Divort. Decizia 75/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 75/2009
Ședința publică de la 29 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 3: Sanda
Grefier Creța
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 72/A din 27 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Civilă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- av pentru recurentul reclamant, lipsă,
- av. pentru intimata, lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care intimata depune întâmpinare, un set de acte și chitanță reprezentând onorariul avocațial și arată că a comunicat un exemplar și reprezentantului recurentului.
Față de împrejurarea că părțile nu mai au alte cereri instanța în baza art. 150. declară închisă etapa dezbaterilor și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului considerând hotărârea atacată nelegală și netemeinică și încălcându-se totodată autoritatea de lucru judecat. Mai arată că mandatara reclamantei s-a prezentat la mai multe termene fără procură. Un alt aspect vizează faptul că s-a plătit de către reclamant pensia de întreținere în favoarea celor doi minori într-un cont special pe numele soției iar obligarea lui la plata pensiei înseamnă o plată dublă.
Av., reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate. În ce privește excepția de lucru judecat arată că recurentul nu invocă un interes în formularea unei astfel de critici ci intimata ar fi avut un interes. Criticile privind lipsa procurii sunt neîntemeiate având în vedere că la momentul modificării întâmpinării exista la dosar procura specială. Invocă lipsa de interes și în susținerea acestei critici a recurentului. În ce privește suma de 200 euro aceasta reprezintă rata pe care recurentul avea obligația să o achite. Cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 3105/2008 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul - pârât reconvențional împotriva pârâtei - reclamantă reconvențională.
S-a admis în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă reconvențională împotriva reclamantului - pârât reconvențional.
S-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți la data de 24.05.1990 și înregistrată sub nr.63/24.05.1990 în registrul de stare civilă al Primăriei orașului Cugir din culpa ambelor părți.
S-a dispus revenirea pârâtei - reclamante reconvenționale la numele de familie avut anterior încheierii căsătoriei,acela de.
Au fost încredințați pârâtei reclamante reconvenționale spre creștere și educare minorii - născut la data de 30.04.1991 și -, născută la data de 04.07.1993.
A fost obligat reclamantul pârât reconvențional să plătească în favoarea minorilor - și -, o pensie de întreținere în cuantum de 1/6 din veniturile nete obținute în favoarea fiecăruia dintre minori,lunar,începând cu data introducerii acțiunii. 31.08.2007 și până la majoratul minorilor.
S-a dispus Primăriei orașului Cugir să efectueze cuvenitele mențiuni în actele de stare civilă conform dispozițiilor sentinței.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 24.05.1990 și din căsătorie au rezultat minorii -,născut la data de 30.04.1991 și -,născută la data de 4.07.1993.
Părțile au locuit în Romania până în anul 2001,când reclamantul a plecat în Spania,iar după 10-11 luni a plecat în Spania și pârâta și cei doi copii.
Înainte de plecarea reclamantului în Spania,între părți au apărut unele probleme,martora arătând că in acea perioadă reclamantul se simțea străin în propria casă.
Martora arată însă că aceste neînțelegeri au apărut deoarece reclamantul nu o ajuta pe pârâtă la creșterea copiilor. A mai arătat această martoră că reclamantul era fotbalist și obișnuia să lipsească multă vreme de acasă.
Conform declarațiilor martorelor și, între pârâtă și soacra ei au apărut disensiuni, acestea culminând cu faptul că pârâta ar fi bătut-o pe soacra sa.
După ce ambele părți s-au stabilit în Spania,pârâta i s-a plâns martorei că avea senzația că sentimentele reclamantului se răciseră față de ea și că avea o relație cu o altă persoană. Pârâta i-a spus aceleiași martore că reclamantul a plecat de la domiciliul conjugal,întrucât ea nu-l mai acceptă,față de bănuiala că are o relație cu o altă persoană. Pârâta i s-a mai plâns martorei că după această plecare reclamantul nu a mai căutat-o nici pe ea și nici pe copii.
Martora (mama pârâtei) a declarat că reclamantul a venit în România fără familie și că a petrecut două săptămâni la o cabană împreună cu o altă femeie, acest lucru fiind observat de către pârâtă din fotografiile făcute cu acel prilej.
Când au discutat acest subiect reclamantul a devenit violent,speriind-o pe pârâtă și pe copii.
