Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 108/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 108/2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 3: Sanda președinte secție
Grefier:
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva decizie civile nr. 46/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Se constată că la dosar s-au depus de către ambele părți, prin mandatarii aleși, concluzii scrise.
dezbaterilor și concluziile părților au avut loc la termenul de judecată din 12 Octombrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie
Instanța, față de lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 3445/28.10.2008 pronunțată de Judecătoria Alba Iuliaa fost respinsă acțiunea civilă de reîncredințare a minorilor și - formulată de reclamantul, reținându-se că luarea copilului minor de la părintele căruia i-a fost încredințat trebuie să aibă o justificare temeinică, respectiv trebuie să se demonstreze că menținerea copilului minor la acel părinte ar avea consecințe dăunătoare asupra bunei lui dezvoltări fizice și morale. S-a mai reținut că trebuie avute în vedere acele schimbări care ar învedera că în viitor nu s-ar putea asigura acestuia o creștere și dezvoltare normală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul.
Prin decizia civilă nr. 46/A/10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Civilă a fost respins apelul declarat de reclamant, Tribunalul reținând că dispozițiile art. 44 Codul familiei prevăd că în cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricărui dintre părinți sau copilului, dacă acesta împlinit vârsta de 14 ani, autorității tutelare sau vreunei instituții de ocrotire, instanța judecătorească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau nepotrimoniale între părinții divorțați și copii.
În contextul avut în vedere de norma legală menționată, măsura reîncredințării copilului minor spre creștere și educare de la un părinte la celălalt, își găsește justificarea și poate fi luată numai atunci când se stabilește că interesele minorului o cer, adică numai când părintele în cărui îngrijire se află nu- mai poate asigura condițiile necesare pentru dezvoltare corespunzătoare.
Schimbarea parțială condițiilor care, în ansamblul lor, au determinat încredințarea copilului, nu atrag neapărat revenirea asupra acelei măsuri, cât timp subzistă elementele de bază hotărâtoare care au justificat - și care confirmă necesitatea ca ea să fie menținută în chiar interesul minorului.
Revenirea asupra măsurii trebuie să aibă justificare temeinică, bazată pe motive puternice care să demonstreze că menținerea la acel părinte ar avea consecințe dăunătoare bunei lui dezvoltări fizice, creșterii și educării sale.
Precizarea noțiunii de " interes al copilului " se raportează în primul rând la prevederea din art. 101 Codul familiei în conformitate cu care părinții sunt obligați să crească minorul, îngrijind de dezvoltarea și îngrijirea lui fizică de educarea și pregătirea profesională acestuia.
Acțiunea reclamantului nu aduce nici un element nou față de precedentele litigii avute de părți, cu excepția faptului că minorii deși încredințați pârâtei prin sentința civilă nr. 2399/2007 Judecătoriei Alba Iulia, au continuat să locuiască la domiciliul comun.
În mod corect instanța de fond reținut astfel că reclamantul nu făcut dovada că s-au schimbat împrejurările avute în vedere la încredințarea minorilor, iar noțiunea de "încredințare spre creștere și educare" este mai complexă și nu înseamnă doar locul în care locuiesc efectiv minorii.
Faptul că minorii sunt bine îngrijiți și întreținuți de reclamant au condiții bune de locuit împreună cu acesta nu prezintă relevanță atâta timp cât așa cum reținut și instanța de fond din probele administrate în cauză aceeași grijă manifestă și pârâta față de aceștia.
În concluzie ambele părți își îndeplinesc obligațiile părintești conform cu interesul superior al minorilor, acest lucru însă nu justifică tracasarea reciprocă și implicit minorilor prin încercarea de modificare măsurii de încredințare spre creștere și educare în favoarea unuia sau altuia dintre părinți.
Opțiunea minorilor nu are valoarea absolută atâta timp cât sunt la vârstă la care pot fi ușor influențați de către ambii părinți și mai mult atâta timp cât păstrează relație afectivă cu amândoi părinții, se află zilnic în contact cu amândoi, practic fiecare minor optat pentru rămâne cu tatăl conform propriei declarații " în casa în care crescut și locuiește ".
Pe de altă parte limitarea criteriilor de apreciere minorilor numai la condițiile de locuit și mijloacele materiale ale unuia sau ale altuia dintre părinți este greșită
Astfel, din probatoriu administrat rezultat că pârâta este mamă cu loc de muncă stabil, se ocupă de minori în sensul că le asigură zilnic pachete pentru școală, le cumpără îmbrăcăminte, participă la ședințele cu părinții, îi ajută la efectuarea temelor și prezintă garanțiile materiale și morale pentru care i-au fost încredințați minorii spre creștere și educare.
Critica apelantului că, instanța ignorat depozițiile martorilor și este de asemenea nefondată, atâta timp cât declarațiile acestora nu relevă schimbarea condițiilor care au determinat ca minorii să fie încredințați pârâtei, ci confirmă doar că reclamantul se ocupă corespunzător de creșterea și educarea lor.
