Stabilire program vizitare minor. Decizia 370/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 370
Ședința publică de la 06 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Părău JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
- - -- JUDECĂTOR 3: Jănică Gioacăș
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil promovat de recurenta-pârâtă împotriva deciziei civile nr.231 din 19 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta ; avocat pentru intimatul, lipsă fiind acesta din urmă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte cereri și s-au excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
recurenta având cuvântul, pune concluzii pentru admiterea recursului așa cum a fost formulat și depus în scris la dosar, casarea deciziei din apel. Arată că bunicii paterni nu permit bunicilor materni să vadă minora. Solicită stabilirea programului de vizită într-o singură zi de sâmbătă din lună la domiciliul acesteia. Cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru cerere reconvențională și cu cheltuieli de transport.
Avocat pentru intimat, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei din apel. Arată că tribunalul a apreciat în mod just că programul de vizită solicitat de recurentă prin cererea reconvențională nu face decât să sporească trauma minorei, întrucât în prezența recurentei minora se
simte timorată. Recurenta are unele afecțiuni psihice și este în detrimentul minorei să fie luată la domiciliul recurentei. Cu cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.231/AC/2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamța fost admis apelul declarat de pârâta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 584 din data de 31.01.2008 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț.
A fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul următor:
S-a admis, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâta, în contradictoriu cu reclamantul și în consecință:
S-a stabilit, în favoarea reclamantei, un program de vizitare a minorei, născută la data de 26.02.2003, astfel:
- în ziua de sâmbătă a fiecărei săptămâni, între orele 12.00 - 15.00, la domiciliul minorei.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În motivele deciziei instanța de apel a arătat că:
Prin sentința civilă nr. 584 din data de 31 ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamța fost respinsă, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta; a fost respinsă, ca nefondată, cererea reconvențională.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut următoarele considerente:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul judecătoriei Piatra Neamț sub nr-, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta, sistarea programului de vizită stabilit în favoarea pârâtei prin decizia civilă nr. 61/18.01.2006 a Curții de APEL BACĂU.
În motivarea acțiunii a arătat că prin sentința civilă nr. 484/2006 a Judecătoriei Piatra -N s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre el și numita -, iar minora, rezultată din căsătoria lor, i-a fost încredințată lui spre creștere și educare. Prin decizia civilă nr. 61/ 18.01.2006 a Curții de APEL BACĂUs -a stabilit în favoarea pârâtei, care este bunica maternă a minorei, un program de vizitare a acesteia în fiecare vineri, între orele 10-13. Acest program de vizită este în detrimentul minorei deoarece, după stabilirea acestuia, pârâta a promovat numeroase plângeri, memorii și petiții la mai multe autorități locale sesizând aspecte care s-au dovedit a fi neveridice și care nu au făcut decât să creeze un climat de insecuritate și o stare de stres minorei și familiei lui. De asemenea pârâta este pensionată pe caz de boală și are probleme de sănătate și se folosește de acest program pentru a veni la domiciliul lui și a formula noi sesizări privind neglijarea minorei și aplicarea de rele tratamente acesteia. Ca urmare a tuturor aceste sesizări organele și autoritățile îndreptățite, au discutat cu minora care are vârsta de doar 4 ani și 8 luni și care a fost afectată de toată această activitate șicanatorie a pârâtei.
În drept au fost invocate dispozițiile legii 272/2004.
În susținerea acțiunii reclamantul a solicitat admiterea probelor cu înscrisuri și cu martori. A depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: corespondența purtată cu pârâta, rezoluțiile nr.2127/P/2006 și 157/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra -N, plângeri și sesizări formulate de pârâtă, deciziile civile nr. 20/2007 și 61/2006 ale Curții de APEL BACĂU, decizie asupra capacității de muncă, anchetă socială efectuată de Primăria comunei, copie de pe dispozitivul sentinței penale nr. 86/2007 a Curții de APEL BACĂU.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională ( filele 47-48 dosar).
Aceasta a solicitat respingerea acțiunii arătând că minora nu trebuie lipsită de dreptul de a avea legături personale cu bunica sa, cu atât mai mult cu cât ambii părinți sunt plecați din țară. Pe calea cererii reconvenționale, a solicitat a fi stabilit în favoarea sa un program de vizită mai diversificat pentru a putea merge împreună cu minora în plimbări sau la spectacole, având în acest sens mai multe posibilități decât au bunicii paterni. A mai arătat pârâta că bunicii paterni ai minorei o împiedică să aibă legături firești cu aceasta.
În apărare și susținerea cererii reconvenționale, pârâta a solicitat admiterea probei cu înscrisuri. A depus la dosar declarație notarială, corespondență, proces verbal întocmit de executorul judecătoresc, contract de vânzare cumpărare, bilete de ieșire din spital.
