Plasament. Decizia 615/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 615
Ședința publică din data de 12 august 2009
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTOR 2: Marilena Panait
JUDECĂTOR 3: Constanța Ștefan C -
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta domiciliată în comuna C, sat, județul V, împotriva sentinței civile nr. 1426/24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, cu sediul în Târgoviște, str. -,nr.1, județul
Cerere de recurs scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta-pârâtă și intimata -reclamantă DGASPC
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, pune în discuție excepția nulității recursului față de motivarea aflată la dosar și acordă cuvântul pe excepție.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de admiterea excepției nulității recursului, să se constate nul recursul declarat de reclamanta, față de împrejurarea că motivele de recurs nu privesc fondul cauzei, este de fapt o plângere penală pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, mai mult cererea de recurs a rămas fără obiect față de faptul că Tribunalul Dâmbovița prin sentința criticată de recurentă a hotărât reintegrarea minorei, născută la data de 1 nai 1993, în familia mamei.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița sub nr- reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D, cu sediul în Târgoviște, str.-, nr.1 a solicitat în contradictoriu cu pârâta -, domiciliată în comuna C, sat, județul V stabilirea unei masuri de protecție pentru copilul, născută la data de 01.05.1993, fiica lui și, respectiv menținerea plasamentului în regim de urgență la Complexul de Servicii Sociale M - Centrul de Primire în regim de urgență pentru copiii străzii și delegarea exercițiului drepturilor și îndatoririlor părintești cu privire la persoana minorei șefului de centru, iar cu privire la bunurile copilului, pe perioada plasamentului, președintelui Consiliului Județean
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că respectiva minoră a fost preluată în regim de urgență la 13.03.2009 conform dispoziției nr.251/13.03.2009 emisă de directorul executiv al D, întrucât la data menționată la sediul instituției s-au prezentat 2 agenți de poliție din cadrul Postului de Poliție împreună cu minora care a fost găsită fără supraveghere pe raza comunei, jud. D, că din discuțiile purtate cu minora a rezultat faptul că tatăl său este decedat, iar ea locuiește împreună cu mama și concubinul acesteia și că motivul pentru care a părăsit domiciliul îl constituie consumul de alcool de către concubinul mamei, pe fondul căruia îi erau aplicate lovituri pe corp.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art.2 alin.3, art. 56 lit.d, art.58 alin.1lit.c, art.64 alin.1 și alin.2, art.66 alin. 1 și 2 și art.124 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiilor.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru conform art.131 din Legea nr.272/2004.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: dispoziția privind plasamentul în regim de urgență, fișa de semnalare, declarația minorei, precum și cartea de identitate a acesteia, procesul verbal de predare a copilului.
Pârâta a formulat cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii și reintegrarea minorei în familie, motivând că are condițiile necesare pentru creșterea și îngrijirea minorei.
La cererea D, instanța a admis proba cu înscrisuri.
S-au depus la dosar raportul privind situația copilului, raportul de evaluare socio-economică a familiei mamei, referatul de anchetă socială, declarația pârâtei, certificatul de deces al tatălui minorei.
Prin sentința civilă nr. 1426/24 iunie 2009, tribunalul a respins cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D, în contradictoriu cu pârâta. A admis cererea reconvențională formulată de pârâtă și a dispus reintegrarea minorei, născută la data de 1 nai 1993, în familia mamei, . U ca persoanele cu atribuții de asistență socială din cadrul Consiliului Local al comunei C, județul V să urmărească evoluția dezvoltării minorei, precum și modul în care mama își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile cu privire la aceasta pe o perioadă de 1 an.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, prin dispoziția nr. 251/13.03.2009, emisă de către Directorul executiv al D s-a dispus preluarea în regim de urgență începând cu data 13.03.2009 a minorei, născută la data de 01.05.1993, fiica lui și, respectiv plasamentul în regim de urgență la Complexul de Servicii Sociale M - Centrul de Primire în regim de urgență pentru copiii străzii, motivat de faptul că la data menționată la sediul instituției s-au prezentat 2 agenți de poliție din cadrul Postului de Poliție împreună cu minora care a fost găsită fără supraveghere pe raza comunei, jud. D, că din discuțiile purtate cu minora a rezultat faptul că tatăl său este decedat, iar ea locuiește împreună cu mama și concubinul acesteia și că motivul pentru care a părăsit domiciliul îl constituie consumul de alcool de către concubinul mamei, pe fondul căruia îi erau aplicate lovituri pe corp.
Prin cererea reconvențională adresată instanței mama minorei a solicitat reintegrarea acesteia în familie.
Tribunalul a reținut că măsura plasamentului în regim de urgență inițiată de către D, potrivit art. 64 din Legea nr. 272/2004, este o măsură de protecție specială, cu caracter temporar, ce se stabilește în situația copilului abuzat sau neglijat, precum și în situația copilului găsit sau a celui abandonat în unitățile sanitare.
