Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1238/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1044/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1238
Ședința publică de la 06.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Gina Pietreanu
JUDECĂTOR 2: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 3: Bianca
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant, împotriva deciziei civile nr.51 A din 05.03.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă și cu Autoritățile Tutelare - PRIMĂRIA COMUNEI și PRIMĂRIA COMUNEI.
Cauza are ca obiect reîncredințare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimata-pârâtă, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 09.06.2009, eliberată de Baroul București, lipsind recurentul-reclamant și reprezentanții Autorităților Tutelare - Primăria comunei și Primăria comunei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata-pârâtă se legitimează cu CI seria - nr.-, eliberată de SPCLEP, la data de 13.01.2009.
Apărătorul intimatei-pârâte arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul intimatei-pârâte solicită respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oltenița la data de 09.04.2008 sub nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta reîncredințarea minorului născut la 17.10.2002 și, în subsidiar, să se dispună a avea legături personale cu minorul, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în urma divorțului de pârâtă minorul i-a fost încredințat acesteia însă de la pronunțarea hotărârii de divorț motivele avute de instanță s-au schimbat în mod total în sensul că minorul nu este lângă mama sa, ci se află la părinții pârâtei, unde nu sunt condiții optime pentru creșterea și îngrijirea acestuia, climatul din acea casă fiind extrem de nociv pentru minor.
Cererea legal timbrată a fost întemeiată pe disp.art.43 alin.3 și art.44 Codul familiei.
În sprijinul cererii sale reclamantul a depus sentința civilă nr.174/31.01.2008 a Judecătoriei Oltenița și certificatul de naștere al minorului.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.1935/19.09.2008, pronunțată de Judecătoria Oltenița, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta și Autoritatea Tutelara - Primăria comunei, jud. V și, în consecință, a fost respinsă cererea de reîncredintare ca neîntemeiată dar i s-a încuviințat reclamantului să aibă legături personale cu minorul, născut la 17.10.2002, astfel: de a vizita minorul la reședința acestuia o dată pe lună, cu posibilitatea luării copilului pentru scurte plimbări în localitatea unde se află acesta, între orele 1000- 1800și de a lua minorul la domiciliul său, timp de 2 săptămâni în timpul vacanței de vară și o săptămână în timpul vacanței de iarnă, cu obligația anunțării pârâtei cu privire la aceste perioade din vacanțe, cu cel puțin o săptămână anterior, precum și a readucerii minorului la reședința acestuia la sfârșitul fiecărei perioade din programul astfel stabilit.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere faptul că minorul care, în ultima perioadă de timp, a fost deja afectat de două evenimente cu impact major, respectiv, divorțul părinților și stabilirea reședinței la bunicii săi materni, va suporta cu greutate o altă schimbare de reședință prin încredințarea către tatăl său și că reclamantul nu-i poate acorda mai mult timp minorului și alte condiții materiale decât cele de care beneficiază deja.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel reclamantul criticând-o pentru netemeinicie și arătând că nelegal instanța i-a respins cererea de reîncredințare deoarece minorul locuiește la bunicii materni în condiții improprii pentru dezvoltarea sa întrucât imobil în care locuiește, domiciliază un alt frate al pârâtei căsătorit și care are și doi copii minori.
Prin decizia civilă nr. 51 din 05.03.2009. Tribunalul Călărași - Secția Civilă, a respins, ca nefondat, apelul și l-a obligat pe apelantul - reclamant la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că situația de fapt avută în vedere cu prilejul încredințării minorului către intimata - pârâtă nu s-a schimbat; pe de altă parte apelantul - reclamant nu a făcut dovada că dispune de condiții mai bune întrucât locuiește separat de părinții săi și nu poate asigura supravegherea minorului pe perioada în care se află la lucru; în plus, mama apelantului - reclamant are probleme de sănătate care pot afecta și sănătatea minorului.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termenul prevăzut de art.301 Cod procedură civilă recurentul - reclamant, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței, iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecată în ceea ce privește reîncredințarea minorului și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, recurentul - reclamant a arătat că în mod greșit instanța de apel a respins, ca neîntemeiat, apelul formulat împotriva sentinței civile nr.1935 din 19.09.2008 pronunțată de Judecătoria Oltenița, reținând că nu s-au schimbat condițiile existente la data încredințării minorului și că apelantul nu a probat că oferă minorului condiții de creștere și educare superioare celor pe care i le asigură intimata - pârâtă.
