Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1095/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Complet specializat de familie și minori
DECZIA CIVILĂ NR.1095
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
JUDECĂTOR 3: Claudia Rohnean
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 311/A din 02.07.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta și intervenienții și, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru pârâtul recurent, av. și av. și pentru reclamanta intimată, av., lipsă fiind intervenienții și.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul pârâtului recurent depune două extrase CF și concluzii scrise.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în recurs.
Avocat pentru pârâtul recurent solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului, menținerea sentinței primei instanțe, cu cheltuieli de judecată, arătând că în mod greșit s-a reținut de către instanța de apel că contractul de vânzare-cumpărare nu reprezintă o donație deghizată, în speță fiind vorba de un partaj bunuri comune, oricare dintre soți poate răsturna prezumția comunității de bunuri, demonstrând că anumite bunuri sunt proprii iar nu comune, în realitate prețul imobilului nefiind plătit, susținerile reclamantei potrivit cărora din prețul obținut din vânzarea garsonierei s-ar fi achitat în mare parte prețul imobilului în litigiu și s-ar fi efectuat îmbunătățirile este eronată.
Avocat pentru pârâtul recurent precizează că în mod greșit instanța de apel a apreciat contribuția egală a părților la dobândirea bunurilor comune, din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta nu a avut nici o contribuție materială.
Apărătorul reclamantei intimate solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele invocate în întâmpinare, instanța de apel stabilind în mod corect contribuția egală a soților și faptul că contractul de vânzare-cumpărare nu s-a făcut cu rezerva uzufructului sau a rentei viagere pentru a fi apreciat ca și o donație deghizată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.311 din 2.07.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Arada admis apelul declarat de apelanta împotriva sentinței civile nr. 2080/11.03.2009 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-.
A schimbat în parte hotărârea atacată după cum urmează:
A admis în întregime acțiunea civilă a reclamantei și în parte cererea reconvențională a pârâtului în sensul că:
A constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei imobilul teren intravilan fără construcții în suprafață de 181 mp, situat în A, str. - (fosta ) nr. 67, înscris în CF nr. 67184 A, nr. top 3190/C/2/a/1/3, precum și imobilul apartament situat în A, str. - nr. 67.2, înscris în CF nr. 67183 A, nr. top 3190/c/2/a/1/1/II în suprafață de 77 mp, imobile în valoare de 52.000 euro, prin contribuția egală a părților și.
A sistat comunitatea de bunuri prin atribuirea imobilelor în natură către pârâtul și a obligat pe acesta la plata unei sulte de 26.000 euro sau echivalentul în lei la data plății către reclamanta.
A respins petitele din cererea reconvențională privind constatarea calității de bun propriu al pârâtului asupra imobilelor și exonerarea sa de plata vreunei sulte.
A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
A respins apelul declarat de intervenienții și împotriva aceleiași hotărâri.
A obligat pe intimatul la plata sumei de 2756,50 lei cheltuieli de judecată către apelantă.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a rețnut în esență că prin sentința civilă nr.2080 din 11.03.2009 pronunțată în dosar civil nr-, Judecătoria Arada admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâtul -, și admite cererea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional - în contradictoriu cu pârâta reconvențională - și în consecință a luat act de tranzacția încheiată între părți și având următorul conținut:
"TRANZACȚIE
Parțială cu privire la bunurile mobile;
Subsemnații, --, reclamantă pârâtă reconvențională și -, pârât reclamant reconvențional - dosar nr- pe rol activ Judecătoria Arad, am convenit soluționarea parțială a cererii privind împărțirea bunurilor comune respectiv bunurile mobile prin tranzacție după cum urmează:
Lotul bunurilor mobile care revin în proprietatea exclusivă a reclamantei pârâte reconvenționale -:
- combină muzicală;
- garnitură mobilă de bucătărie;
- frigider;
- aparat cafea;
- aspirator;
- dulap pentru pantofi;
- perdea;
- convector pentru gaz.
