Divort. Decizia 976/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 976
Ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 3: Maria Cumpănașu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta -,împotriva deciziei civile nr.131 din 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL C, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenta pârâtă - personal și intimatul reclamant personal lipsind autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat:
- netimbrarea recursului cu 19,5 lei taxă judiciară de timbru și 1,5 lei timbru judiciar,
- întâmpinarea depusă de intimatul reclamant, în două exemplare, după care:
Recurenta pârâta - a depus cu chitanța nr.--278-0004 din 05.10.2009 și timbru judiciar de 1,5 lei și timbru judiciar de lei pentru a face dovada achitării taxei judiciare de timbru.
S-a comunicat un exemplar al întâmpinării recurentei pârâte - care nu a solicitat termen pentru aoo bserva.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurenta pârâta - a solicitat admiterea recursului așa cum este formulat, modificarea decizei în sensul respingerii apelului, iar pe fond menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Intimatul reclamant a precizat că instanța de apel în nod corect i-a încuviințat legătura cu minora la domiciliul său și nu cel al reclamantei. A solicitat respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, la nr-, ca urmare disjungerii cererii reconvenționale, prin sentința civilă 2864/29.02. 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în cauza civilă nr-- și care formează obiectul prezentei cauze, reclamantul a chemat în judecată, la data de 24.01. 2008, pe pârâta, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună desfacerea căsătoriei din culpă comună, reluarea numelui purtat anterior căsătoriei de pârâtă (), încredințarea minorei spre creștere și educare pârâtei, obligarea reclamantului la pensie de întreținere în favoarea minorei -, născută la 28.07.2005, încuviințarea legăturii personale a reclamantului -pârât cu minora în prima și a treia săptămână din fiecare lună, de sâmbătă ora 10 până duminică ora 18; pe timpul verii de la 01 iulie ora 10 la 30 iulie ora 18; pe timpul iernii de la 27 decembrie ora 10 la 05 ianuarie ora 18 și cheltuieli de judecată.
În cauză, pârâta a formulat întâmpinare cu caracter reconvențional în care a solicitat în subsidiar: desfacerea căsătoriei din culpa reclamantului pârât și că legătura cu minora să se realizeze la domiciliul pârâtei reclamante, cu motivarea că reclamantul pârât este un împătimit al jocurilor de noroc, acesta cheltuindu-și salariul pentru a achita datoriile făcute la diverse persoane fizice și împrumuturi bancare; obișnuind să-i adreseze cuvinte jignitoare soției și să o agreseze fizic.
Ulterior, reclamantul pârât, la data de 18.04.2008, a formulat o precizare scrisă, solicitând desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtei reclamante, iar în subsidiar din culpă comună (și pronunțarea unei hotărâri de divorț nemotivate ), prezentând o dezvoltare succintă a motivelor de divorț, în sensul că soția sa refuză să facă menajul, aceasta obișnuind să provoace scandal, pe fondul unor crize nejustificate de gelozie. Din luna noiembrie 2006, pârâta reclamantă a devenit distantă față de soț, opunându-se la finisarea lucrărilor de construcție a apartamentului lor, motiv pentru care s-au mutat în apartamentul mamei soției. La data de 22 08 2007, acestea l-au insultat și alungat pe reclamantul pârât din domiciliu. Ulterior, soția nu i-a mai permis reclamantului pârât să o vadă pe minoră.
În cursul judecății, în conformitate cu dispoz. art. 159 rap. la art. 42 Cod fam. s-a dispus introducerea în cauză a Autorității Tutelare Consiliul Local C, fiind emisă adresă pentru întocmirea anchetei sociale la domiciliul părților.
Prin sentința civilă nr. 17827/21.11.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, s- admis în parte cererea principală precizată formulată de reclamantul pârât, în contradictoriu cu pârâta reclamantă.
S-a admis în parte cererea reconvențională a pârâtei reclamante și s-a dispus desfacerea căsătoriei din culpă comună, căsătorie încheiată la 07.09.2003 și înregistrată în registrul de stare civilă al Primăriei C, sub nr. 1434/07.09.2003.
S-a dispus reluarea numelui purtat anterior de pârâta reclamantă, acela de "."