Astfel, a arătat recurentul - reclamant că la data încredințării minorului către mamă, copilul locuia cu aceasta, iar nu cu bunicii materni într-o altă localitate; schimbarea de reședință nu este temporară și contravine dispozițiilor hotărârii de încredințare a minorului către mamă având în vedere că aceasta "a reîncredințat" copilul altor persoane cu încălcarea dispozițiilor art.100, 101 și 43 din Codul Familiei.
A susținut, de asemenea, recurentul - reclamant că în mod greșit s-a reținut că nu-i poate acorda minorului mai mult timp și că nu are o situație materială mai bună decât intimata întrucât probatoriul administrat dovedește exact contrariul; în plus, probele administrate vin în completarea unei prezumții absolute conform căreia orice copil are nevoie de părinții săi, iar dacă părinții nu-l pot crește împreună, este preferabil ca măcar unul dintre ei să-l crească efectiv.
Printr-o ultimă critică s-a susținut că boala de care suferă bunica paternă a minorului a fost supraevaluată de către instanțe.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 3 lei achitată cu factura nr.- eliberată de Poșta Română SA, la data de 09.04.2009; sa aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Intimata - pârâtă nu a depus întâmpinare la cererea de recurs dar prin concluziile puse cu prilejul dezbaterii recursului a solicitat respingerea acestuia.
În faza procesuală a recursului nu s-au administrat probe.
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, susținerile părților și dispozițiile legale incidente în speță, Curtea reține că recursul nu este fondat și urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Deși tribunalul a reținut, în contradicție cu probele de la dosar că minorul se afla în fapt la domiciliul bunicilor materni la data încredințării către mamă prin hotărâre judecătorească, Curtea reține că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, întrucât potrivit art.43 alin.1 Codul Familiei "părintele divorțat căruia i s-a încredințat copilul, exercită cu privire la acesta drepturile părintești", prin urmare și dreptul de a-i stabili domiciliul.
Prin urmare, decizia intimatei - pârâte de a modifica unilateral domiciliul minorului are suport legal și a fost justificată de lipsa resurselor materiale pentru asigurarea supravegherii minorului pe perioada în care aceasta lucrează.
Recurentul - reclamant nu a făcut dovada că poate să-i asigure minorului supraveghere în intervalul de timp când lucrează și nici nu poate beneficia de ajutorul părinților săi având în vedere că din adeverința medicală depusă la fila 53 în dosarul Judecătoriei Oltenița, rezultă că mama sa, suferă de o boală transmisibilă care poate să pună în pericol sănătatea minorului.
Dispozițiile art.100 Codul Familiei, sunt aplicabile în lipsa unei hotărâri judecătorești de încredințare a minorului, astfel că în speță, în temeiul art.43 alin.1 Codul Familiei intimata - pârâtă este cea care are dreptul să hotărască în ceea ce privește domiciliul minorului.
Cenzurând această măsură luată de intimata - pârâtă prin prisma interesului superior al minorului, Curtea reține că în situația de fapt reținută în care părțile nu dispun de suficiente resurse materiale pentru a asigura minorului condiții de creștere și educare, inclusiv de supraveghere, lăsarea minorului în grija bunicilor materni nu contravine interesului minorului întrucât intimata - pârâtă în măsura în care ar renunța la activitatea lucrativă pentru a-l supraveghea pe minor nu ar mai putea asigura pentru sine și pentru minor minime condiții de existență.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 și 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, iar în temeiul dispozițiilor art.316, 298 și 274 alin.1 Cod procedură civilă îl va obliga pe recurentul - reclamant la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă, reprezentând onorariu de avocat achitat conform chitanței nr.13/2009 eliberată de Cabinet de Avocatură " ".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-reclamant, împotriva deciziei civile nr.51 A din 05.03.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă și cu Autoritățile Tutelare - PRIMĂRIA COMUNEI și PRIMĂRIA COMUNEI.
Obligă pe recurent la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimata.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/23.10.2009
Tribunalul Călărași -
- Gh.
Jud. Oltenița -
Președinte:Simona Gina PietreanuJudecători:Simona Gina Pietreanu, Mirela Vișan, Bianca
| ← Divort. Decizia 730/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 168/2009. Curtea de... → |
|---|