II. Lotul bunurilor mobile care revin în proprietatea exclusivă a pârâtului reclamant reconvențional -:
- mobilă dormitor;
- 1 mochetă;
- perdele;
- aragaz;
- hotă;
- cuptor cu microunde;
- televizor cu;
- instalație instant pe gaz;
- mixer;
- prăjitor pentru pâine;
- aparat sandwich;
- 3 covoare;
- mașină de spălat.
Părțile constatăm valoarea loturilor sensibil egală și nu stabilim echilibrarea valorică prin sultă.
Părțile, am citit, am înțeles conținutul tranzacției și consecințele care rezultă din prevederile acesteia și considerăm că reprezintă voința noastră.
Prezenta s-a încheiat în 3 (trei) exemplare de valoare egală, un exemplar pentru fiecare parte și un exemplar pentru instanță - dosar nr- Judecătoria Arad."
A constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei imobilul teren intravilan fără construcții în suprafață de 181, situat în A, str. - - (fostă ) nr. 67, județul A și înscris în CF 67184 A, nr. top 3190/c/2/a/1/3, precum și imobilul apartament situat în A,-,. 2 și înscris în CF 67183 A, nr. top 3190/c/2/a/1/1/II, compus din două camere și dependințe în suprafață de 77 mp, imobile în valoare de 184.600 lei, potrivit raportului de expertiză în construcții nr. 762/2008 întocmit de expert, prin contribuția exclusivă a reclamantului reconvențional.
A sistat comunitatea de bunuri prin atribuirea imobilelor în natură către reclamantul reconvențional, fără plata vreunei sulte către pârâta reconvențională.
A dispus înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilelor în cartea funciară, în favoarea reclamantului reconvențional -.
A constatat că părțile, în timpul căsătoriei și cu cote egale de contribuție, au adus imobilului situat în A,-,. 2, îmbunătățiri în valoare de 3.000 euro și obligă pârâtul să achite reclamantei contravaloarea în lei a sumei de 1.500 euro reprezentând contravaloarea cotei reclamantei.
A respins în rest acțiunea formulată.
A respins cererea de intervenție în interesul reclamantei formulată de intervenienții și și a obligat pârâta reconvențională să plătească reclamantului reconvențional cheltuieli de judecată de 1.020 lei.
Prima instanță a luat act de tranzacția încheiată de părți cu privire la bunurile mobile apreciind că actul respectiv este expresia liberei lor voințe, fiind incidente astfel dispozițiile art.6734alin.2 Cod procedură civilă raportat la art.1704 Cod civil.
În ceea ce privește bunurile imobile s-a constatat că în timpul căsătoriei și prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la. sub nr. 1149/21.04.2004, au dobândit terenul intravilan în suprafață de 181 mp. cu nr. top 3190/c/2/a/1/3 și apartamentul nr. 2 cu nr. top 3190/c/2/a/1/1/II, situate în A,-.
Potrivit extraselor de carte funciară CF nr. 67184 și nr. 67183 A, imobilele sunt proprietatea devălmașă a părților din anul 2004, iar conform raportului de expertiză în construcții, acestea au fost evaluate la suma de 184.600 lei.
S-a reținut că imobilul din litigiu a aparținut inițial mamei pârâtului, care, având trei copii, l-a dezmembrat în trei parcele, două parcele compuse din teren viran și o parcelă compusă din teren cu casă de locuit, aceasta din urmă fiind apartamentată în două apartamente, foștii soții dobândind parcela de teren în suprafață de 181 mp (top nr. 3190/c/2/a/1/3) și apartamentul nr. 2 cu terenul aferent (top nr. 3190/c/2/a/1/1/II), fără plata vreunui preț.
