Divort. Decizia 74/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 74/
Ședința publică din 21.09. 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 3: Mihaela Ganea
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de recurentul-reclamant-intimat - cu domiciliul în C,-.-...4..10 județ C și respectiv la cab.av.,- județul C și de recurenta-pârâtă-intimată - C,-.-...2..46 - împotriva deciziei civile nr.132 din 26.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul autoritate tutelară CONSILIUL LOCAL C, având ca obiect divorț.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința din 14.09.2009 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Prin sentința civilă nr.17609/30.09.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța a fost admisă acțiunea de divort precizata, acțiune formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta și a fost admisă cererea reconventionala in parte; s-a desfăcut căsătoria incheiata intre parti la 04.11.2000 si inregistrata in registrul starii civile al loc Constanta, sub nr 1872 din 04.11.2000, din culpa comuna. S-a dispus ca parata-reclamanta sa revina la numele purtat anterior casatoriei,.
A fost încredințată minora -,nascuta la 19.01.2002 catre parata-reclamanta in vederea cresterii si educarii și a fost obligat reclamantul-parat la pensie de intretinere in favoarea minorei in cota procentuala de 25 % lunar din venitul obtinut, de la data pronuntarii si pana la majorat. S-a emis adresa de infiintare a popririi catre tertul poprit Baroul Constanta,SC Com SRL si SC SA.
A fost obligată parata-reclamanta sa permita reclamantului-parat sa aiba legaturi personale cu minora, la domiciliul reclamantului, in fiecare zi de sambata de la ora 10 pana la ora 18, doua saptamani in vacanta de vara, in cea de-a doua zi a sarbatorii, respectiv Craciunului, in cea de-a doua zi a Anului si in ziua de 20 ianuarie a fiecarui an.
Pentru a pronunța această sentință civilă, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 04.11.2000, iar din căsătoria lor a rezultat minora -, născuta la 19.01.2002.
Conform art. 38 alin.1 Cod fam. instanța a constatat că există motive temeinice pentru care raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, de acest lucru făcându-se vinovate ambele parti prin faptul că nu au depus eforturile necesare pentru menținerea familiei. Astfel cum reiese din declarațiile tuturor martorilor audiati in cauza, partile s-au separat in fapt, pe fondul neintelegerilor ce treneaza de aproximativ 3-4 ani. In acest interval de timp, comunicarea dintre parti s-a ingreunat, iar petrecerea timpului liber al fiecareia dintre parti il excludea pe celalalt.
Din declaratiile martorilor reclamantului, a reieșit ca reclamantul s-a instrainat de parata pe fondul atitudinii obsesive si posesive a paratei,fiind exemplificat in acest sens faptul ca parata putea sa-l sune pe reclamant de foarte multe ori intr-un interval scurt de timp ca sa-i aminteasca de plata unei facturi.
In acelasi timp,din declaratiile martorilor paratei, reiese ca reclamantul nu s-a implicat financiar in proiectele paratei legate de, pe care nu a sustinut-o in acest sens. In acelasi timp, a manifestat indiferenta si o atitudine violenta fata de parata.
Prin urmare, instanta a constatat ca partile nu mai au relatii de cuplu specifice casatoriei si nu au reusit sa se impace, astfel incat divortul reprezinta o confirmare a situatiei de fapt existenta. Atata vreme cat nici una dintre parti nu a facut eforturi suficiente pentru a face relatia sa functioneze in continuare, instanta a retinut culpa ambelor parti in desfacerea casatoriei.Chiar daca parata a avut o atitudine corecta fata de familia sa,acest aspect nu este suficient in mentinerea sentimentelor specifice cuplului si nu reprezinta un efort suficient pentru funcționarea unei casatorii.
Conform art. 38 alin.1 Cod fam. instanța a desfăcut căsătoria încheiată între părți din culpa comuna, in acest sens admițând actiunea principala si admițând in parte cererea reconventionala.
Conform art. 40 alin.3 Cod fam. instanța a încuviințat paratei revenirea la numele anterior căsătoriei.