După această discuție reclamantul a plecat de acasă și de atunci nu a mai căutat-o pe pârâtă și pe copii.
Pe de altă parte,din probatoriul administrat la solicitarea reclamantului reiese că reclamantul a aflat că soția și copii vin în Spania abia când aceștia au sosit acolo și că după stabilirea în Spania pârâta a refuzat să mai presteze servicii casnice, respectiv muncă în gospodărie pentru reclamant: nu i-a mai făcut mâncare și nu i-a mai spălat haine.
Din 21.11.2007 pârâta i-a cerut reclamantului să doarmă pe un sfert de canapea,întrucât doar acolo mai era loc și că acesta a părăsit domiciliul conjugal,întrucât nu se mai înțelegea cu soția.
Martora a declarat că relațiile dintre părți erau reci încă înainte de plecarea ambilor în Spania și că reclamantul i-a spus că pârâta a făcut o greșeală pe care nu poate să o ierte,însă nu a precizat la ce se referea.
În drept s-a reținut că în conformitate cu art.38 Codul familiei,instanța de judecată poate dispune desfacerea căsătoriei prin divorț,atunci când datorită unor motive temeinice raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
Din situația de fapt arătată anterior a reieșit că relațiile dintre părți s-au deteriorat în mod grav și că nici unul dintre soți nu mai dorește continuarea căsătoriei.
În consecință, apreciind că la deteriorarea relațiilor de familie au contribuit ambii soți, s-a dispus desfacerea căsătoriei din culpa comună a acestora.
În conformitate cu art.40 al.3 Codul familiei s- dispus ca pârâta - reclamantă reconvențională să revină la numele de familie avut anterior încheierii căsătoriei,acela de "", întrucât între părți nu a intervenit o învoială în sensul păstrării numelui din căsătorie, iar pârâta nu a făcut dovada motivelor temeinice pentru care dorește să păstreze acest nume.
Având în vedere dispozițiile art.42 Codul familiei,învoiala părților în acest sens și declarațiile depuse la filele 99 și 100 dosar fond, date de minori,vârsta acestora,precum și faptul că aceștia au locuit cu mama lor întreaga viață,instanța a apreciat că este în interesul acestora să fie încredințați spre creștere și educare pârâtei,care a făcut dovada că dispune de condiții materiale și morale pentru a asigura o normală creștere și educare.
Conform art.94 al.3 Codul familiei,instanța a obligat reclamantul pârât reconvențional să plătească în favoarea minorilor -,născut la data de 30.04.1991 și -,născută la data de 4.07.1993 o pensie de întreținere în cuantum de 1/6 din veniturile nete obținute în favoarea fiecăruia dintre minori,lunar,începând cu data introducerii acțiunii - 31.08.2007 și până la majoratul minorilor.
S-a dispus Primăriei orașului Cugir să efectueze cuvenitele mențiuni în actele de stare civilă conform dispozițiilor sentinței instanței de fond.
Conform art.276 al.1 Cpc,au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți în prezentul proces.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel atât reclamantul - pârât reconvențional cât și pârâta - reclamantă reconvențională criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 72/A/27.03.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Civilă a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamantul pârât reconvențional și au fost respinse apelurile declarate de pârâta reclamantă reconvențională și de reclamantul pârât reconvențional. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
În motivarea acestei decizii Tribunalul a reținut următoarele:
În ce privește excepția autorității de lucru judecat:
Pentru a exista autoritatea de lucru judecat prevăzută de art. 1201 cod civil este necesar să fie îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză.
Prin Sentința nr. 8 pronunțată de Tribunalul d e primă instanță nr. 2 de la (fila 57) s-a dispus arhivarea și clasarea dosarului de divorț reținând că în cauză competența de jurisdicție nu aparține statului spaniol.
Prin urmare, această instanță pronunțându-se pe excepție (declinare a competenței de jurisdicție) Tribunalul a reținut că în speță nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența autorității de lucru judecat astfel că această excepție a fost respinsă.
În ceea ce privește excepția privind necompetența Judecătoriei Alba Iulia în soluționarea divorțului ce constituie și motiv de apel Tribunalul a reținut următoarele:
Conform art. 20 din Legea 105/1992 relațiile personale și patrimoniale dintre soți sunt supuse Legii naționale române, iar în cazul în care au cetățenii diferite sunt supuse Legii domiciliului Comun.
