Divort. Decizia 730/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1021/2008)
Completul 5
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 730
Ședința publică de la 30.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Toma Claudiu Marius
JUDECĂTOR 2: Prepeliță Gabriela Sorina
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - I
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă - reclamantă (), împotriva deciziei civile nr. 272 din 28.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - pârât, intimata - intervenientă și autoritatea tutelară din cadrul PRIMĂRIEI SECTORULUI 3
are ca obiect - divorț fără copii.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta pârâtă - reclamantă () personal, intimatul reclamant - pârât personal și asistat de avocat cu împuternicire avocațială nr. 96221 emisă de Baroul București aflată la dosar (fila 14) și intimata - intervenientă prin mandatar () cu procură specială autentificată sub nr. 1430/20.04.2007 (fila 74 dosar fond), lipsind autoritatea tutelară din cadrul Primăriei Sectorului 3
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Părțile având pe rând cuvântul, solicită acordarea cuvântului asupra motivelor de recurs, deoarece nu au alte cereri sau probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurenta pârâtă - reclamant, personal, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, deoarece apreciază că la momentul administrării probatoriului, respectiv audierea martorului, declarația acestuia nu a fost consemnată în întregime, aspect care este contestat, apreciind că celelalte probe administrate în cauză nu au fost relevante în soluționarea cauzei. Arată că divorțul care a fost soluționat, s-a dat între doi soți care nu sunt certați și sunt în relații bune. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului reclamant - pârât solicită respingerea recursului ca nefondat și neîntemeiată, menținerea ca legală și temeinică a deciziei pronunțată de tribunal, având în vedere că, în perioada celor 3 ani, în care s-a judecat procesul, între soți nu s-a întâmplat nimic, acesta este plecată din B din anul 1999, motiv pentru care apreciază că, căsătoria dintre părți nu mai există.
Intimata - intervenientă prin mandatar, învederează că problemele materiale au fost rezolvate.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 272 din 28 februarie 2008, Tribunalul București - Secția a III a Civilă a admis apelul formulat de apelantul - reclamant, împotriva sentinței civile nr. 7236 din 10 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, în dosarul nr- în contradictoriu intimata - pârâtă, intimata - intervenientă în nume propriu prin procurator și intimata Autoritatea tutelară din cadrul Primăriei Sectorului 3 B; a schimbat în parte sentința apelată în sensul că: a admis acțiunea de divorț formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta; a desfăcut căsătoria încheiată la data de 30 decembrie 1986 în B, sector 4, înregistrată sub nr. 26S3, din culpa comună; pârâta a revenit la numele purtat anterior căsătoriei, acela de ""; a admis cererea de intervenție în interes propriu formulata de; a obligat reclamantul la plata sumei de 780 lei lunar pensie de întreținere în favoarea intervenientei, începând de la data de 28 februarie 2008 până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată la Judecătoria Sectorului 3 B sub nr. 21900 din 16 noiembrie 2006, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară de pe lângă Consiliul Local Sector 3 B, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se declare desfăcută căsătoria încheiată între părți la data de 30 decembrie 1986 și înregistrată la Primăria sectorului 4 B sub nr. 2653, să se dispună reluarea de către reclamantă a numelui avut anterior căsătoriei, acela de, încredințarea minorei născută la 07 februarie 1989 pârâtei, stabilirea unei pensii de întreținere în raport de cheltuielile de creștere și nevoile minorei în sarcina sa, fără cheltuieli de judecată.
La data de 12 ianuarie 2007 pârâta a depus la dosar copia cererii de chemare în judecată prin care a solicitat în cadrul unui dosar distinct obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere, solicitând conexarea celor două cauze prin atașarea dosarului nr- la dosarul de față având ca obiect cererea reclamantului de desfacere a căsătoriei prin divorț întrucât între cele două cauze există strânsă legătură și vizează raporturile de familie.
La termenul de judecată din data de 26 martie 2007 instanța a dispus conexarea celor două cauze iar reclamantul a formulat o cerere de renunțare la judecată conform art. 246 Cod de procedură civilă cu privire la capetele accesorii referitoare la încredințarea minorei și la obligarea pârâtei debitoare la pensie de întreținere în favoarea minorei, față de împrejurarea că minora a devenit majoră.
La data de 04 iunie 2007 a formulat cerere de intervenție în interes propriu solicitând obligarea reclamantului la plata pensiei de întreținere, având în vedere că este în continuare elevă.
Prin sentința civilă nr. 7236 din 01 octombrie 2004 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 B s-a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu și intervenienta în interes propriu, s-a respins cererea de intervenție în interes propriu ca neîntemeiată, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei - reclamante în cererea conexă, de a solicita obligarea reclamantului - pârât la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei, devenită majoră pe parcursul judecării cauzei și s-a respins acest capăt de cerere ca fiind formulat de o persoană fără legitimare procesuală activă.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 30 decembrie 1986 s-a încheiat căsătoria reclamantului cu pârâta în B, sectorul 4, fiind înregistrată sub nr. 2653.
Din căsătoria soților s-au născut copiii la data de 07 februarie 1989 și la data de 12 iulie 1987, în prezent majori.
Din coroborarea depoziției martorului cu cea a martorei, tribunalul a reținut că soții nu mai locuiesc împreună de mai bine de cinci ani, iar între ei nu mai sunt relații soț - soție.