În anul 2003, părinții reclamantei au vândut o garsonieră în comuna cu 3.400 euro, însă din prețul obținut aceștia au contribuit la achitarea taxelor notariale și la îmbunătățirile aduse imobilului în litigiu și întrucât nu s-a făcut dovada întinderii acestui aport, instanța a avut în vedere suma de 1.500 euro recunoscută de pârât, acesta fiind de acord cu restituirea sumei către reclamantă.
Prin apelul declarat împotriva sentinței civile nr.2080 din 11.03.2009 reclamanta solicitat admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive și în subsidiar desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru administrarea probatoriului. În motivare, a susținut că instanța de fond în mod greșit a reținut, bazându-se pe o interpretare eronată a probelor, faptul că pârâtul reclamant reconvențional a avut o contribuție exclusivă la dobândirea imobilului în speță și au considerat că atâta timp cât actul de vânzare-cumpărare nu s-a făcut cu sarcina unei rente viagere, cu rezerva de uzufruct, sau sub o altă sarcină, instanța de fond nu poate constata, fără probe concludente, faptul că un act de vânzare-cumpărare autentic este în realitate un act de donație deghizată.
Intervenienții și, prin apelul declarat, au solicitat admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de intervenție accesorie în interesul reclamantei pârâtă reconvențional, iar în subsidiar desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru administrarea probatoriului. În motivare, au susținut că au sprijinit-o financiar pe fiica lor - apelanta din veniturile lor personale și din veniturile dobândite din vânzarea unui imobil în localitatea. De asemenea, au executat lucrările necesare imobilului situat în A, str. C-tin - nr. 67. 2 jud. A, imobil aflat într-o stare avansată de degradare.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ambelor apeluri ca nefondate apreciind că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală iar criticile aduse de apelanți sunt nefondate. A apreciat că instanța de fond a avut suficiente probe concludente administrate în temeiul disp. art. 5 din Decretul nr. 32/1954 care i-au sporit convingerea faptului că actul de vânzare-cumpărare a fost în realitate un act de donație.
Tribunalul a dispus în sensul celor mai sus menționate cu motivarea că s-a reținut corect de prima instanță că sub durata căsătoriei părțile au achiziționat imobilul situat în A, str. C-tin - nr. 67,. 2 înscris în Cf nr. 67180 A, nr. top 3190/C/2/1/3 în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică, însă instanța a apreciat eronat că nu fost achitat prețul și că apelanta nu a avut nicio contribuție.
Din contractul de vânzare-cumpărare menționat rezultă că prețul a fost achitat de către părți în mâna vânzătoarei, mama intimatului, numita.
A reținut că din contractul de vânzare-cumpărare autentificat reiese că mama intimatului,în calitate de vânzătoare a consimțit expres ca imobilul să treacă în proprietatea comună a celor doi soți, neexistând nicio prevedere în sensul că imobilul ar trece în proprietatea exclusivă a intimatului și că actul de vânzare-cumpărare s-a încheiat fără sarcini, iar susținerile intimatului referitor la caracterul gratuit al transmiterii imobilului nu sunt susținute de probatoriul administrat,
Martorii G, și au relevat faptul că mama intimatului și-a exprimat nemulțumirea că a încheiat contractul de vânzare-cumpărare însă acest fapt nu era cunoscut de intimat, astfel cum rezultă din răspunsul la interogatoriu. Actul autentic a fost încheiat la 21.04.2004 iar martorii fac referire la faptul că hotărârea mamei intimatului de a celor 3 (trei) frați a fost luată cu 10 (zece) ani în urmă, însă aceste împrejurări sunt lipsite de obiectivitate și nu au fost relevate împrejurările care ar fi împiedicat-o să încheie contractul de donație la acea vreme.
În termen împotriva deciziei civile nr.311 din 2.07.2009 pronunțată de Tribunalul Arada declarat recurs pârâtul care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate, în sensul respingerii apelului reclamantei și menținerii hotărârii instanței de fond.
