Divort. Decizia 895/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA nr.895
Ședința publică din data 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTORI: Constanța Pană, Marilena Panait Mioara Iolanda
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanta, domiciliată în Rm.S str. - -.14B.1 jud. B și reședința în Italia localitatea P Rubia, -, împotriva deciziei civile nr. 219 din 26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în com. jud. B și Autoritatea Tutelară - Serviciul Public de Asistență Socială Com. jud.
Recursul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei conform chitanței nr. -/16.09.2009, timbru judiciar de 0,15 lei, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă, personal și asistată de avocat conform împuternicirii avocațiale nr.76/2009, lipsind intimatul-pârât și Autoritatea Tutelară - Serviciul Public de Asistență Socială Com.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurenta reclamantă depune la dosar un înscris din care rezultă că au încetat raporturile de muncă încheiate prin contractul de muncă între o societate italiană și recurenta reclamantă, că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Curtea ia act de declarația recurentei reclamante, prin apărător, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat având cuvântul pentru recurenta reclamantă critică decizia pronunțată de instanța de apel în ceea ce privește modalitatea stabilirii pensiei de întreținere în favoarea celor 2 minori, care au fost încredințați spre creștere și educare intimatului pârât, având în vedere că recurenta reclamantă și-a încetat raporturile de muncă dintre angajatorul din Italia și aceasta, conform înscrisului depus la dosar.
Solicită admiterea recursului modificarea în parte a hotărârii în senul obligării recurentei reclamante la plata unei pensii de întreținere în favoarea celor 2 minori la venitul minim pe economie. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Rm.S sub nr.2716/287 din 16.12.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul pentru a se dispune desfacerea căsătoriei încheiată între părți la 07.10.1995, să-și reia numele avut anterior căsătoriei, acela de "", să-i fie încredințați spre creștere și educare minorii - născut la 12.05.1996 și - - născut la 22.01.2001, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
A precizat reclamanta că nu solicită pensie de întreținere pentru cei doi copii.
În motivarea acțiunii, a susținut reclamanta că relațiile de familie au fost tensionate de la început, determinate de lipsurile materiale, dar și din cauza geloziei pârâtului.
Pârâtul a formulat în cauză cerere reconvențională, la 19.02.2009, prin care a solicitat să-i fie lui încredințați cei doi minori, iar reclamanta să fie obligată la pensie de întreținere pentru cei doi copii.
În urma probelor administrate, cu acte și martori, Judecătoria Rm.S a pronunțat sentința civilă nr. 452/20.03.2009, prin care a admis acțiunea de divorț și cererea reconvențională, a desfăcut căsătoria din vina ambilor soți și a dispus ca reclamanta să-și reia numele avut anterior căsătoriei, acela de "".
Au fost încredințați pârâtului spre creștere și educare cei doi minori și obligată reclamanta să plătească pensie de întreținere în cuantum de 300 Euro lunar, câte 150 Euro pentru fiecare minor, în echivalent lei la cursul BNR, începând cu 19.02.2009 și până la majoratul fiecăruia.
S-au compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că relațiile dintre părți sunt grav și iremediabil vătămate, culpa aparține ambilor soți în desfacerea căsătoriei, deoarece nu au manifestat interes și înțelegere în menținerea relațiilor de familie, ambii soți au lucrat în străinătate și după întoarcerea pârâtului în țară acesta și-a schimbat comportamentul, deoarece a aflat că reclamanta ar întreține relații cu patronul.
Deși pârâtul a cerut reclamantei să se întoarcă împreună în țară, aceasta a refuzat, astfel că de la data separării în fapt aceștia nu au mai reluat conviețuirea.
Cei doi minori, în perioada cât soții au fost plecați la muncă în Italia, au rămas inițial în grija bunicilor paterni, iar o perioadă au stat și la bunicii materni, iar din decembrie 2008 au locuit în exclusivitate cu pârâtul, fiind ajutat în creșterea și educarea lor și de mama lui.
S-a apreciat de instanța de fond că pârâtul dispune de condiții optime pentru creșterea și educarea celor doi minori, că s-a preocupat permanent de îngrijirea acestora, între acesta și minori creându-se o relație specială.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta,care o critică pentru nelegaliate și netemeinicie, sub aspectul stabilirii cuantumului pensiei de întreținere la care a fost obligată în favoarea celor doi minori.
Susține apelanta că instanța a stabilit pensia de întreținere având în vedere un venit lunar de 900 Euro, în realitate veniturile pe care le obține în Italia sunt mai mici, deoarece lucrează cu program redus și ocazional, așa cum rezultă din actele ce emană de la angajator.
În medie, susțin apelanta, că a obținut pe ultimele 6 luni, un venit de 500 Euro, astfel că pensia de întreținere ce a fost stabilită depășește cuantumul legal.
Se solicită admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii, în sensul de a fi obligată la plata pensiei de întreținere corespunzător veniturilor pe care le realizează.
Apelanta a depus la dosar acte din care rezultă că a realizat venituri în medie de 654 Euro lunar.
