Divort. Decizia 1048/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr. 6021,-
DECIZIA NR. 1048
Ședința publică din data de 16 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Popa
JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 699 pronunțată la 13 octombrie 2009 de Curtea de APEL PLOIEȘTI, formulată de revizuienta, domiciliată în B, Cartier II, -. A,. 4,. 13, Cod poștal -, Județ B în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în comuna, Cod poștal -, Județ B și cu domiciliul ales în B, str.- Sud, - 1,. B,. 15, Cod poștal -, Județ B și cu autoritățile tutelare de pe lângă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI și PRIMARIA COMUNEI .
Cerere timbrată cu 0,15 lei timbru judiciar și cu 10 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr. -, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns revizuienta reprezentată de avocat din Baroul București, substituind pe avocat, lipsind intimatul și autoritatea tutelară.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că intimatul a depus la dosar întâmpinare și o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Avocat, având cuvântul, arată că nu se opune cererii de amânare formulată de intimat.
Curtea, având în vedere că intimatul a primit citația pe data de 19.11.2009, apreciază că acesta a avut timp suficient să-și angajeze un apărător și respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată pentru lipsa de apărare.
Avocat depune la dosar copie de pe sentința civilă nr. 5902/24.11.2006 pronunțată de Judecătoria Buzău și adresa nr. 5547/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, din care rezultă că, la 2 aprilie 2009, s-a început urmărirea penală față de și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 Cod penal.
De asemenea, solicită să se emită o adresă către Spitalul de Psihiatrie, pentru a comunica o copie de pe foaia de observație clinică a numitei, care a fost internată la acest spital în perioada 1-30 august 2006.
Curtea, respinge cererea formulată de apărătorul revizuientei, având în vedere dispozițiile art.305 cod pr.civilă, potrivit cărora, în recurs, se pot depune numai înscrisuri până la închiderea dezbaterilor, ceea ce înseamnă că obligația de a depune aceste înscrisuri revine părților, și nu instanței.
Avocat, având cuvântul, arată că alte cereri nu mai are de formulat, însă nu poate pune concluzii în fața Curtea de Apel, întrucât este avocat stagiar și a primit delegație de substituire din partea apărătorului ales al revizuientei doar pentru a depune înscrisuri și a solicita probe.
Precizează că până la sfârșitul ședinței va depune concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra cererii de revizuire de față:
Prin cererea înregistrată la nr. 6021/200 din 12.08.2008 reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtului, să-și reia numele avut anterior căsătoriei și să-i fie ei încredințat spre creștere și educare minorul - născut la 17.09.2001, cu obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în raport de veniturile realizate.
Totodată, a solicitat obligarea pârâtului și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat de reclamantă că s-a căsătorit cu pârâtul la 23.10.1999, din relația de căsătorie a rezultat minorul, la început relațiile dintre soți au decurs normal, după care au început să se deterioreze din cauza comportamentului pârâtului, care a intrat în relații extraconjugale din anul 2006.
Părțile s-au despărțit în fapt în anul 2008, când pârâtul a părăsit domiciliul comun și s-a mutat la concubina sa, minorul se afla în întreținerea sa și dispune de condiții pentru creșterea și educarea lui.
În drept reclamanta a invocat dispozițiile art. 38 și 42 din Codul familiei.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională în conformitate cu art. 115-118 Cod proc.civilă, prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți, reclamanta să-și reia numele avut anterior, acela de "" și să-i fie încredințat lui spre creștere și educare minorul rezultat din căsătorie, precizând că nu solicită pensie de întreținere.
A susținut pârâtul că și reclamanta are o culpă în desfacerea căsătoriei, deoarece manifesta dezinteres în viața de familie, era geloasă și provoca deseori discuții neîntemeiate. În ceea ce privește minorul, între el și acesta există un atașament deosebit și, dat fiind serviciul pe care-l avea reclamanta, la Spitalul de, el a fost cel care s-a ocupat în cea mai mare parte din timp de copil și de treburile gospodărești.