Conform art. 42 alin. 1 Cod fam. instanța a încredintat minora -, născuta la 19,01,2002 către parata-reclamanta mama, având în vedere că acest lucru este în interesul superior al minorei, față de vârsta și afecțiunea existentă între copil și părintele căruia i se încredințează copilul, părintele prezentând garanțiile materiale și morale necesare pentru creșterea copilului, astfel cum reiese din ancheta sociala efectuata in la domiciliul partii si din declaratiile tuturor martorilor.
Conform art. 42 alin.3 Cod fam. instanța a obligat părintele căruia nu i s-a încredințat copilul să plătească pensie de întreținere calculată conform art. 86 alin.3 Cod fam. raportat la art. 94 alin.3 Cod fam. de la data pronuntarii și până la majorat, emițându-se adrese de infiintare a popririi conform art 453 alin 2 din Codul d e procedura civila, la institutiile angajatoare conform adresei ORC Constanta depuse la dosarul cauzei.
In ceea ce privește cererea modificatoare a actiunii privind programul de vizitare a minorei, instanta a apreciat ca minora are varsta corespunzătoare pentru a-si majora timpul petrecut cu parintele caruia nu i-a fost incredintata. Din declaratiile martorilor, si reiese ca minora este atasata de, ajungand la varsta la care modelul patern are cea mai puternica reprezentare si importanta in formarea copilului. Instanta a constata ca este in interesul superior al minorei sa aiba relatii cu reclamantul cu o frecventa mare, asa incat sa-si mentina echilibrul emotional dobandit anterior separatiei in fapt a partilor.
Instanta a apreciat ca nepotrivita atitudinea paratei de a permite aducerea la indeplinire a programului de vizitare a minorei de către reclamant pe baza de proces-verbal de predare-primire a minorei, precum si atitudinea reclamantului de a purta discutii violente cu parata in prezenta minorei.
Instanta a confirmat prin prezenta programul de vizitare a minorei instituit prin sentinta civila nr 12456/11,07,2008 a Judecătoriei Constanta, pe calea ordonantei presedintiale, avand in vedere ca parata nu a dovedit conform art 1169 cod civil ca un asemenea program dauneaza minorei, in sensul ca nu a dovedit ca minora ar fi intrerupt cursurile extrascolare din week-end pentru ca s-ar fi opus reclamantul la astfel de activitati in timpul programului sau de vizitare.
Prin urmare, fata de dispozitiile art 43 alin 3 Cod familie si art 14 si 15 din Legea 272/2004, instanța a apreciat ca este in interesul superior al minorei să aibă legături cu reclamantul, conform programului solicitat de acesta respectiv in fiecare zi de sambata din saptamana, de la ora 10 pana la ora 18, la domiciliul lui, doua saptamani in vacanta de vara, a doua zi a sarbatorii, Craciunului si a Anului si in ziua de 20 ianuarie a fiecarui an.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel pârâta reconvenientă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că hotărârea este nemotivată, soluția la care a ajuns instanța de fond este rezultatul subiectivității acesteia, fără a se fi analizat în vreun fel apărările și probatoriile administrate în cauză, s-a neglijat principiul ocrotirii interesului superior al copilului, a fost soluționată greșit acțiunea principală, întrucât motivele de divorț arătate de către reclamant nu au fost demonstrate, iar programul de vizită acordat este excesiv și de asemenea instanța de fond rezolvat în mod greșit și cererea reconvențională acordând o pensie de întreținere într-un cuantum redus deși veniturile obținute de către reclamant sunt substanțiale.