Pentru a ocroti copilul aflat în asemenea situații, potrivit art.66 alin.1 din Legea nr.272/2004 măsura poate fi dispusă și de către directorul, urmând ca potrivit dispozițiilor art.66 alin.1 din Legea nr.272/2004, măsura să fie cenzurată de către instanța de judecată în termen de 48 ore de la luarea ei, lucru pe care l-a și făcut reclamanta în speța de față.
Conform alin.2 al aceluiași articol, instanța judecătorească a analizat motivele care au stat la baza măsurii adoptate de către DGASPC și s-a pronunțat, după caz, cu privire la menținerea plasamentului în regim de urgență sau la înlocuirea acestuia cu măsura plasamentului, instituirea tutelei ori cu privire la reintegrarea copilului în familia sa, instanța fiind obligată să se pronunțe și cu privire la exercitarea drepturilor părintești.
Analizând motivele care au stat la baza măsurii adoptate de către în raport de înscrisurile depuse la dosar, tribunalul a apreciat că este în interesul superior al copilului să fie reintegrată în familie.
Astfel, din materialul probator administrat, respectiv din raportul privind situația copilului, raportul de evaluare socio-economică a familiei mamei și referatul de anchetă socială a rezultat că incidentul care a provocat preluarea minorei în regim de urgență este unul singular și că mama minorei dispune de condițiile materiale și morale pentru creșterea și îngrijirea copilului, asumându-și responsabilitatea creșterii și îngrijirii minorei.
Tribunalul a apreciat, față de cele reținute anterior, că plasamentul în regim de urgență, având un caracter temporar și-a atins scopul pentru care a fost reglementat, respectiv, atenționarea mamei asupra comportamentului față de minoră, implicarea care va monitoriza în continuare cazul și, de aceea, se impune revenirea asupra măsurii, creșterea și educarea minorei în mediul familial fiind un deziderat suprem al legii, față de schimbarea stării de fapt de la luarea măsurii, fiind în interesul superior al minorei ca ea să fie împreună cu mama sa, pentru a se putea dezvolta optim din punct de vedere psihic și social, pentru a-și menține la nivel pozitiv starea psihică de bine și pentru a se putea integra în societate la standardele cerute de aceasta.
Față de considerentele anterior arătate, tribunalul a dispus reintegrarea minorei, în familie, cu reluarea drepturilor părintești asupra persoanei și bunurilor copilului, urmând ca potrivit disp.art.70 din aceeași lege Serviciul Public de Asistență Socială, persoanele cu atribuții de asistență socială din aparatul propriu al Consiliului Local al comunei C, jud. V să urmărească evoluția dezvoltării minorei, precum și modul în care mama își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile cu privire la aceasta pe o perioadă de 1 an.
Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta, susținând că hotărârea este nelegală și netemeinică.
La termenul acordat nici recurenta și nici un eventual apărător ale acesteia nu s-au prezentat în instanță, iar Curtea din oficiu a pus în discuție nulitatea recursului față de împrejurarea că din lecturarea motivelor de recurs nu rezultă că acestea privesc fondul cauzei. Din aceeași lecturare reiese de fapt că ar fi o plângere penală pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă împotriva unor persoane care nu sunt părți în proces, mai mult cererea de recurs este lipsită de interes față de faptul că Tribunalul Dâmbovița prin sentința criticată de recurentă a hotărât reintegrarea minorei, născută la data de 1 nai 1993, în familia mamei.
Având în vedere că s-au încălcat prevederile art. 303 Cod procedură civilă, conform cărora recursul trebuie motivat prin cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, în speță motivele de recurs sunt străine de natura cauzei, Curtea apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă în baza cărora nemotivarea recursului în termenul legal atrage nulitatea recursului în afara cazurilor în care se constată incidența unor nulități de ordine publică care să afecteze legalitatea hotărârii.
Cum în speță nu s-au constatat astfel de nulități, urmează ca față de dispozițiile art. 306 alin.2 Cod procedură civilă să se admită excepția invocată de instanță din oficiu și să se constate nul recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de nulitate a recursului.
Constată nul recursul declarat de pârâta domiciliată în comuna C, sat, județul V, împotriva sentinței civile nr. 1426/24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, cu sediul în Târgoviște, str. -,nr.1, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 august 2009.
Președinte Judecători,
- - - - C -
Grefier,
- -
Red./
Tehnored./grefier CM
5 ex./17 august 2009.
f-- Tribunalul Dâmbovița
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Marilena Panait, Constanța Ștefan
| ← Divort. Decizia 835/2009. Curtea de Apel Craiova | Divort. Decizia 748/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