Prin urmare prima instanță interpretat corect de interes al copilului dând eficiență împrejurărilor rezultate din probele cauzei și aplicând în mod just dispozițiile art. 44 Codul familiei atâta timp cât nu există motive întemeiate care să justifice schimbarea măsurii de încredințare dispusă printr- hotărâre judecătorească.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul solicitând în baza art. 304 pct. 9.civ.Cod Penal, admiterea acestuia, casarea deciziei atacate și modificarea acesteia în sensul de a-i fi reîncredințați spre creștere și educare minorii și -. Mai solicită a fi obligată pârâta intimată la plata unei pensii lunare de întreținere în cuantum de 1/3 din veniturile realizate în favoarea minorilor, începând de la data introducerii acțiunii și până la majoratul minorilor. Cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în fond, apel și recurs.
În motivarea recursului se arată că hotărârile sunt nelegale deoarece în mod greșit s-a reținut că nu sunt întrunite cerințele art. 44 din fam. pentru a i se reîncredința cei doi minori. Se arată că minorii nu au locuit niciodată cu mama lor deși i-au fost încredințați acesteia, că refuză să locuiască cu aceasta și că el personal nu s-a opus niciodată ca minorii să meargă la mama lor. De asemenea, minorii sunt atașați de locuința lor care a fost domiciliul comun al părților și că deși acceptă să-și viziteze mama la locuința închiriată a acesteia, nu vor să rămână cu ea.
Se mai susține că are condiții foarte bune pentru a asigura o normală creștere și educare a minorilor, se ocupă permanent de aceștia, atât sub aspect material cât și sub aspect emoțional.
Un alt motiv privește greșita neadmitere a capătului de cerere privind obligarea pârâtei intimate la a plăti o contribuție la întreținerea minorilor atâta timp cât pârâta în ultimele 6 luni nu a contribuit la întreținerea acestora decât sporadic iar minorii au locuit la el.
Prin întâmpinarea depusă intimata pârâtă solicită respingerea recursului declarat de reclamant, susținându-se că acțiunea de reîncredințare a minorilor este inadmisibilă deoarece în speță nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 44 din fam. Pef ondul cauzei se susține că minorii sunt amenințați de reclamant pentru a nu locui cu ea iar personal le asigură condițiile materiale, minorii vizitând-o zilnic. Se mai arată că reclamantul este o persoană violentă și bolnavă psihic, minorii nefiind în siguranță cu acesta.
Curtea de Apel examinând recursul declarat de reclamantul prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că acesta este fondat și va fi admis, din următoarele considerente:
Conform art. 44 din fam. în cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăruia dintre părinți, instanța judecătorească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinții divorțați și copii.
Se apreciază de către C că măsura reîncredințării copiilor minori de la un părinte la celălalt este justificată atunci când interesul superior al acestora o cere, atunci când părintele căruia i-au fost încredințați nu le pot asigura acestora condițiile normale pentru creșterea și educarea lor.
În prezenta speță se constată că încă de la divorțul părților minorii au rămas în locuința tatălui - recurentul, locuind cu acesta. Deși au fost încredințați pârâtei intimate spre creștere și educare minorii nu au locuit niciodată cu aceasta și nu doresc acest lucru.
Această situație a determinat o legătură afectivă mai strânsă cu părintele cu care locuiesc. La fel, minorii sunt atașați și de locuința lor pe care nu doresc să o părăsească.
Se apreciază de către C că a se mai menține în prezent o măsură de încredințare a minorilor către pârâta intimată, încredințare care este pur formală, nu corespunde interesului superior a acestora și care în fapt nu se poate realiza.
Legăturile mai strânse ale minorilor cu recurentul reclamant și atașamentul față de locul unde domiciliază sunt motive puternice care demonstrează că în acest moment interesul superior al minorilor este acela de a fi încredințați tatălui spre creștere și educare.
Din probele administrate a rezultat că recurentul are condiții bune pentru creșterea și educarea minorilor și s-a preocupat permanent de bunăstarea acestora, iar minorii sunt atașați de el.
În concluzie, Curtea apreciază că în prezent interesul superior al minorilor este de a fi reîncredințați recurentului spre creștere și educare, a menține încredințarea la pârâtă fiind formală.
Ca o consecință, conform art. 42 al. 3.fam. pârâta intimată va fi obligată la o contribuție de întreținere în favoarea minorilor în cuantum de câte 125 lei pentru fiecare, începând cu data de 19.06.2008 și până la majoratul acestora.
În temeiul art. 312.civ.Cod Penal recursul declarat de reclamantul va fi amis ca fondat.
În baza disp. art. 274.civ.Cod Penal pârâta intimată va fi obligată la plata sumei de 1200 lei cheltuieli de judecată în toate instanțele, fond, apel și recurs către reclamantul recurent.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul împotriva Deciziei civile nr. 46/A din 10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Civilă.
Modifică decizia civilă atacată în sensul admiterii apelului formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3445/2008 a Judecătoriei Alba Iulia pe care o schimbă în sensul admiterii acțiunii civile formulată de reclamant împotriva pârâtei.
Dispune reîncredințarea minorilor și -, spre creștere și educare tatălui, reclamantului.
Obligă pârâta la plata unei pensii lunare în favoarea minorilor de câte 125 lei, începând cu data de 19.06.2008 și până la majoratul acestora.
În baza disp. art. 274 Cod procedură civilă, obligă pe numita intimată pârâtă la plata sumei de 1200 lei cheltuieli de judecată în toate instanțele, fond, apel și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. 2 ex/03.12.2009
apel,
fond
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea, Sanda
| ← Divort. Decizia 46/2009. Curtea de Apel Alba Iulia | Divort. Decizia 730/2009. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