Calea de atac a apelului împotriva acestei sentințe civile a fost exercitată și de către reclamantul pârât care a criticat modalitatea de soluționare a cauzei din perspectiva greșitei soluționări a cererii referitoare la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei rezultată din căsătoria părților, arătându-se că este nejustificat de mare cota procentuală de 25% din venitul net lunar obținut, iar nu o sumă fixă de 1000 lei lunar, în mod greșit s-a dispus înființarea popririi asupra conturilor Baroului C, COM SRL și SA, întrucât aceștia nu au calitate de terți care pot fi popriți, respectiv nu au calitatea de debitori ai debitorului poprit, în mod greșit instanța de fond a stabilit programul de vizită în favoarea reclamantului pârât solicitându-se a i se acorda apelantului posibilitatea ca în fiecare sâmbătă din săptămână de la ora 10,00 la ora 21,00 să o ia pe minoră la domiciliul său de la domiciliul pârâtei reconvenientă.
Se mai arata că instanța nu a acordat cheltuielile de judecată solicitate.
Legal citat intimatul și-a exprimat, prin întâmpinare, poziția procesuală față de calea de atac formulată de către apelanta, solicitând respingerea acesteia ca nefondată deoarece criticile aduse sunt neîntemeiate.
La rândul său legal citată intimata și-a exprimat, prin întâmpinare, poziția procesuală față de calea de atac promovată de apelantul, solicitând respingerea acesteia ca nefondată.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul Constanțaa pronunțat decizia civilă nr.132 din 26 februarie 2009, prin care a respins ca nefundat apelul declarat de apelanta-pârâtă în contradictoriu cu intimatul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.16709 din 30 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Constanța.
A fost admis apelul declarat de către apelantul-reclamant împotriva aceleași sentinței.
A fost schimbată în parte sentința civilă nr.16709 din 30 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în sensul că s-a dispus respingerea cererii de înființare a popririi asupra conturilor deținute de către Baroul Constanța, COM SRL și SA.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că relațiile de familie sunt grav și iremediabil vătămate încât continuarea căsătoriei nu mai este posibilă din culpa ambilor soți.
Cât privește programul de vizitare al minorei a fost stabilit de către instanța de fond avându-se în vedere vârsta și interesele minorei precum și programul școlar al acesteia.
Pensia de întreținere stabilită în cotă procentuală este în concordanță cu nevoile prezente și viitoare ale minorei, care este obișnuită cu un standard de viață ridicat, standard pe care părintele său este obligat să îl mențină în continuare; au fost interpretate corect de către instanță dispozițiile art.86 și 94 Codul familiei.
A fost respins cererea de înființarea popririi asupra conturilor deținute de către reclamant la Baroul Constanța și cele două societăți comerciale cu motivarea că Baroul Constanța nu are calitatea de terț poprit, iar cele două societăți nu au calitatea de debitoare până în momentul stabilirii situației financiare anuale.
În termen legal împotriva deciziei civile nr.132 din 26 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța au declarat recurs reclamantul și ca fiind nelegală și netemeinică.
Recursul declarat de reclamantul
Critica soluției se referă la cuantumul pensiei de întreținere stabilit în sarcina sa; la programul de vizită al minorei și la neacordarea cheltuielilor de judecată.
Referitor la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere.
Motivează acest capăt de cerere arătând că în mod greșit a fost stabilită pensia de întreținere în cotă procentuală, deși veniturile sale sunt fluctuante,inegale lunar uneori nesigure. Ceea ce nu a avut în vedere instanța este faptul că veniturile net sunt stabilite de organul fiscal anual și nu lunar, motiv pentru care lunar nu poate fi prestată pensia în cotă procentuală de 25% din venitul net.
A învederat instanței că este de acord să presteze pensie în sumă fixă de 1000 lei lunar, sumă ce ar acoperi nevoile minorei, dar aceasta nu a ținut cont de cele declarate de el.
Referitor la programul de vizitare al minorei stabilit de către instanța de fond și menținut de către instanța de apel, susține că este în interesul minorei ca acesta să fie prelungit în fiecare zi de sâmbătă de la ora 10,00 până la orele 21,00, pentru a-i da posibilitatea acesteia să petreacă mai mult timp cu tatăl, de a contribui la creșterea și educarea ei și în același timp de a evita certurile și scandalurile create de intimata-pârâtă cu privire la întârzierile chiar de câteva zeci de minute din zilele de sâmbătă.
