Divort. Decizia 748/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 748
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTORI: Eliza Marin, Constanța Pană Elisabeta Gherasim C -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta domiciliată în Scăieni, nr.3,.1A,.1,.7, județ P, împotriva deciziei civile nr. 445 din 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în Scăieni, nr.3,.1A,.1,.7, județ
La apelul nominal făcut în ședința publică,la a doua strigare a cauzei au răspuns recurenta pârâtă și intimatul reclamant.
Procedura îndeplinită.
Cererea de recurs este timbrată cu suma de 19,50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. - din 20 octombrie 2009 și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei, anulate și atașate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în susținerea și combaterea recursului.
Recurenta pârâtă solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat prin motivele depuse la dosar.
Arată recurenta pârâtă că ambele instanțe și-au întemeiat soluția pe baza unui singur martor, care este fratele reclamantului iar faptul că nu s-a prezentat la divorț a fost din cauza reclamantului care a făcut promisiuni de împăcare.
Solicită admiterea recursului,casarea deciziei și trimiterea spre rejudecare la același tribunal în sensul ca să i se dea posibilitatea administrării de probatorii.
Intimatul reclamant solicită respingerea recursului și păstrarea hotărârilor pronunțate în sensul desfacerii căsătoriei.
La solicitarea instanței face precizarea că nu se mai împacă cu recurenta pârâtă.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună desfacerea căsătoriei încheiata la data de 27.10.1979, urmând ca pârâta să-și reia numele de familie avut anterior încheierii căsătoriei, acela de "".
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 27.10.1979, din căsătorie rezultând doi copii, care, în prezent sunt majori.
A mai precizat reclamantul că din luna august 2007, între soți au început să apară neînțelegeri care adesea degenerau în certuri, în prezent raporturile de familie fiind grav vătămate.
Legal citată, pârâta nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare prin care să arate excepțiile, dovezile și mijloacele sale de apărare.
In urma probelor administrate în cauză la solicitarea reclamantului cu înscrisuri și un martor, Judecătoria Ploieștia pronunțat sent.civ.nr.12142/.12.12.2008 prin care a admis acțiunea formulată de reclamant, a declarat desfăcută căsătoria părților încheiată la data de 27.10.1979 din culpa comună, urmând ca pârâta să revină la numele de familie purtat anterior căsătoriei, acela de.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de fond a reținut din probele administrate în cauză, că relațiile dintre soți au început să se deterioreze, neînțelegerile conducând treptat la răcirea relațiilor afective dintre aceștia.
Impotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, pârâta, solicitând schimbarea sentinței și respingerea acțiunii de divorț ca neîntemeiată, având în vedere că părțile s-au împăcat.
Pârâta a mai învederat că nu s-a putut prezenta la instanța de fond, datorita serviciului pe care îl are, cu precizarea că reclamantul locuia cu o altă femeie, însă, ulterior, s-a întors în domiciliul comun, reluând conviețuirea.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr-, iar prin decizia civilă nr. 445 din 11 iunie 2009,tribunalul a respins ca nefundat apelul declarat de pârâtă, reținând că potrivit disp.art.618 al.2 pr.civ. " acțiunea de divorț se va stinge prin împăcarea soților în orice faza a procesului, chiar dacă intervine în instanța de apel sau de recurs, iar apelul ori recursul nu sunt timbrate conform legii."
In speță, având in vedere aspectul învederat de apelanta pârâta în sensul că între părți a intervenit împăcarea, fapt de natură a conduce la stingerea acțiunii de divorț, instanța a dispus citarea intimatului reclamant în sensul prezentării în instanță, în vederea confirmării afirmațiilor apelantei.
Având în vedere că intimatul reclamant nu s-a prezentat în instanță și, întrucât cererea de apel s-a referit strict la împăcarea părților, nefiind invocate motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței instanței de fond, tribunalul, în baza art.292 al.2 pr.civ. s-a pronunțat, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță.
Astfel, din probatoriile administrate în cauză, respectiv, înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 27.10.1979, căsătorie din care au rezultat doi copii în prezent majori.
Matorul audiat la solicitarea reclamantului a arătat că de circa o lună acesta locuiește la el, întrucât părțile sunt separate în fapt din luna august, pârâta având o fire agresivă.
Martorul a mai relatat că de-a lungul timpului au existat neînțelegeri între părți, însă, nu a putut preciza cauza acestora, reclamantul având o fire discretă.
In acest context, cum în mod corect a reținut și instanța de fond, relațiile de familie sunt grav vătămate, iar continuarea conviețuirii nu mai este posibilă datorită unor motive imputabile, în egală măsură, ambelor părți.
Verificând practicalele încheierilor de ședință, inclusiv practicaua sentinței apelate, s-a reținut că pârâta, deși legal citată pentru fiecare termen de judecată, nu s-a prezentat în instanță pentru a propune și administra probe în combaterea susținerilor reclamantului, precizarea că acest fapt ar fi datorat naturii serviciului, rămânând la stadiul de simplă afirmație.
Pentru considerentele arătate, tribunalul a respins apelul ca nefondat și în baza art.296 pr.civ. a păstrat în tot sentința atacată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă și 312 pct.2 și 3 Cod pr.civilă.