În urma probelor administrate, cu acte și martori, Judecătoria Buzăua pronunțat sentința civilă nr. 551/23.01.2009, prin care a admis în parte acțiunea principală și cererea reconvențională și a dispus desfacerea căsătoriei din culpa ambilor soți.
S-a dispus ca reclamanta să-și reia numele avut anterior căsătoriei, acela de "" și i s-a încredințat acesteia spre creștere și educare minorul - născut la 17.09.2001.
A fost obligat pârâtul la pensie de întreținere în procent de 25 % din venitul net lunar realizat de acesta în favoarea minorului.
S-a încuviințat ca pârâtul să aibă legături personale cu minorul, în sensul de a-l lua în domiciliu său în prima și a treia săptămână din lună, de vineri de la ora 16,00, până duminică la ora 17,00, câte o săptămână în vacanțele de iarnă și de primăvară și o lună în vacanța de vară a copilului.
S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că relațiile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, ambii soți s-au făcut vinovați de destrămarea relațiilor de căsătorie.
Minorul a fost încredințat spre creștere și educare mamei, având în vedere vârsta acestuia, care necesită o îngrijire specială din partea mamei - fiind elev în clasa I, că aceasta are o situație materială bună, iar minorul a crescut și sub supravegherea bunicilor materni, fiind obișnuit cu mediul familial.
S-a încuviințat ca pârâtul să aibă legături personale cu minorul, dat fiind că este în interesul superior al acestuia să păstreze relațiile cu tatăl său, în sensul de a-și petrece o parte din timp împreună.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, care o critică pentru netemeinicie, deoarece instanța a făcut o interpretare greșită a probelor administrate, fără a analiza condiția fiecărui părinte, situația materială, posibilitățile concrete de a se ocupa de copil și starea actuală a copilului. Minorul este foarte atașat de tatăl său, acesta și-a exprimat dorința de a locui cu tatăl, astfel că dezvoltarea acestuia ar fi afectată dacă este încredințat mamei.
Probele au demonstrat că în timpul conviețuirii intimata se desista de obligații pe motiv că lucra în ture, era obosită și în perioada când era acasă se odihnea, lăsând ca mama sa să facă treburile gospodărești. De asemenea, mediul nu este potrivit, deoarece mama intimatei este practicant adventistă, are alte obiceiuri, care sunt greu de înțeles pentru un copil.
Mama are o atitudine necorespunzătoare, în sensul că atunci când merge să-și viziteze copilul la școală, aceasta aruncă pachetul pe care i-l dă pentru gustare, îl denigrează, creând în permanență un factor de stres.
Instanța nu a avut în vedere că permanent copilul a refuzat plecarea la mamă, astfel că a făcut un adevărat șoc psihic, din care i-a fost greu să-și revină.
Apelantul a susținut că are condiții bune, în sensul că are o locuință modernă, dotată cu cele necesare, îl duce și îl aduce în fiecare zi de la școală pe minor, îl supraveghează permanent, este obișnuit cu mediul și între ei s-a creat un atașament deosebit.
De asemenea, primește sprijin în creșterea minorului și de la părinții săi.
Separarea s-a datorat refuzului intimatei de a se muta de la părinții săi, unde nu sunt condiții optime de locuit, deoarece ocupau numai o cameră, însă intimata nu a dorit să-și mențină familia și, ca atare, are condiții materiale mult mai bune ca ale acesteia.
Instanța nu a luat în considerație acordul copilului de a rămâne la el, avându-se în vedere și dispozițiile art.2 și 24 alin.2 din Legea 272/2004.
Și în condițiile în care minorul va fi încredințat mamei, acesta nu va pleca de la el și nu dorește să fie expus unor noi traume.
S-a solicitat admiterea apelului, în sensul de a se schimba în parte sentința, a-i fi încredințat lui spre creștere și educare minorul și să fie obligată intimata la pensie de la data formulării cererii reconvenționale.
În subsidiar, în temeiul art. 295 Cod proc.civilă a solicitat prelungirea probatoriilor pentru stabilirea corectă a situației de fapt.
