Stabilire program vizitare minor. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1/2009
Ședința publică de la 05 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier Creța
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul
împotriva deciziei civile numărul 133/A din 20 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: - intimat pârât - - personal și asistat de avocat ales și avocat, ales pentru - recurent reclamant -, lipsă fiind acesta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul recurentului depune chitanță reprezentând onorariu avocațial. Părțile nu mai au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate cu cheltuieli de judecată. Instanța de fond a reținut în mod corect că pentru interesul superior al copilului trebuie stabilit un program de vizită care permite și lăsarea peste noapte a minorului la domiciliul recurentului. Nu a fost dovedit nici în fața instanței de fond nici de apel un comportament nepotrivit al recurentului față de minor, dimpotrivă acesta s-a preocupat de copil.
Reprezentantul intimatei, apreciază că drepturile tatălui ca și nevoile minorului de a avea legături personale cu tatăl lui sunt pe deplin satisfăcute. Soluția dată de instanța de apel este temeinică și legală și în consecință solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 889/2007 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar civil nr- a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtei și, în consecință, a fost obligată pârâta să permită reclamatului ă aibă legături personale cu minorul după următorul program:
- în fiecare lună, în a doua și a patra săptămână, în intervalul vineri-ora 17.00 - duminică ora 19.00, la domiciliul reclamantului;
- o săptămână în vacanța de iarnă;
- două săptămâni în vacanța de vară.
A fost obligat reclamantul să readucă minorul la domiciliul pârâtei, căruia i-a fost încredințat minorul spre creștere și educare, la sfârșitul acestui program.
A fost obligată pârâta să plătească, în favoarea reclamantului, suma de 500 Ron, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
În spiritul dispozițiilor art. 8 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, potrivit căruia "orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale de familie", s-a exprimat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că atunci când interesele părinților sunt în conflict, iar copiii nu sunt suficient de maturi pentru a-și putea exprima ei înșiși în mod clar propriile preferințe, interesele superioare ale acestora primează și trebuie promovate (Cauza Ignaccolo-Zenide c României).
Astfel, Judecătoria consideră că este necesar a fi stabilită o modalitate care să permită ambilor părinți și copilului să aibă legături firești cât mai mult timp posibil, aceasta fiind în interesul superior al minorului nu interesul părinților. Dreptul minorului de a menține legături cu ambii părinți este de altfel consacrat în art. 14 din Legea nr. 272/2004. Potrivit art. 16 alin. 1 din același act normativ, instanța luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, nu poate limita exercitarea acestui drept, decât dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului, împrejurări, care așa cum s-a arătat, nu au fost dovedite.
In sensul celor de mai sus s-a reținut că nu a fost dovedit vreun comportament al reclamantului ori vreo manifestare nepotrivită, violentă, ori o stare de sănătate precară și contagioasă în raport cu fiul său minor, de natură a-l descalifica pe reclamant ca părinte și nu s-a dovedit nici împrejurarea că menținerea legăturilor personale cu tatăl dăunează copilului.
Cât privește starea de sănătate a minorului, acesta nu prezintă din punct de vedere clinic nici o problemă în acest sens, frecventează grădinița, așa încât nu ar exista vreun impediment sub acest aspect, în preluarea sa la domiciliul tatălui, căci legăturile personale cu minorul au ca scop tocmai consolidarea raporturilor afective dintre părintele căruia nu i-a fost încredințat minorul și acesta din urmă.
necesară unei relații personale atât de delicate, în condițiile în care minorul numai este obișnuit cu prezența zilnică a tatălui, trebuie asigurată printr-o comunicare în afara locuinței și a prezenței pârâtei ori a bunicii materne, altfel existând riscul unei efect invers decât recuperarea firescului acestei relații. Nu se va putea realiza o astfel de relație decât prin menținerea legăturii personale în mod efectiv și independent de orice influență a celorlalți membri ai familiei minorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta,
criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând schimbarea în parte a acesteia în sensul admiterii în parte a acțiunii și stabilirii unui program de vizitare a minorului de două ori pe lună, în a doua și a patra săptămână, vinerea între orele 16-21 și sâmbăta între orele 9-21. S-au solicitat și cheltuieli de judecată la fond și în apel.
In motivarea apelului se arată că modalitatea în care prima instanță a stabilit programul de vizită pentru minor este de natură a periclita interesele minorului legate de sănătatea sa psihică.
Minorul a locuit de la naștere și până în prezent la bunica maternă. El este obișnuit în acest mediu, iar durata exagerată de timp alocată de instanța de fond pentru realizarea relațiilor personale cu minorul de către tată, este de natură a produce tulburări psihice și de comportament.