S-a dispus încredințarea minorei -, născută la 28. 07.2005, spre creștere și educare pârâtei reclamante
S-a dispus stabilirea în sarcina reclamantului pârât și în favoarea minorei plata unei pensii lunare de întreținere în cuantum de 312,5 lei, începând cu data introducerii acțiunii-24.01.2008 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a acestei obligații.
S-a dispus încuviințarea legăturii personale reclamantului pârât cu minora, în următoarea modalitate: în prima și a treia săptămână din fiecare lună, în zilele de sâmbătă și duminică între orele 10- 17, la domiciliul pârâtei reclamante.
S-a dispus compensarea în parte cheltuielilor de judecată și a fost obligat reclamantul pârât la plata sumei de 500,35 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către pârâta reclamantă.
Pentru a pronunța astfel, instanța a concluzionat, pe baza probelor administrate, că, pentru destrămarea relației de familie se fac vinovate ambele părți, acestea nemaiputând ajunge la o conviețuire comodă și în bună înțelegere, astfel că starea tensionată din familia celor 2 soți a devenit ireversibilă, făcând imposibilă continuarea căsătoriei, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 38 al. 1 Cod. fam., pentru desfacerea căsătoriei.
Prin urmare, instanța a apreciat că atât cererea principală precizată cât și cererea reconvențională sunt întemeiate în parte, le va admite în parte și va dispune desfacerea căsătoriei din culpă comună, căsătorie încheiată la 07.09. 2003 și înregistrată în Registrul de stare civilă al Primăriei C sub nr. 1434/ 07.09. 2003.
Cu privire la capătul de cerere accesoriu referitor la nume, instanța a avut în vedere dispoz. art 40 al.3 C fam. dispunând ca pârâta reclamantă să revină la numele purtat anterior căsătoriei și anume " ".
Chiar dacă s-a reținut culpa comună a soților în destrămarea iremediabilă a relațiilor de familie, divorțul părinților nu trebuie să aducă atingere interesului și dreptului minorei de beneficia în viitor de îngrijirea și întreținerea corespunzătoare, care să-i asigure o dezvoltare fizică,intelectuală și socială adecvată.
Reținând interesul minorei prin prisma criteriilor de apreciere avute în vedere de instanță, din analizarea probelor de la dosar (vârsta fragedă a minorei ( 3 ani ), posibilitățile materiale ale părinților, preocuparea și conduita acestora,legăturile afective părinte-copil ) au format instanței convingerea că, pârâta reclamantă prezintă garanții materiale și morale pentru creșterea minorei cât și pentru formarea caracterului minorei, impunându-se ca și în viitor minora să se afle sub supravegherea și îngrijirea mamei.
n ceea ce privește capătul de cerere accesoriu privind legătura cu minora solicitată de reclamantul pârât, din analiza aceluiași material probator, instanța reținut că reclamantul pârât nu a manifestat o preocupare și un interes constant față de procesul de creștere și educațional al minorei, precum și că aceasta are o stare de sănătate precară, fiind puternic dependentă de mamă, pentru îngrijirea și supravegherea stării de sănătate a minorei.
În raport de cadrul procesual fixat prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul pârât cu privire la realizarea legăturii personale cu minora, instanța a reținut și faptul că acesta nu a indicat o locație unde să-și poate exercita acest drept, spre deosebire de pârâta reclamantă, care reconvențional a solicitat expres ca legătura reclamantului pârât cu minora să se realizeze la domiciliul ei, astfel că în virtutea respectării principiului disponibilității în limitele cererilor părților, instanța a stabilit modalitatea în care reclamantul pârât să aibă legături personale cu minora, ținând cont de interesul superior al copilului, în funcție de împrejurările concrete ale cauzei din speță.
Împotriva sentinței civile a declarat apel reclamantul, criticând sentința în ceea ce privește capătul de cerere privind legătura cu minorul ca fiind netemeinică și nelegală. În motivare a arătat că, din toate probatoriile administrate, rezultă că tatăl nu și-a mai văzut copilul din anul 2007, fiind împiedicat să ia legătura cu minorul.