La dosar apelantul a depus copie de pe carnetul de note al copilului și taxa de timbru.
Prin decizia civilă nr. 156/13 mai 2009 Tribunalul Buzăua respins ca nefondat apelul declarat de pârât împotriva sentinței civile nr. 551/23.01.2009 pronunțată de Judecătoria Buzău. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că,din actele dosarului a rezultat că din căsătoria părților a rezultat minorul, născut la 17.09.2001. În perioada căsătoriei ambii soți s-au ocupat de creșterea și educarea copilului. După despărțirea în fapt a soților, care s-a produs în anul 2008, copilul a rămas la tată, însă, așa cum au relatat martorii, ambii soți au condiții pentru creșterea și educarea minorului, manifestă afecțiune și interes în crearea unui climat optim pentru o dezvoltare corespunzătoare.
După despărțirea în fapt a soților, pârâtul a luat copilul de acasă fără știrea reclamantei și l-a dus în apartamentul în care locuiește împreună cu concubina.
Chiar dacă minorul și-a exprimat dorința de a locui cu tatăl, instanța în mod corect l-a încredințat mamei spre creștere și educare, având în vedere vârsta acestuia, faptul că este elev în clasa I și necesită o supraveghere deosebită. De asemenea, trebuie dus la școală și stabilit un program zilnic care să nu-i afecteze dezvoltarea fizică și psihică.
Așa cum a rezultat din actele dosarului, copilul este înscris la Școala nr.7 B și, în ipoteza în care ar fi încredințat apelantului, ar fi necesar un transfer la o altă școală, dat fiind și faptul că acesta nu are o locuință proprie în municipiul B - domiciliul acestuia este în comuna.
În acest context, minorul ar fi supus unei traume, deoarece nu ar crește în mediul în care a fost obișnuit și nu ar avea colectivul în care s-a format, având în vedere și faptul că cei doi soți, în perioada căsătoriei au locuit împreună cu părinții intimatei, care, în timpul cât aceștia erau plecați la servici, se ocupau de creșterea și îngrijirea copilului.
Chiar dacă minorul a fost luat de apelant, intimata în permanență a păstrat legătura cu copilul, l-a vizitat la școală și este preocupată să asigure minorului un cadru propice de dezvoltare.
Dat fiind vârsta minorului, just s-a apreciat de instanța de fond că acesta are nevoie de prezența mamei ca factor psihologic pentru o bună dezvoltare intelectuală și morală.
Susținerile apelantului că intimata nu are un comportament corespunzător față de minor nu a fost susținută de probe, astfel că este în interesul superior al copilului să beneficieze de un climat stabil, pe care-l are asigurat în domiciliul mamei.
În acest context, văzând dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a apreciat că apelul este neîntemeiat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, susținând în esență că măsura încredințării minorului intimatei-reclamante s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale în speță, a dispozițiilor art. 44 Codul familiei, art.5, 16, 30 alin. 2, art.31 și 32 din Legea nr. 272/2004 conform cărora toate măsurile luate ce privesc persoana minorului trebuie să se subordoneze interesului superior al acestuia.
Ori, instanța de apel nu a avut în vedere dorința exprimată a minorului de a locui cu tatăl său,dar nici faptul că de la data despărțirii și până în prezent au locuit împreună,perioadă în care a urmat cursurile clasei I, obținând medii maxime și premiu,ceea ce denotă interesul pe care l-a manifestat în supravegherea lui,atenția specială pe care i-a acordat-o,condițiile excelente le care i le oferă,implicarea și atașamentul său.
Prin decizia nr. 699 pronunțată la 13 octombrie 2009 de Curtea de APEL PLOIEȘTI, a admis apelul, a modificat în tot decizia civilă nr.156/13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și în parte sentința civilă nr.551/23 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Buzău, în sensul că a încredințat pe minorul, născut la data de 17 septembrie 2001 pârâtului-recurent, înlăturând obligarea acestuia din urmă la plata pensiei de întreținere pentru minor.