Art. 22 prevede că divorțul este cârmuit de legea aplicabilă conform art. 20.
Legea națională comună sau legea domiciliului comun al părților continuă să reglementeze efectele căsătoriei în cazul în care unul dintre soți își schimbă cetățenia sau domiciliul.
În prezent într-adevăr părțile au domiciliul în Spania însă au naționalitate și cetățenie română, având doar rezidența în Spania.
Din dispozițiile legale menționate reiese că legiuitorul acordă preferință în stabilirea competenței cu privire la divorțul soților instanțelor naționale respectiv instanțelor din țara de naționalitate.
De altfel aceste aspecte au fost reținute și de Tribunalul d e Primă Instanță nr. 2 de la în sentința nr. 8 reținând că la divorț guvernează legea națională comună a soților.
Articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 prevede că sunt competente să hotărască în problemele privind divorțul -, instanțele judecătorești din statul membru pe teritoriul căruia se află:
1.reședința obișnuită a soților sau
2.ultima reședință obișnuită a soților în condițiile în care unul dintre ei locuiește acolo sau
3.reședința obișnuită a pârâtului sau
4.în caz de cerere comună, reședința obișnuită a unuia dintre soți sau
5.reședința obișnuită a reclamantului în cazul în care acesta a locuit acolo cel puțin un an imediat înaintea introducerii cererii sau
6.reședința obișnuită a reclamantului în cazul în care acesta a locuit acolo cel puțin șase luni imediat înaintea introducerii cererii și în cazul în care acesta este fie resortisant al statului membru respectiv, fie, în cazul Regatului Unit și al Irlandei, are "domiciliul" în acel loc.
Însă este vorba despre o competență alternativă, la litera b stabilind că și instanțele judecătorești din statul membru de cetățenie a celor doi soți sunt competente în materie de divorț.
Față de aceste considerente Tribunalul a apreciat că această competență revine instanței judecătorești din România raportat atât la prevederile art. 3 lit. b din Regulamentul (CE) 2201/2003 cât și pentru faptul că Tribunalul d e Primă Instanță nr. 2 de la a hotărât clasarea dosarului pentru lipsă de jurisdicție, iar părțile nu au făcut dovada exercitării vreunei căi de atac împotriva sentinței nr.8.
În ceea ce privește competența instanțelor din România având în vedere că ultimul domiciliu comun al părților a fost pe raza localității Cugir, Judecătoria Alba Iulia este competentă să soluționeze prezentul litigiu.
Pe fondul cauzei Tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește critica pârâtei - reclamantă reconvențională în ceea ce privește desfacerea căsătoriei prin raportare la o culpă comună a soților Tribunalul a apreciat că raportat la ansamblul probator administrat în cauză (filele 109, 111, 117, 119) ambele părți se fac vinovate de desfacerea căsătoriei.
Astfel reclamantul a părăsit domiciliul conjugal a intrat în relații de concubinaj cu o altă femeie, iar pârâta era cu acesta înainte de plecarea soților în Spania refuzând să mai presteze servicii casnice și munca în gospodărie.
În ceea ce privește motivele de apel invocate de reclamantul - pârât reconvențional Tribunalul a constatat că și acestea sunt neîntemeiate.
Procura specială de reprezentare în instanță a pârâtei - reclamantă reconvențională a fost depusă la fila 133 astfel că sunt îndeplinite prevederile art. 614 Cod pr. Civilă, în mod corect instanța de fond respingând excepția lipsei calității de reprezentant a avocatei pârâtei.
În ce privește pensia de întreținere datorată de reclamant în favoarea minorilor la 30.04.1991 și la 4.07.1993 în mod corect instanța de fond a stabilit un cuantum de 1/6 din veniturile nete lunare obținute în favoarea fiecăruia dintre minori lunar, conform art. 94 al. 3 Cod familiei, începând cu data introducerii acțiunii și nu cu data pronunțării sentinței reținând că minorii au nevoie permanent de venituri pentru creștere și educare și în plus nu s-a dovedit că cei 200 Euro au fost plătiți cu titlu de obligație de întreținere.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen, motivat, reclamantul pârât reconvențional solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și admiterea apelului său.