În ultimul rând instanța de apel a omis să analizeze critica recurentului la neacordarea cheltuielilor de judecată suportate de acesta la soluționarea fondului cauzei, în primă instanță.
Recursul declarat de pârâta
Criticile pârâtei cu privire la hotărârea recurată se referă la:
- programul de vizitare al minorei;
- respingerea cererii de înființare a popririi asupra conturilor deținute de către Baroul Constanța, COM SRL și SA.
Recurenta susține că programul de vizitare al minorei stabilit de către instanța de judecată este excesiv, întrucât acesta nu vizează interesele minorei ci interesele tatălui apelant.
Programul excesiv impus de aceste vizite, dezechilibrează activitatea extrașcolară a minorei, înstrăinând-o practic de opțiunile persoanele, respectiv de dorința și predispoziția ei de a dansa, de a picta și a învăța limbi străine.
Privitor la respingerea cererii de întâmpinare a popririi asupra conturilor deținute de către Baroul Constanța, COM SRL și, susține că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art.452 al.1 Cod pr.civilă.
Trimiterea instanței de apel la dispozițiile art.452 al.1 Cod pr.civilă este eronată deoarece acestea privesc cazuri speciale respectiv sume de bani asupra cărora debitorul nu are drept de dispoziție, creanță și finanțări externe și sume necesare plăților salariale.
În speța de față nici una din prevederile art.452 al.2 Cod pr.civilă nu își găsesc aplicabilitatea.
Faptul că Baroul Constanța nu datorează sume de bani reclamantului este eronată, deoarece "oficiile"susținute de avocați sunt plătite prin intermediul Baroului.
De asemenea este eronată și susținerea instanței că societățile comerciale la care reclamantul are calitatea de asociat nu sunt debitoare, întrucât calitatea de asociat presupune remiterea către acesta a unei cote parte de profit în cazul în care acest profit există la momentul stabilirii situației financiare anuale.
Cota parte de profit realizată de societatea la care reclamantul este acționar reprezintă sume viitoare datorată reclamantului care poate fi poprită în condițiile art.452 al.1 Cod pr.civilă.
Pentru motivele invocate ambele părți au solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Analizând decizia recurată în baza motivelor de recurs invocate, curtea constată următoarele:
1. Cu privire la stabilirea pensiei de întreținere.
Conform art.94 Codul Familiei întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui ce o cere și cu mijloacele celui ce urmează aop lăti, dar când este datorată de părinte ea se stabilește până la o pătrime din câștigul său din muncă pentru un copil. Nevoia beneficiarului și posibilitățile de plată ale debitorului pensiei sunt, deci, criterii legale care trebuie folosite cumulativ, cu ocazia fixării cuantumului ei, dar copiii au dreptul să se bucure de condiții materiale corespunzătoare, nu numai nevoilor lor, ci și posibilităților materiale ale părinților, indiferent dacă aceștia conviețuiesc sau nu.
În speța de față, minora, rezultată din căsătoria părților a fost încredințată spre creștere și educare mamei pârâte, cu obligarea tatălui reclamant la plata pensiei de întreținere în cotă de 25% din veniturile lunare, soluție care a fost menținută și de către instanța de apel.
Stabilirea pensiei de întreținere în cotă de 25% lunar nu este în concordanță cu nevoile și interesele minorei, astfel cum prevăd dispozițiile legale mai sus menționate.
Cele două instanțe au greșit stabilind pensia în cotă procentuală de 25% din venitul lunar, fără a indica categoria de venit și fără a avea în vedere că veniturile unui avocat sunt fluctuante, inegale lunar și uneori chiar nesigure, iar din sumele încasate cu titlu de onorarii, acesta plătește lunar cota către baroul - CAS-ul și impozitul pe venit de 16%.
Ceea ce nu au avut în vedere cele două instanțe, este faptul că veniturile nete ale reclamantului sunt stabilite de către organul fiscal după depunerea declarației de venit pe anul viitor, venitul fiind stabilit anual.