De asemenea, intimata reclamantă-pârâtă a fost obligată la plata pensiei de întreținere pentru minor, în procent de 25% din venitul lunar realizat, cu începere de la data formulării cererii reconvenționale-21 august 2009, până la majoratul acestuia, înlăturându-se mențiunea privind încuviințarea menținerii legăturilor personale dintre minor și pârât.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel a reținut că, potrivit art. 42 fam. la încredințarea minorului instanța trebuie să aibă în vedere interesul acestuia,astfel încât măsura dispusă în acest sens să nu-i afecteze dezvoltarea fizică,psihică și intelectuală și să stabilească în concret care este mediul în care-i sunt asigurate cele mai bune condiții de creștere și educare.
Or,deși din probele administrate în cauză reiese că ambii părinți au puternice sentimente de afecțiune față de minor și-i pot asigura condiții materiale optime,pe perioada în care acesta a locuit cu recurentul-pârât a avut rezultate foarte bune la învățătură,dovadă în acest sens fiind înscrisurile depuse la dosar în recurs,ce atestă obținerea doar de calificative " foarte bine",precum și implicarea sa în activități școlare,cu rezultate meritorii.
Coroborând aceste înscrisuri cu cele ce rezultă din copiile proceselor-verbale încheiate de executorul judecătoresc, întocmite în cursul lunii octombrie 2008, când s-a încercat punerea în executare a deciziei recurate în privința măsurii încredințării, din care reiese că minorul are o atitudine rezervată față de mamă și nu se supune solicitării sale de oaî nsoți acasă, instanța a concluzionat că recurentul-pârât a făcut dovada că pe perioada în care copilul s-a aflat în îngrijirea sa i-a putut asigura toate condițiile de ordin material, psihic și moral, pentru creștere, întreținere și educare, iar punerea în executare a deciziei recurate ar presupune o afectare echilibrului acestuia, cu consecințe nefavorabile legate de necesitatea adaptării la un nou climat familial.
Prin încheierea din Camera de Consiliu pronunțată la 8 decembrie 2009, Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis cererea formulată de petentul și a dispus rectificarea erorilor materiale din considerentele și dispozitivul deciziei nr. 699/13.10.2009 a Curții de APEL PLOIEȘTI, în sensul că numele corect al recurentului este, iar data formulării cererii reconvenționale este 21 august 2008.
Împotriva deciziei civile nr. 699 /13.10.2009 Curții de APEL PLOIEȘTI, a formulat cerere de revizuire revizuienta, invocând dispozițiile art.322 pct.5 cod pr.civilă.
În motivarea cererii se arată că, după pronunțarea sus amintitei decizii au fost descoperite înscrisuri noi ce nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința sa până la pronunțarea de către Curtea de Apel a deciziei a cărei revizuire o solicită.
În dezvoltarea motivului de revizuire se arată că a intrat din întâmplare în posesia unor documente care atestă fără putință de tăgadă că mediul familial în care trăiește fiul său nu este cel descris în motivarea recursului de către recurentul și în consecință minorul ar fi trebuit să-i fie încredințat ei.
Arată revizuienta că, în motivarea recursului s-a precizat că ea este obosită pentru că lucrează în cadrul Spitalului de, concubina recurentului pârât cu care copilul său trăiește în casă, în urma pronunțării acestei decizii, a fost internată în cadrul acestui spital cu diagnostic de tulburare de adaptabilitate, în cursul anului 2006, manifestând un comportament total neadecvat față de copilul său.
De asemenea, revizuienta arată că susținerile recurentului pârât că poate asigura creșterea și formarea intelectuală a fiului lor cu ajutorul părinților săi sunt nereale, aceștia din urmă, nepărăsind domiciliul propriu din comuna care se află la aproape 70 km de domiciliul actual al minorului situație în care nu îl pot îngriji si supraveghea pe acesta, care după orele de școală este dus la sediul social al firmei, la care activează recurentul pârât împreună cu concubina sa.
