada de iarnă, în sensul că acesta va păstra legătura cu minora în perioada 20 - 27 decembrie urmând ca a de Anul, să fie petrecută de minoră alături de mamă.
Această modificare își are rațiunea în împrejurarea că după această, minora rămâne în domiciliul mamei, pentru că în viitor aceasta trebuie să beneficieze de un mediu stabil pentru a-și continua activitatea la grădiniță, ulterior la școală.
Curtea reamintește caracterul relativ al acestei măsuri, în sensul că programul de relații personale poate fi ulterior lărgit, în funcție de vârsta minorei, de evoluția relațiilor acesteia cu ambii părinți, de modificarea criteriilor ce au fost avute în vedere în prezent.
Apreciindu-se că celelalte modalități de întrevedere sunt stabilite în așa fel încât să asigure o legătură a ambilor părinți cu minora, celelalte critici formulate de reclamantă sunt neîntemeiate și urmează a fi înlăturate.
Față de cele ce preced, urmează ca în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, să se respingă recursul pârâtului, iar în baza art. 312 alin. 2 raportat la art. 304 pct.9 Cod pr. civilă, să se admită recursul formulat de reclamanta și să se modifice decizia civilă, doar sub aspectul încuviințării legăturii personale a tatălui cu minora în perioada de iarnă, în intervalul 20 - 27 decembrie.
Celelalte dispoziții ale deciziei urmează a fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul pârât, împotriva deciziei civile nr. 153 din 2 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, Autoritatea Tutelară fiind PRIMĂRIA C - SERVICIUL AUTORITATE TUTELARĂ.
Admite recursul formulat de recurenta reclamantă, împotriva aceleiași decizii.
Modifică decizia civilă numai pentru legătura cu minorul a tatălui pentru perioada de iarnă, pe care o încuviințează în intervalul 20 decembrie - 27 decembrie.
Menține restul dispozițiilor deciziei civile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
-
Grefier,
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
30.01.2009
Jud.apel
Președinte:Nela DrăguțJudecători:Nela Drăguț, Mariana Mudava, Mihaela Loredana
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 370/2009. Curtea de... | Divort. Decizia 1048/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