Minorul este predispus la aceste modificări psihice, fiind o fire introvertită, sensibilă și irascibilă, așa cum rezultă și din adeverința medicală depusă la dosar.
Acest fapt rezultă și din reacțiile copilului față de perspectiva de a locui, chiar și o perioadă scurtă de timp, doar cu tatăl său.
Sub aspectul nelegalității se susține că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a prev. art. 14 din Legea 272/2004, interpretând acest text de lege prin prisma intereselor și drepturilor părinților și nu de interesul superior al minorului.
Prin decizia civilă nr. 133/A/2008 Tribunalului Alba - Secția Civilă a admis ca fondat apelul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 889/2007 a Judecătoriei Aiud și a stabilit programul orelor de vizită după cum urmează:
- în fiecare a doua și a patra săptămână din lună, vinerea între orele 16-21 și sâmbăta între orele 9-21.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate, inclusiv programul stabilit pentru perioada de vacanță. Și s-a dispus obligarea reclamantului la plata sumei de 1253,15 lei în favoarea apelantei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul a reținut următoarele:
Din materialul probator administrat în cauză și, în special din adeverința medicală depusă în apel - fila 5- rezultă că minorul este, așa cum a reținut și prima instanță, ușor instabil afectiv, cu tulburări reactiv- emoționale.
Din probele de la dosar nu rezultă că minorul ar fi fost obișnuit, ori s-ar fi întâmplat să rămână vreodată doar în îngrijirea tatălui, ori să doarmă cu acesta în altă parte decât la domiciliul pârâtei care este și domiciliul bunicii materne și împreună cu mama sa pârâtă în cauză. Se reține de asemenea că reclamantul este stângaci în dialogul cu minorul și în îngrijirea acestuia, iar minorului îi place să stea mai mult acasă, iar nu pe stradă cu alți copii, de unde se poate ușor concluziona, având în vedere vârsta minorului, că acesta nu se va putea adapta la programul de dormit peste noapte într-un alt loc decât acela cu care s-a obișnuit; adaptarea trebuie, prin urmare, să se facă mai întâi cu tatăl și cu locuința acestuia, pe parcursul mai multor ore petrecute cu acesta în timpul zilei, cu atât mai mult cu cât, după divorț, minorul și-a văzut tatăl doar o dată la două - trei săptămâni și doar pentru maxim o oră. Chiar mama reclamantului a declarat că după divorț nu l-a văzut niciodată pe minor cu tatăl său.
Testimonial s-a dovedit și o oarecare neglijență sau ușurință a tatălui în privința cunoașterii și respectării normelor minime de igienă până la limita evitării oricărui pericol de infestare a minorului; acest fapt face să nu fie în interesul minorului lăsarea acestuia un interval mai de timp, care să includă și servirea meselor și somnul.
Prin urmare, printr-o corectă raportare a stării de fapt la disp. art. 43 al.3 Codul familiei, a art. 14 din Legea 272/2004 și art. 8 din Convenția CEDO, se apreciază că, cel puțin la acest moment, scoaterea minorului din mediul în care a fost obișnuit nu este benefică pentru acesta, motiv pentru care hotărârea primei instanțe urmează a fi schimbată în parte numai în ceea ce privește programul orelor de vizită, program din care se vor exclude orele de noapte și zilele de duminică, precum și plata cheltuielilor de judecată, fiind menținute celelalte dispoziții ale primei instanțe.
Desigur, în viitor, în condițiilor în care intimatul - reclamant va încerca și va reuși să consolideze relația cu fiul său și să-și însușească normele minime de îngrijire a acestuia, el are posibilitatea de a promova o nouă acțiune pentru schimbarea programului de legături personale cu minorul.
Împotriva deciziei civile nr. 133/A/2008 a Tribunalului Alba a declarat recurs în termen și legal timbrat reclamantul solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de apel a apreciat în mod greșit interesul minorului limitând programul legăturilor personale cu tatăl său.
În cauză nu s-a făcut dovada vreunui comportament nepotrivit al reclamantului sau a unor afecțiuni care să pună în pericol dezvoltarea fizică sau psihică a minorului.
În drept, au fost invocate disp. art. 304 pct. 9.
Prin întâmpinare, intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului. În motivare se arată că programul stabilit de tribunal este în măsură să asigure legăturile dintre tată și fiu nefiind necesar ca minorul să doarmă în locuința reclamantului. Cum minorul este o fire introvertită cu tulburări afectiv emoționale trimiterea lui în alt mediu ar fi de natură să-i pericliteze sănătatea psihică.