Arată recurenta pârâtă că a fost admisă acțiunea de divorț introdusă de către reclamant, respectiv soțul ei, desfăcându-se căsătoria din culpă comună, soluția menținută și în apel, din ambele instanțe de judecată au motivat în baza unui singur martor propus de reclamant, fratele acestuia, care deși arată că între soți au existat neînțelegeri nu a precizat cauza lor, fără să se știe ce motive sunt imputabile, reclamantului sau pârâtei.
Susține recurenta-pârâtă că instanțele de judecată nu au dorit să cunoască și să stabilească adevărata situație de fapt existentă, trecându-se cu ușurință peste 30 de ani de căsătorie, în realitate reclamantul este cel care a părăsit domiciliul conjugal pentru o altă femeie, ulterior revenind în domiciliu, reluând conviețuirea spunându-i că este de acord să acțiunea de divorț prin împăcare.
Faptul că reclamantul dorea să renunțe la acțiunea de divorț, sau să se împace cu pârâta, a determinat - pentru aceasta din urmă - să nu se prezinte la proces,precizează recurenta.
Susține în continuare recurenta-pârâtă că în instanța de apel a solicitat completarea probatoriilor pentru se stabili care este situația reală dintre cei doi soți, faptul că nu este vinovată de destrămarea relațiilor de familie, reclamantul fiind cel care a plecat și revenit în domiciliu după cum a dorit, iar instanța nu i-a încuviințat administrarea de probe.
Pentru motivele invocate recurenta pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei din apel cu trimiterea cauzei aceluiași tribunal pentru administrarea de probatorii.
Curtea examinând decizia recurată prin prisma criticilor invocate, actelor și lucrărilor dosarului dispozițiilor legale ce au incidente în soluționarea cauzei, constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Este știut că divorțul constituie modul de desfacere a căsătoriei pe cale judecătorească, atunci când datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt atât de grav și iremediabil vătămate încât continuarea căsătoriei este vădit imposibilă, pentru cei are cer desfacerea ei (articolul 38 Codul familiei).
Potrivit dispozițiilor art.614 Cod pr.civilă în fața instanței de fond, părțile sunt obligate să se înfățișeze personal, regulă de la care sunt prevăzute patru excepții, în care însă recurenta-pârâtă nu se încadrează.
La instanța de fond pârâta a fost legal citată iar neprezentarea în instanță așa cum a susținut și în fața instanței de recurs s-a datorat poziției reclamantului care pe parcursul desfășurării procesului a făcut promisiuni de împăcare.
Dealtfel, verificând cererea de chemare în judecată ca și depoziția martorului audiat la propunerea reclamantului, respectiv fratele acestuia, se poate vedea că nu s-a putut desprinde concluzia că ar fi motive atât de grav și iremediabil vătămate care fac vădit imposibilă continuarea căsătoriei, în sensul prevederilor art.38 din Codul familiei.
Din chiar depoziția martorului audiat (singura probă pe care s-a întemeiat admiterea acțiunii) rezultă că acesta nu poate preciza cauza neînțelegerilor dintre soți, fratele său respectiv reclamantul fiind o persoană discretă.
Susținerile recurentei-pârâte în sensul că nu se poate destrăma o căsătorie de peste 30 de ani, și că nu s-a făcut dovada cu martorul audiat că aceasta s-ar face vinovată în vreo modalitate de desfacerea căsătoriei sunt pertinente, și aceste aspecte trebuiau verificate.
Astfel dispozițiile art.295 alin.2 Cod pr.civilă arată că în baza rolul devolutiv al apelului instanța va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță precum și administrarea probelor noi în condițiile art. 292 Cod pr.civilă, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.
Chiar și partea decăzută din dreptul de a administra o probă în prima instanță are dreptul de a solicita administrarea acelei probe în apel deoarece articolul 295 alin.2 reglementează posibilitatea administrării de probe noi în apel, independent de vreo culpă a părții în primă instanță.
Rezultă așadar, pentru considerentele mai sus expuse că se impune administrarea de noi probatorii pentru a se dovedi existența unor motive de divorț grav și iremediabil vătămate în sensul dispozițiilor art.38 din Codul familiei, astfel că recursul pârâtei apare ca fondat și va fi admis în baza dispozițiilor art.312 alin.3 Cod pr.civilă.
Se va dispune casarea deciziei din apel.
Se va trimite cauza spre rejudecare la același tribunal pentru completarea probatoriilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta domiciliată în Scăieni, nr.3,.1A,.1,.7, județ P, împotriva deciziei civile nr. 445 din 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în Scăieni, nr.3,.1A,.1,.7, județ P și în consecință;
Casează decizia sus menționată și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal pentru completarea probatoriilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Eliza Marin, Constanța Pană Elisabeta Gherasim
- - C - - -
Grefier,
- -
Red. CP/BA
4 ex./23.10.2009
f- Jud.
a- Trib.
-
R
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Constanța Pană Elisabeta Gherasim
| ← Plasament. Decizia 615/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Divort. Decizia 895/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