Prin decizia civilă nr. 219 din 26 iunie 2009, Tribunalul Buzăua admis apelul declarat de reclamanta, schimbat în parte sentința, în sensul că apelanta va plăti cu titlu de pensie suma de 220 Euro lunar (câte 110 Euro pentru fiecare copil).
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a decide astfel, tribunalul apreciază că pensia de întreținere se plătește în raport de nevoia celui care o cere, dar și de veniturile celui care urmează să o plătească.
Cuantumul pensiei de întreținere datorată de părinte copiilor se stabilește conform art. 94 Codul fam. astfel că, având în vedere suma realizată de aceasta lunar, respectiv 654 Euro, va fi obligată la o pensie lunară de 220 Euro (câte 110 Euro pentru fiecare copil).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantacriticând-o pentru nelegalitate în ceea ce privește stabilirea cuantumului pensiei de întreținere la care a fost obligată în favoarea celor doi minori, care au fost încredințați spre creștere și educare intimatului.
Susține recurenta, că din actele depuse la dosarul cauzei, în apel, acte ce emană de la angajatorul din Italia, rezultă o medie lunară a veniturilor de 361 euro și, legal, aceasta este suma raportat la care trebuia calculată pensia lunară de întreținere.
Solicită admiterea recursului modificarea în parte a hotărârii în sensul obligării recurentei reclamante la plata unei pensii de întreținere în favoarea celor 2 minori la venitul minim pe economie, având în vedere că recurenta reclamantă și-a încetat raporturile de muncă dintre angajatorul din Italia și aceasta, conform înscrisului depus, azi, la dosar.
Curtea, examinând decizia recurată prin prisma criticilor invocate, actelor și lucrărilor dosarului, dispozițiilor legale ce au incidență în soluționareacauzei constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În speță sunt întrunite dispozițiile art.304 pct.9 cod pr. civilă în sensul că hotărârea Tribunalului Buzău este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art.94 codul Familiei potrivit căruia " ntreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează aop lăti, iar când întreținerea este datorată de părinte sau de cel care adoptă, ea se stabilește până la o pătrime din câștigul sau din munca pentru un copil, o treime pentru doi copii și o Jp entru trei sau mai mulți copii."
Astfel, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă faptul că venitul apelantei reclamante realizat la firma DI & C din diferă de la lună la lună dat fiind faptul că, astfel cum declară reprezentantul legal al acestei societăți (fila 14 dosar apel) în cadrul anumitor luni se regăsesc și plăți "extraodinare" cum ar fi un credit și festivități care în mod normal nu se regăsesc și în alte luni.
Cu toate acestea, instanța de apel nu a ținut cont la stabilirea pensiei de întreținere de media veniturilor nete cu caracter permanent pe ultimile șase luni, astfel cum s-a stabilit în practica judiciară și cum impune art.94 codul familiei, luând în calcul doar venitul din luna în care a încasat salariul cel mai mare ce conținea inclusiv procentul de 10% reprezentând "majorare pentru lucrul de duminică, cel de 20% reprezentând majorări festive și festivități sărbători".
În realitate, venitul mediu net al reclamantei încasat cu caracter permanent este de 361 euro, astfel încât cuantumul pensiei de întreținere la care poate fi obligată aceasta este de 120 euro, respectiv câte 60 euro lunar pentru fiecare minor din cei doi aflați în întreținere.
În speță nu se poate lua în considerare adresa întocmită de aceeași societate din care rezultă că a încetat contractul de muncă al recurentei, începând cu data de 09.09.2009, câtă vreme această situație a intervenit după pronunțarea deciziei nr.219/2009 a Tribunalului Buzău, astfel încât nu poate constitui un motiv de nelegalitate al acestei hotărâri ci cel mult unul de reducere a pensiei de întreținere ulterior, printr-o nouă cerere de chemare în judecată.
Față de considerentele mai sus arătate, făcând aplicarea dispozițiilor art.304 pct.9 cod pr. civilă, raportat la art.312 pct.3 cod pr. civilă, va fi admis recursul declarat în cauză și pe cale de consecință modificată în parte decizia în sensul că pensia de întreținere stabilită în sarcina recurentei reclamante este în cuantumul arătat mai sus.
Vor fi menținute restul dispozițiilor deciziei, iar cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, respectând principiul disponibilității părților, principiu ce guvernează procesul civil, se va lua act că recurenta nu a solicitat obligarea intimatului la plata acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta, domiciliată în Rm.S str. - -.14B.1 jud. B și reședința în Italia localitatea P Rubia, -, împotriva deciziei civile nr. 219 din 26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în com. jud. B și Autoritatea Tutelară - Serviciul Public de Asistență Socială Com. jud.
Modifică în parte decizia civilă nr. 219 din 26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în sensul că pensia de întreținere stabilită în sarcina recurentei reclamante este de 120 euro lunar, câte 60 euro lunar pentru fiecare minor.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 12 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Constanța Pană, Marilena Panait Mioara Iolanda
C -, - -, - -
Grefier,
Red.
Tehnored.CC
5 expl./03.12.2009
nr- Judec.Rm.
-
nr- Trib.
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Marilena Panait Mioara Iolanda
| ← Divort. Decizia 748/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 165/2010. Curtea de... → |
|---|