Revizuienta se întreabă dacă minorul poate fi încredințat tatălui său care trăiește într-un apartament ce nu îi aparține și din care se poate muta oricând și care conviețuiește cu o persoană despre care propriul copil, în cadrul dosarului de divorț, spune că dorește să nu conviețuiască cu aceasta, fiind încredințat fostului soț.
Revizuienta solicită schimbarea în tot a deciziei atacate și menținerea ca legală și temeinică a deciziei civile nr.156/2009 a Tribunalului Buzău.
La data de 26.11.2009 intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire, întrucât nu poate constitui un act nou cel descris în cuprinsul cererii de revizuire, nefiind reținut de el, nu l-a ascuns cu rea credință, nu privește părțile, nu a cunoscut despre existența lui și niciodată în timpul procesului nu a invocat împrejurarea că ar avea o relație de concubinaj, ci doar că locuiește în apartamentul șefei sale.
De asemenea, intimatul arată că minorul refuză întoarcerea la domiciliul mamei sale și al părinților săi și nu dorește apropierea de aceștia.
Ceilalți intimați, Primăria Municipiului B, autoritatea tutelară a Primăriei comunei, nu au formulat întâmpinare.
S-a depus la dosar sentința civilă nr. 5902/2006 a Judecătoriei Buzău.
Examinând cererea de față în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale incidente, Curtea va reține că aceasta este nefondată, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Revizuienta a invocat ca motiv al cererii sale art.322 pct.5 cod pr.civilă, respectiv faptul că a descoperit, după pronunțarea deciziei Curții de APEL PLOIEȘTI, înscrisuri noi ce nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, fără a fi depuse aceste înscrisuri doveditoare.
În motivarea cererii de revizuire s-a arătat doar că, concubina recurentului intimat a fost internată în cadrul Spitalului de neuropsihiatrie, fără a se depune acest înscris doveditor
Pentru a fi incidente dispozițiile art.322 pct.5 cod pr.civilă ar trebui îndeplinite mai multe condiții: să se invoce existența unui înscris, înscrisul să fie doveditor, acesta să fie descoperit după darea hotărârii, acesta să fi existat la data pronunțării hotărârii, să nu fi putut fi înfățișat în procesul în care a fost pronunțată decizia a cărei revizuire se cere, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții, iar înscrisul să fie determinant.
Pentru ca un înscris să fie doveditor, trebuie să fie probant prin el însuși, adică să nu fie nevoie să fie completat cu alte mijloace de probă, iar partea căreia i se opune înscrisul trebuie să fi participat la întocmirea lui, ori în cauza de față, înscrisul la care face referire revizuienta este probabil un act medical ce nu are legătură cu părțile din dosarul de recurs, ci se referă la o terță persoană.
Nu este îndeplinită condiția ca înscrisul să fie descoperit după darea hotărârii și nici cea ca înscrisul să fi existat la data pronunțării, întrucât nu s-a depus niciun act, iar instanța nu a putut verifica îndeplinirea acestor două condiții.
Nu s-a făcut dovada de către revizuientă că înscrisul nu a putut fi înfățișat în procesul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Înscrisul invocat de revizuientă nu poate fi determinant întrucât, chiar dacă acest înscris există, nu se referă la situația părților, ci la situația personală a unui terț.
Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.5 cod pr.civilă, motiv pentru care, se va respinge cererea de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ECIDE:
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 699 pronunțată la 13 octombrie 2009 de Curtea de APEL PLOIEȘTI, formulată de revizuienta, domiciliată în B, Cartier II, -. A,. 4,. 13, Cod poștal -, Județ B în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în comuna, Cod poștal -, Județ B și cu domiciliul ales în B, str. - Sud, - 1,. B,. 15, Cod poștal -, Județ B și cu autoritățile tutelare de pe lângă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI și PRIMARIA COMUNEI .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
- - - - - -
Grefier,
Red./tehnored.ES/CC
6 ex. 06.01.2010
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Aurelia PopaJudecători:Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
| ← Divort. Decizia 71/2009. Curtea de Apel Craiova | Divort. Decizia 1096/2009. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