Prin decizia civilă nr. 131 din 12 mai 1009, Tribunalul Dolja admis apelul declarat de apelantul reclamant, împotriva sentinței civile nr. 17827/21.11.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă și Autoritatea Tutelară Consiliul Local C, județul
A schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a încuviințat reclamantului pârât legături personale cu minora în următoarea modalitate: în prima și a treia săptămână din fiecare lună, de sâmbătă de la ora 10,00 până duminică la ora 18,00 în domiciliul reclamantului pârât.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a luat act că părțile nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a avut în vedere următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 07.09. 2003, căsătorie din care rezultat minora -, născută la 28. 07.2005. Părțile obișnuiau să se certe frecvent, reclamantul pârât era pasionat de jocurile de noroc (făcând datorii în acest sens ) și obișnuia să consume băuturi alcoolice. Părțile având apartamentul proprietate personală în renovare au locuit o perioadă de timp în locuința mamei soției, unde, din cauza unei altercații care a avut loc între reclamantul-pârât și mama pârâtei reclamante, în luna august 2007- reclamantul pârât a plecat din domiciliul soacrei. Ulterior, cei doi soți nu au mai făcut demersuri pentru a relua conviețuirea. De creșterea și educarea minorei s-a ocupat într-o măsură mai mare pârâta reclamantă, fiind ajutată de mama sa. Părțile au condiții bune de locuit și ambele realizează venituri. Minora are o fire bolnăvicioasă, lucru recunoscut de reclamantul pârât și confirmat de martora, minora fiind atașată afectiv de mamă.
În raport de situația de fapt probată, instanța a concluzionat că de destrămarea relației de familie se fac vinovate ambele părți, acestea nemaiputând ajunge la o conviețuire comodă și în bună înțelegere, astfel că starea tensionată din familia celor doi soți a devenit ireversibilă, făcând imposibilă continuarea căsătoriei, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 38 al. 1 Cod. fam, pentru desfacerea căsătoriei.
Analizând actele și lucrările dosarului, s-a constatat că instanța a încuviințat legătura reclamantului pârât cu minora în prima și a treia săptămână din fiecare lună în zilele de sâmbătă și duminică între orele 10-17 la domiciliul pârâtei reclamante.
Împrejurarea invocată de apelant și anume aceea că pârâta l-a împiedicat mai bine de un an să ia legătura cu minora, deși a avut o ordonanță președințială în acest sens duce la concluzia că legătura cu minora în domiciliul pârâtei reclamante este imposibilă. În majoritatea cazurilor părinții au față de copii lor profunde sentimente de afecțiune, generozitate și altruism, chiar dacă, uneori exprimarea acestora poate induce într-un psihic infantil și în prezența lipsei sau insuficienței discernământului impresia contrară.
Împotriva acestei decizii civile a formulat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta-pârâtă critică decizia civilă în cauză în sensul că instanța de apel nu a avut în vedere argumentele prezentate în speță, respectiv nu a ținut cont de faptul că pârâta are condiții reale pentru creșterea și educarea minorei, faptul că minora nu este atașată de reclamant pe care l-a văzut foarte rar.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Soluția pronunțată de către instanța de apel este corectă.
Au fost avute în vedere dispozițiile art. 43 și art. 101 Cod. care au ca scop consolidarea raporturilor afective dintre părintele căruia nu i-a fost încredințat spre creștere și educare copilul și acesta din urmă.
S-a apreciat în mod concret situația reală a minorei, respectiv starea precară de sănătate, vârsta fragedă a acesteia, raportat și la interesul sporadic al reclamantului-pârât manifestat față de minoră.
S-a stabilit astfel printr-o apreciere corectă posibilitatea vizitării minorei pe o perioadă limitată de timp la domiciliul reclamantului-pârât.
Cu privire la celelalte argumente invocate în cererea de recurs de către recurentă, se constată că acestea vizează critici care privesc exclusiv modul în care instanța a stabilit situația de fapt în funcție de probele administrate și care nu mai poate face obiectul analizei instanței de recurs, în condițiile în care, în cazul de casare prevăzut de art. 304, pct. 11 Cod pr. civ. era abrogat la data pronunțării deciziei în speță.
În consecință, instanța va respinge, conform dispozițiilor art. 312 Cod pr. civ. recursul formulat de către pârâta, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta - împotriva deciziei civile nr.131 din 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și Autoritatea Tutelară - CONSILIUL LOCAL
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./20.10.2009
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu
| ← Divort. Decizia 73/2010. Curtea de Apel Cluj | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1060/2009. Curtea de... → |
|---|