A fost efectuată o anchetă socială de Primăria municipiului P - N la domiciliul pârâtei (fila 65 dosar).
A fost audiat martorul (fila 77 dosar).
Analizând materialul probator administrat în cauză prima instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin sentința civilă nr. 484/2006 a Judecătoriei Piatra - N, irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre reclamant și numita iar minora, rezultată din căsătoria lor, a fost încredințată spre creștere și educare, reclamantului.
Prin decizia civilă nr. 61/2006 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr. 6686/2005 a fost stabilit în favoarea pârâtei un program de vizită a minorei, în ziua de vineri a fiecărei luni, între orele 10-13, la domiciliul minorei.
Pârâta este bunica maternă a minorei, care se află în prezent în îngrijirea bunicilor paterni, ambii părinți fiind plecați în străinătate. După stabilirea acestui program de vizită pârâta a formulat mai multe sesizări la Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului N și plângeri penale cu privire la modul în care minora este îngrijită de bunicii paterni ( filele 14-25). Toate aceste sesizări s-au dovedit a fi nefondate în urma verificărilor efectuate prin intermediul autorităților locale din comuna. Și în privința plângerilor penale s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de și pentru săvârșirea infracțiunilor de rele tratamente aplicate minorilor și nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorilor.
În ce privește cererea principală de sistare a programului de vizită stabilit în favoarea pârâtei instanța a reținut că, potrivit art. 14 din legea 272/2004, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior. Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
Din probele administrate în cauză a rezultat faptul că între bunicii minorei există o stare tensionată și că aceasta din urmă este mai reținută în prezența pârâtei. Nu s-a probat însă, în mod neechivoc, faptul că prezența pârâtei în viața minorei ar fi de natură să pună în primejdie dezvoltarea acesteia. Minora este la o vârstă fragedă, este ușor influențabilă și crește în lipsa ambilor părinți, astfel că este în interesul ei de a-și cunoaște și a petrece chiar și o perioadă scurtă de timp cu bunica sa maternă, în condițiile în care așa cum s-a arătat mai sus nu se poate reține că s-ar pune astfel în pericol dezvoltarea ei.
A mai reținut prima instanță că, este adevărat faptul că toate verificările efectuate ca urmare a sesizărilor făcute de pârâtă au putut conduce la crearea unui disconfort minorei însă, dacă acest comportament este sancționat prin sistarea programului de vizită,va fi afectată în acest mod și minora care, la fel ca și pârâta, are dreptul de a păstra legătura cu rudele sale firești.
În consecință, a reținut că nu se impune sistarea programului de vizită și că această cerere este nefondată.
În ce privește cererea reconvențională, prima instanță a reținut că situația de fapt avută în vedere de Curtea de APEL BACĂU la pronunțarea deciziei nr. 61/2005 și stabilirea acestei modalități de exercitare a dreptului pârâtei de a avea legături personale cu nepoata sa, nu au suferit nici o schimbare. Chiar și așa fiind, instanța trebuie să aibă în vedere în special, la modificarea unui astfel de program, interesul superior al minorului. Or, având în vedere faptul că încă nu există un atașament deosebit între minoră și pârâtă și că minora este încă afectată de starea de tensiune care există între bunicii săi, instanța a apreciat că nu se impune modificare programului de vizită stabilit anterior prin extinderea acestuia.
Pentru toate aceste considerente, prima instanță a respins, ca nefondate, atât cererea principală cât și cererea reconvențională.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel pârâta, solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii cererii reconvenționale formulată.
În motivarea apelului, pârâta - reclamantă a arătat că, eronat, prima instanță a reținut că nu se impune schimbarea programului de vizită pentru că nu a intervenit nici o schimbare. A arătat că, în prezent, fetița merge la grădiniță, iar programul acesteia se suprapune cu orele de vizită, că apelanta poate vedea copilul doar vinerea între orele 12,00 și 13,00, când fetița este obosită după o săptămână de grădiniță.
Prin concluziile scrise formulate la dezbaterea fondului apelului, apelanta pârâtă, precizează faptul că solicită ca programul de vizită să fie stabilit sâmbăta între orele 12,00 - 15,00.
Solicită, de asemenea, ca în prima vineri a fiecărei luni, minora să fie adusă cu autobuzul de ora 12.00, care pleacă din fața grădiniței și apelanta să o ducă înapoi sâmbăta la ora 12.00, obligându-se să achite contravaloarea transportului.
Consideră apelanta că aceste solicitări sunt în concordanță cu hotărârea tribunalului din luna mai 2005, fiind chiar mai puțin decât ce i-a acordat instanța la acel moment.