În motivare a arătat că în mod netemeinici instanța de apel a constatat că părțile au dobândit prin contribuție egală imobilul descris în acțiune și astfel a fost obligat să-i achite reclamantei suma de 26.000 Euro reprezentând sultă.
Instanța de apel a greșit atunci când a stabilit că reclamanta a avut o contribuție egală cu pârâtul la dobândirea imobilului. Se apreciază greșit că simplul fapt al existenței contractului de vânzare-cumpărare pe numele ambelor părți ar constitui dovada deplină a contribuției reclamantei la dobândirea apartamentului.
Arată că tribunalul a constatat în mod greșit că în speță, din moment de operează prezumția comunității de bunuri, în sensul că ambii soți au contribuit egal la dobândirea imobilului, contribuția ar fi egală.
Susține că bunurile comune pot fi dobândite de oricare dintre soți chiar dacă numai unul dintre ei a contribuit efectiv la acea dobândire. De această contribuție se ține seama la determinarea părților ce se cuvin soților în cazul împărțirii bunurilor comune. or, această contribuție, în unele cazuri, fiind majoritară sau în unele cazuri fiind absolut exclusivă, cum este cazul în speță, nu poate fi dovedită decât prin mijloacele legale de probă.
Or, cu probele administrate a demonstrat fără drept de tăgadă că reclamanta nu a avut nicio contribuție la dobândirea apartamentului.
Arată că din declarațiile de martori instanța de fond a tras concluzia corectă că intenția mamei sale a fost aceea de a-i pârâtului apartamentul și că astfel, mama nu a luat nici un pentru imobil.
Susține că afirmațiile reclamantei cum că prețul pe apartament a fost achitat în mare parte, din banii primiți de la părinții săi în urma vânzării unei garsoniere în comuna la care s-a adăugat o sumă modică provenită din economiile lor, sunt nereale și nedovedite, întrucât nu s-a depus în probațiune nici un contract de vânzare-cumpărare cu referire la acea garsonieră și din depoziția martorei se arată că prețul înscris în contract pentru acea garsonieră ar fi fost de 50 milioane lei, or acest preț este de trei ori mai mare decât prețul înscris în contractul apartamentului.
Arată că din prețul apartamentului obținut din vânzarea acelei garsoniere nu s-ar fi putut acoperi prețul apartamentului din litigiu. Din acei bani obținuți de socrii săi nu s-ar fi putut acoperi cheltuielile notariale și cu lucrările de amenajare a apartamentului primit de la mama sa și nu se puteau suporta nici investițiile la apartamentul socrilor tor din prețul obținut pentru acea garsonieră.
Pârâtul a susținut că reclamanta nu a avut nicio contribuție la dobândirea imobilului iar mama sa nu a înțeles că-i doneze parte din acesta reclamantei.
Prin întâmpinare reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului cu motivarea că în mod corect s-a reținut de instanța de apel că imobilul din litigiu a fost dobândit de ambii soți, în sensul că prețul a fost achitat de aceștia în mâna vânzătoarei.
Arată că instanța de apel a apreciat în mod corect faptul că atâta timp cât actul de vânzare-cumpărare nu s-a făcut cu sarcina unei rente viagere, cu rezerva uzufructului, au sub o altă sarcină, astfel că susținerile recurentului referitoare la caracterul gratuit al transmisiunii nu poate fi luat în calcul, nefiind susținute de probatoriul administrat.
Reclamanta intimată a arătat că susținerile recurentului privitoare la caracterul gratuit al transmisiunii imobilului sunt infirmate de probele administrate care certifică plata prețului de către părți iar depozițiile martorilor sunt contrate pe varianta donației pentru toți fiii vânzătoarei, însă această intenție nu a fost materializată și valorificată față de ceilalți fii ai săi, vânzătoarea având și în acest moment calitatea de proprietară a imobilului de pe-,.1.