Aceeași procedură este folosită și la calcularea venitului net anual unde reclamantul este acționar la cele două societăți COM SRL și SA.
În această situație se impune stabilirea unei pensii de întreținere în sumă fixă la care să fie obligat reclamantul către pârâtă în favoarea minorei, pensie ce ar acoperi nevoile acesteia avându-se în vedere și împrejurarea că în aceeași măsură și mama pârâtă trebuie să contribuie material la creșterea și educarea minorei.
Suma de 1000 lei pe care reclamantul a declarat că este de acord să o presteze lunar este îndestulătoare și în raport cu nevoile minorei, fapt pentru care instanța îl va obliga să presteze către pârâtă lunar suma de 1.000 lei în favoarea minorei.
2. Referitor la programul de vizitare al minorei
Potrivit art.43 alin.(3) Codul familiei- părintele căruia nu i-a fost încredințat minorul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională. Deși textul nu menționează expres, este aplicabilă regula instituită de art.42 alin.(1) Codul familiei, în sensul că luarea măsurilor privitoare la minor trebuie să se facă numai în interesul acestuia.
Această regulă este reglementată cu valoare de principiu și prin art.2 din Legea nr.272/2004.
Având în vedere interesul minorei, programul de vizită stabilit este în concordanță cu programul școlar, ocrotind nevoia acestuia de a crește alături și de tatăl său, urmărindu-se cât este posibil de aoț ine departe de starea tensionată creată de destrămarea relațiilor de familie dintre părinții săi.
Programul de vizitare nu este excesiv astfel cum susține recurenta și nu are o influență negativă asupra activității extrașcolare a minorei.
Prelungirea programului de vizitare a minorei în fiecare sâmbătă până la orele 21,00 nu este justificată avându-se în vedere vârsta minorei - numai de 7 ani - care ar avea o influență negativă asupra dezvoltării sale fizice și psihice.
3. Privitor la respingerea cererii de înființare a popririi asupra conturilor deținute de către Baroul Constanța, COM SRL și SA, constată că instanța de apel a aplicat corect prevederile art.453 al.2 Cod pr.civilă.
Baroul Constanța în cadrul căruia recurentul este avocat nu are calitatea de terț poprit întrucât nu datorează sume de bani avocatului, iar cele două societăți comerciale în cadrul căruia are calitatea de asociat nu au calitatea de debitoare ale acestuia până în momentul stabilirii situației financiare anuale.
Prin urmare, nu se poate înființa poprire neavând calitatea de debitoare.
4.În mod corect instanța de fond, nu i-a acordat cheltuieli de judecată reclamantului, avându-se în vedere că nici una din părți nu a căzut în pretenții, potrivit art.274 Cod pr.civilă.
Pentru considerentele expuse, curtea în baza art.312 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
Va admite ca fondat recursul declarat de reclamant, va modifica în parte decizia recurată, în sensul că va obliga pe reclamantul-pârât în favoarea minorei la o pensie de întreținere lunară în cuantum de 1.000 lei, de la data pronunțării hotărârii de divorț și până la majorat.
Va menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de recurentul-reclamant-intimat - cu domiciliul în C,-.-...4..10 județ C și respectiv la cab.av.,- județul C - împotriva deciziei civile nr.132 din 26.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul autoritate tutelară CONSILIUL LOCAL
Modifică în parte decizia recurată și sentința apelată, în sensul că obligă reclamantul-pârât în favoarea minorei la o pensie de întreținere lunară în cuantum de 1.000 lei, de la data pronunțării hotărârii de divorț și până la majorat.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenta-pârâtă-intimată - C,-.-...2..46 - împotriva deciziei civile nr.132 din 26.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul autoritate tutelară CONSILIUL LOCAL
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,astăzi 21.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
Grefier
- -
Jud.fond:
Jud.apel:;;
red.dec.jud./21.10.2009
tehnored.gref./28.10.2009
4 ex.
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Gabriel Lefter, Mihaela Ganea
| ← Divort. Decizia 1053/2009. Curtea de Apel Craiova | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