Analizând apelul declarat de pârâta - reclamantă, Tribunalul a constatat că acesta este întemeiat în parte pentru următoarele considerente:
Eronat a reținut instanța de fond că nu s-au schimbat esențial împrejurările avute în vedere la stabilirea programului de vizită în favoarea bunicii materne, prin decizia civilă nr. 61 din 18 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, instanță care, la stabilirea irevocabilă a programului de vizită, a avut în vedere vârsta fragedă a copilului și problemele de sănătate ale bunicii materne, dovedite cu acte.
În realitate s-au schimbat anumite împrejurări care se referă la faptul că, în prezent, minora a crescut, este înscrisă la Grădinița, în grupa mare astfel cum atestă adresa cu nr. 1420/2007 (fila 24 dosar primă instanță) și, în aceste condiții, orele de vizită stabilite în ziua de vineri, între orele 10.00 - 13.00 nu mai corespund programului actual al copilului.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că este întemeiată cererea apelantei de a stabili orele de vizită sâmbăta, când copilul nu are program de grădiniță sau alte activități, este odihnit și are o mai mare disponibilitate de a relaționa cu bunica maternă.
Totodată, tribunalul a apreciat că nu este întemeiată cererea apelantei de a beneficia de un program de vizitare a minorei, de vineri până sâmbătă, cu preluarea copilului la domiciliul său, deoarece, din probele administrate în cauză, rezultă că relațiile tensionate între bunica maternă și bunicii paterni persistă, iar minora nu poate comunica încă, în cele mai bune condiții, cu bunica maternă. Numai după ce se va reuși o apropiere din punct de vedere afectiv între copil și bunica materni, care se va realiza probabil după ce minora va avea discernământul necesar, se va putea proceda la preluarea fetiței de către bunica maternă, la domiciliul acesteia.
În consecință, pentru motivele expuse, tribunalul, în. art. 296 Cod procedură civilă, a admis apelul pârâtei - reclamante, a schimbat, în parte, sentința apelată în sensul admiterii, în parte, a cererii reconvenționale și stabilirii unui program de vizitare a minorei, de către aceasta, sâmbăta, între orele 12.00 - 15.00, la domiciliul copilului.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Împotriva acestei decizii a promovat recurs apelanta reclamantă care a arătat nelegalitatea hotărârii sub aspectul modalității stabilirii dreptului de vizită.
Astfel, a arătat recurenta, în mod greșit, instanța de apel nu a admis cererea în sensul că legăturile personale cu minora, să se desfășoare la domiciliul său, o sâmbătă pe lună, în contextul în care, bunicii paterni, la care acesta se află în prezent, nu îi permit accesul în locuință.
A mai invocat recurenta că modalitatea de exercitare a dreptului de vizită, astfel cum a solicitat-o corespunde interesului superior al minorei, întrucât ar veni în contact cu familia lărgită a mamei, s-ar afla într-un mediu adecvat, în care dispune de un confort material și cultural optim.
Prin avocat, intimatul a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, întrucât luarea la domiciliul recurentei i-ar cauza minorei traume psihice, aceasta nefiind obișnuită cu mediul familial al bunicii materne.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.14 alin.1, 2 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament; acesta are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care nu contravine interesului său superior.
Din ansamblul probator administrat în cauză, analizat prin prisma dispozițiilor anterior menționate, rezultă că, instanța de apel, a adoptat o hotărâre în concordanță cu prevederile legale aplicabile în speță, respectiv art.14, art.15 alin.1 lit. a, b( întâlniri ale copilului cu părintele ori cu alte persoane care are dreptul la relații personale cu copilul, vizitarea copilului la domiciliul acestuia) în contextul în care minora, aflată la o vârstă fragedă, nu este obișnuită cu mediul familial al bunicii materne, iar relațiile afective cu aceasta sunt insuficient dezvoltate pe fondul conflictului existent dintre părinții, săi, între bunicii paterni și recurentă.
Astfel, se constată, că, în mod corect, instanța de apel, a stabilit ca recurenta să aibă legături personale cu măsura la domiciliul acestuia, și nu la domiciliul său, această modalitate fiind în concordanță cu interesul superior actual al minorei care este acela de a beneficia de un climat familial stabil, pe de o parte, iar pe de altă parte, de a-și cultiva relațiile de afecțiune și încredere cu bunica maternă, gradual, în mediul cu care este obișnuită.
Având în vedere cele anterior arătate, apreciind în raport de motivele invocate că, în speță, nu se impune modificarea deciziei recurate, instanța în temeiul art.3121Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul.
În baza art.274 Cod procedură civilă va obliga recurenta să plătească intimatului cheltuieli de judecată reprezentând onorar avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurenta-pârâtă împotriva deciziei civile nr.231 din 19 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Obligă recurenta să plătească intimatului cheltuieli de judecată, reprezentând onorar avocat, cheltuieli în cuantum de 600 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi,06.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent. -
red.dec.apel - /
red.dec.rec. CL
tehnored. BC/ 2 ex/ 06.05.2009
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Liliana Ciobanu, Jănică Gioacăș
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 71/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