Prin concluziile scrise pârâtul recurent a arătat că fiind vorba de o donație deghizată prin probele administrate s-a făcut pe deplin dovada faptului că în realitate nu a fost plătit nici un preț, mama înțelegând ca în acest fel să își gratifice fiul. Arată că din depozițiile de martor rezultă că mama sa nu a dorit că încheie tranzacție în adevăratul sens și să obțină venitul real pentru imobilul din litigiu, dorind doar să-l gratifice pe pârât în calitate de fiu.
Examinând decizia civilă atacată în raport de motivele invocate, raportat la întreg probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, în susținerea motivelor de recurs, pârâtul invocă dispozițiile art.30 Codul familiei, conform cărora bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt de la data dobândirii lor, de oricare din soți, bunuri comune ale soților, susținând că bunul dobândit de oricare din soți, este comun, chiar dacă numai unul dintre ei a contribuit efectiv la acea dobândire.
În speță, susține că cu probele administrate a demonstrat că reclamanta nu a avut nicio contribuție la dobândirea apartamentului și că în realitate părțile nu a cumpărat apartamentul din litigiu, că nu au plătit nici un preț întrucât acesta i-a fost donat pârâtului de către mama sa, aspect confirmat de declarațiile martorilor.
Raportat la susținerile pârâtului, Curtea constată că în mod corect a reținut instanța de apel că din conținutul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1149 din 21.04.2004 cu privire la imobilul situat în A-.2, încheiat între părți și mama pârâtului, rezultă că prețul stipulat în contract în sumă de 160.000.000 lei a fost achitat de părți în întregime către vânzătoarea imobilului .
S-a reținut corect de tribunal că nu s-a prevăzut în contractul încheiat ca imobilul să treacă în proprietatea exclusivă a intimatului.
Susținerile intimatului n sensul că transmiterea imobilului ar avea caracter gratuit nu este probată în cauză.
Martorul - propus de pârât, la a cărei declarație face referire în motivele de recurs pârâtul a invederat că, "intenția exprimată de părinții pârâtului a fost ca respectivul apartament să revină ambilor soți" și că nu au cunoștință dacă s-a plătit vreo sumă de bani pentru apartament.
Este adevărat că martorul propus de pârât, (fila 68 dosar fond) a invederat că au cunoștință despre încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul din litigiu și știe că nu s-a achitat nici un preț dar nu știe când s-a încheiat actul, încă așa cum corect a reținut instanța de apel, această depoziție de martor nu poate avea forța probantă în raport cu conținutul contractului din care rezultă achitarea prețului de ambele părți.
Pe de altă parte, martora propusă de reclamantă, a arătat că părinții reclamantei au dat o parte din bani pentru achitarea imobilului, că soții au adus îmbunătățiri acestuia.
S-a dovedit în cauză și că îmbunătățirile imobilului s-au efectuat cu ajutorul financiar al părinților reclamantei dat și cu munca efectivă a tatălui reclamantei care a participat efectiv la lucrările de renovare și îmbunătățire a imobilului, lucrări ce s-au făcut tocmai în considerarea calității de coproprietară a fiicei sale (intimat reclamantă din dosar) asupra imobilului în litigiu.
De altfel, părinții reclamantei au fost prezenți la încheiere contractului de vânzare-cumpărare în fața notarului public aceștia achitând cu această ocazie taxele notariale aferente contractului de vânzare-cumpărare și cele aferente apartamentării cu privire la imobil, aspect recunoscut de pârât cu ocazia interogatoriului luat de către instanța de fond (fila 124 dosar fond).
Față de considerentele arătate, Curtea constată că decizia atacată este temeinică și legală, astfel că în baza art.312 (2) Cod procedură civilă va respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 311/A din 02.07.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 311/A din 02.07.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - - -
GREFIER
- -
Red.ML/3.12.2009
Dact./4.12.2009
Judecătoria Arad - judecător
Tribunalul Arad -judecători,
2 ex.
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Daniela Calai, Claudia Rohnean
| ← Divort. Decizia 74/2009. Curtea de Apel Constanta | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