Martora a relatat că soții s-au înțeles bine pe parcursul căsătoriei și au fost de acord ca soțul să exercite profesia sa în altă localitate.
Potrivit art. 2 Codul familiei, relațiile de familie se bazează pe prietenia și afecțiunea reciprocă între membrii ei. De asemenea, finalitatea relațiilor dintre soți impune obligația lor de a locui împreună.
Deși, pârâta a dovedit prin depoziția martorei că inițial soții au fost de acord să locuiască separat, totuși, părțile nu au dovedit că ar fi făcut vreun demers pentru a relua conviețuirea în sensul de locui împreună fie în B, fie în localitatea în care s-a stabilit reclamantul.
Or, așa cum am precizat, de esență, căsătoriei este conviețuirea soților, lucru ce în speță nu mai subzistă de aproximativ cinci ani.
Astfel, tribunalul a apreciat că ambelor părți le revine o culpă în ceea ce privește destrămarea relațiilor de familie.
În consecință, văzând și prevederile art. 296 Cod de procedură civilă coroborat cu art. 38 pct.1 Cod de procedură civilă, a admis apelul și a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a admis acțiunea și a desfăcut căsătoria încheiată la data de 30 decembrie 1986 în B, sector 4, înregistrată sub nr. 2653, din culpa comună a părților.
Cum între soți nu a intervenit o învoială cu privire la nume, în temeiul art. 40 pct. 3 Codul familiei, pârâta a revenit la numele purtat anterior căsătoriei, acela de "".
Cât privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenienta în interes personal, tribunalul a reținut:
Potrivit certificatului de naștere, s-a născut la data de 07 februarie 1989. Din adeverința nr. 3043 din 26 februarie 2008, aceasta este elevă a Grupului Școlar de Construcții " ", fiind elevă în clasa a XII a, curs de zi.
Acțiunea prin care copilul major, aflat în continuarea studiilor solicită pensie de întreținere de la părintele său, are drept temei obligația specială de educare și instruire pe care părinții o au față de copiii lor. Această obligație, prevăzută de art. 101 Codul familiei prezintă - pe lângă aspectul nepatrimonial - și unul patrimonial, constând în cheltuielile pe care părintele trebuie să le suporte pentru ca fiica sa să dobândească o pregătire profesională.
Totodată, s-au avut în vedere și prevederile art. 86 Codul familiei, conform cărora obligația de întreținere există între soț și soție, părinții și copii, precum și între alte persoane prevăzute de lege. Textul mai prevede că are drept la întreținere numai acela care se afla în nevoie din cauza incapacității de la munci. Prin incapacitate de muncă nu trebuie să se înțeleagă numai o incapacitate absolută, datorată unor cauze de ordin fiziologic, medical, ci și incapacitatea care derivă din satisfacerea unor cerințe de ordin social, cum este de pildă, necesitatea urmării unor cursuri de învățământ în vederea desfășurării pregătirii profesionale.
Din adeverința de salariu a rezultat că reclamantul a realizat un venit mediu net pe ultimele șase luni de 4.683,60 lei. Totodată, s-a făcut dovada că reclamantul mai are în întreținere și pe majorul aflat în continuarea studiilor, respectiv, student la Universitatea Româno - Americană, cursuri de zi. Față de aceste considerente și văzând și prevederile art. 94 Codul familiei, tribunalul a admis cererea de intervenție în interes propriu și a obligat reclamantul la plata sumei de 780 lei lunar pensie de întreținere în favoarea intervenientei, începând de la data de 28 februarie 2008 până la terminarea studiilor dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs.
În esență, a motivat că (fără a fi indicat în drept expres vreunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod de procedură civilă), nu s-a ținut seama de art. 2 și 26 Codul familiei, că nu a rezultat vreun motiv imputabil pârâtei la desfacerea căsătoriei, iar probele au fost analizate greșit, legea fiind greșit aplicată (filele 2 - 5 dosar curte).
Recursul este nefondat.
Așa cum este formulat în scris, recursul privește mai mult situații de fapt și nu de drept, dar în ce privește invocarea unor texte de lege din Codul familiei s-ar încadra în art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
În acest caz, se analizează legalitatea deciziei atacate sub aspectul celor două ipoteze, lipsa de temei legal a hotărârii și greșita aplicare sau interpretare a legii.
În concret însă nu se arată care este lipsa de temei legal, sau în ce condiții legea a fost greșit încălcată sau aplicată.
Așa cum s-a arătat, în cauză se critică mai mult aprecierea probatoriilor (netemeinicia) ceea ce nu este atributul instanței de recurs a analiza.
Strict sub aspectul legalității, așa cum sunt formulate în scris motivele de recurs, acestea nu pot fi primite.
Ca atare, cum motivele de recurs sunt neîntemeiate, potrivit art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și art. 316 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta - pârâtă - reclamantă (), împotriva deciziei civile nr. 272 din 28 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant - pârât și cu Autoritatea tutelară din cadrul Primăriei Sectorului 3 B, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
I
Red.
.
2ex./27.05.2009
-3.-;
Jud.3.-
Președinte:Toma Claudiu MariusJudecători:Toma Claudiu Marius, Prepeliță Gabriela Sorina
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 108/2009. Curtea... | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1238/2009. Curtea... → |
|---|