În motivarea recursului reclamantul pârât reconvențional a arătat că sentința este nelegală deoarece s-a respins excepția autorității de lucru judecat și s-au înfrânt dispozițiile art. 614.civ.Cod Penal Mandatara reclamantei s-a prezentat la mai multe termene fără procură specială de reprezentare. Procura prezentată s-a întocmit după ridicarea excepției lipsei calității procesuale active astfel că actele efectuate înainte de depunerea procurii sunt nule.
Sentința este nelegală deoarece a fost obligat la plata pensiei de întreținere în cuantum de 1/6 din veniturile nete începând cu data introducerii acțiunii de divorț, neținându-se seama că a plătit pensie de întreținere plătind lunar în contul intimatei suma de 200 Euro. Solicită a fi obligat a la plata a 1/3 din venituri pensie de întreținere de la data pronunțării sentinței de divorț.
Prin întâmpinarea depusă intimata solicită respingerea recursului declarat de reclamantul pârât reconvențional și menținerea ca legală și temeinică a deciziei civile atacate.
S-a arătat că invocarea de către recurent excepției autorității de lucru judecat este lipsită de interes atâta timp cât personal nu a declarat recurs în această privință. De altfel, recurentul nici nu a motivat această cerere.
Cu privire la motivul privind lipsa procurii speciale de reprezentare se arată că recurentul nu are interes să invoce acest motiv și a existat această procură.
În ce privește motivul referitor la pensia de întreținere, în mod corect instanța de fond l-a obligat pe recurent să plătească câte 1/6 din venituri în favoarea celor 2 minori, de la data introducerii acțiunii de divorț, cele 200 Euro plătite de recurent reprezentând rata lunară pentru imobilul achiziționat în comun.
Solicită cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel examinând decizia atacată prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, constată că recursul reclamantului pârât reconvențional este nefondat și va fi respins, din următoarele considerente:
Recurentul nu poate invoca în recurs excepția autorității de lucru judecat în condițiile în care nu are interes în cauză, această excepție fiind ridicată de intimată și fiind respinsă de către instanța de apel. De altfel, în speță nu există autoritate de lucru judecat, instanța spaniolă, prin sentința nr. 8 pronunțată de Tribunalul d e primă instanță nr. 2 de la dispunând arhivarea și clasarea dosarului de divorț reținând că în cauză competența de jurisdicție nu aparține statului spaniol. Rezultă că în speță nu s-a pronunțat nici o soluție, iar în cauză nu există autoritate de lucru judecat.
În mod corect instanța de apel a constatat că au fost îndeplinite condițiile prev. de art. 614.civ.Cod Penal, la dosarul de fond existând împuternicirea avocațială semnată de pârâtă ( fila 32 ) și procura specială de reprezentare ( fila 133 ), iar conform disp. art. 614.civ.Cod Penal dacă partea are reședința în străinătate poate fi reprezentată de mandatar.
În ce privește pensia de întreținere la care a fost obligat recurentul, Curtea constată că acesta a fost obligat să plătească pentru fiecare dintre cei 2 copii minori câte 1/6 din veniturile sale nete, începând cu data introducerii acțiunii de divorț, soluție în acord cu dispozițiile art. 94 al. 3 din fam.
Referitor la împrejurarea că recurentul afirmă că a plătit câte 2oo Euro lunar, sume pe care le consideră a fi plătite în contul pensiei de întreținere, Curtea constată că acesta nu a făcut dovada că plățile s-au făcut cu acest scop. Pe de altă parte, pensia de întreținere se achită începând cu data introducerii acțiunii de divorț, astfel cum corect au statuat instanțele de fond și de apel.
Față de cele expuse, în temeiul art. 312.civ.Cod Penal recursul reclamantului pârât reconvențional va fi respins ca nefondat.
În baza disp. art. 274.c Cod Penal recurentul va fi obligat la plata sumei de 1190 lei cheltuieli de judecată în recurs în favoarea intimatei pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 72/A din 27 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Civilă.
În baza disp. art. 274. obligă pe numitul recurent la plata sumei de 1190 lei cheltuieli de judecată în recurs în favoarea intimatei pârâte.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, Creța |
Red.
Tehnored. 2 ex/07.07.2009
apel,
fond
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea, Sanda
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 1/2009. Curtea de... | Reintegrare în familie. Decizia 1553/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