Dacă în vacanțe recurentul va reuși să adapteze minorul la mediul său de viață și acesta se va atașa de tatăl său, programul legăturilor personale va putea fi modificat pe viitor.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu conform art. 306 alin. 2. Curtea va admite recursul ca fondat pentru considerentele ce vor urma:
Instanța de fond a statuat corect asupra imperativului menținerii legăturilor personale dintre copilul minor și părintele său, legături care sunt în interesul superior al copilului și contribuie la dezvoltarea armonioasă a acestuia.
Tribunalul a înțeles să limiteze programul vizitelor săptămânale stabilite de instanța de fond motivat de faptul că minorul este ușor instabil afectiv, nu a fost obișnuit să rămână în îngrijirea tatălui și să doarmă cu acesta iar probațiunea testimonială a relevat o oarecare neglijență a reclamantului în privința cunoașterii și respectării normelor minime de igienă menite a preveni îmbolnăvirea copilului.
Ca atare Tribunalul a stabilit că legăturile personale să se realizeze în fiecare a doua și a patra săptămână din lună vinerea între orele 16-21, și sâmbăta între orele 9-21, precum și o săptămână în vacanța de iarnă și două săptămâni în vacanța de vară.
Prin dispozițiile art. 43 al. 3 Codul Familiei se instituie dreptul dar și obligația pârâtului de a veghea și contribui la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a copilului său
De asemenea, Legea nr. 272/2004 cuprinde dispoziții referitoare la realizarea legăturilor personale dintre minor și părintele său, astfel încât interesul superior al copilului să fie în permanență avut în vedere și ocrotit.
Interesul superior al copilului, în accepțiunea legii precizate și care se regăsește în egală măsură în Codul Familiei, se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socio - afectiv, la viața de familie, drept afirmat și prin art. 8 din CEDO.
În ansamblul lor toate dispozițiile menționate impun în interesul superior al copilului menținerea legăturilor personale cu ambii părinți astfel încât copilul să se bucure de prezența, afecțiunea și grija acestora.
În acest sens, principial, ambii părinți trebuie să manifeste o disponibilitate maximă și o cooperare deplină fiind excluse șicanele și atitudinile care ar putea diviza loialitatea copilului față de ei.
În speță, pârâta a susținut că minorul nu s-ar putea adapta la programul de dormit peste noapte într-un alt loc decât cel în care a fost obișnuit, că o deplasare din mediul său l-ar traumatiza și că reclamantul nu a avut interes în creșterea și educarea minorului expunându-l chiar îmbolnăvirii prin nerespectarea unor norme de prevenție.
Probele administrate în cauză nu pot întemeia concluzia că programul solicitat de reclamant și acordat de instanța de fond ar dăuna minorului.
În apel minorul a fost examinat psihologic iar prin concluziile expuse specialistul nu a relevat necesitatea supravegherii sau restrângerii legăturilor firești dintre copil și tatăl său (fila 14 Tribunal).
Cu toate acestea Tribunalul nu a examinat concluziile examinării ci a avut în vedere o adeverință medicală eliberată de un medic primar cu competență în medicina de întreprindere.
Un atare procedeu este greșit întrucât concluziile instanței nu se pot întemeia în materie decât pe opinia unui specialist rezultată din evaluarea psihologică a copilului.
Neîntemeiată se privește a fi și concluzia Tribunalului referitoare la incidența stării de boală a reclamantului asupra minorului, odată ce nu s-a făcut prin acte medicale dovada existenței afecțiunii și necesitatea respectării unor norme de prevenție.
Separat de aceasta, concluziile Tribunalului sunt contradictorii, atâta vreme cât a fost restricționată găzduirea peste noapte a minorului de către tatăl său la sfârșit de săptămână însă rațiunile unei atari restricții nu au fost reținute și pentru perioada vacanțelor.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că solicitarea reclamantului de a avea legături personale cu fiul său în modalitatea stabilită de instanța de fond este deplin justificată și în acord cu interesul superior al copilului, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. 2,3, raportat la art. 304 pct. 9. recursul dedus judecății urmează a fi admis ca întemeiat cu consecința modificării deciziei atacate în sensul respingerii apelului pârâtei.
În temeiul art. 274. intimata va fi obligată să plătească recurentului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 133/A/20.06.2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția civilă și în consecință:
Modifică decizia civilă atacată în sensul că respinge apelul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 889/2007 pronunțată de Judecătoria Aiud, pe care o menține ca legală și temeinică.
Obligă pe intimata să plătească recurentului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, Creța |
Red.
Tehnored. /2ex.
,
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica, Marius Aurel
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 75/2009. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
