Divort. Decizia 765/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 765
Ședința publică de la 16 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Spânu
JUDECĂTOR 2: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Marica
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâta C împotriva deciziei civile nr. 49 din data de 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr- și a sentinței civile nr. 5012 din data de 3 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă C reprezentată de avocat și intimatul reclamant reprezentat de avocat cu de pentru avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța constatând că nu au mai fost cereri de formulat sau excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta pârâtă Cas usținut oral motivele scrise în raport de care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului iar pe fond respingerea acțiunii reclamantului, fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimatul reclamant a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate ca fiind temeinice și legale.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. nr. 5012 din 03.12.2008, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei C și s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți la 18.07.1969, înregistrată sub nr.61 din 18.07.1969 în Registrul de stare civilă al Primăriei C, din vina ambilor soți, dispunându-se ca pârâta să-și reia numele avut anterior căsătoriei pentru a se numi.
A fost obligată pârâta la 369 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit în anul 1969, din căsătoria lor rezultând doi copii care sunt în prezent majori, fiind despărțiți în fapt de 10 ani.
S-a mai reținut că reclamantul a mai promovat trei acțiuni de divorț care au fost respinse.
De asemenea, s-a reținut că ambii soți și-au încălcat obligațiile ce le revin, de sprijin moral, de fidelitate și de a locui împreună, pârâta fiind în culpă pentru refuzul de a-i mai permite accesul în locuință prin schimbarea yalei de la ușa apartamentului, dar și reclamantul prin relația de concubinaj ce a început în anul 2005 și care durează și în prezent.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta, care a susținut că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, deoarece motivele invocate în prezenta acțiune sunt identice cu cele invocate în acțiunile anterioare, respinse, astfel încât ar opera autoritatea de lucru judecat.
Pe de altă parte, s-a susținut că apelanta nu are nicio culpă în compromiterea relației, vina aparținând în totalitate intimatului reclamant care a părăsit domiciliul cu o importantă sumă de bani obținută după trecerea sa în rezervă, mutându-se la concubină, susținând că este dispusă să manifeste răbdare și înțelegere față de reclamant, astfel încât dorește menținerea căsătoriei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul reclamant a solicitat respingerea apelului.
Prin decizia civilă nr. 49 din 23.02.2009, pronunțată de Tribunalul O l t, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă C împotriva sentinței civile nr. 5012 din 03.12.2008, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr-.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Așa cum a reținut și instanța de fond, intimatul reclamant a mai promovat încă trei acțiuni de divorț, ultima dintre ele fiind formulată la 29.10.2001.
Din depozițiile martorilor audiați în cauză, a rezultat că apelanta pârâtă a refuzat să permită reclamantului accesul în locuința bun comun și cu atât mai puțin să dezvolte o relație, astfel încât,răbdarea și înțelegerea față de conduita culpabilă, fără îndoială a reclamantului - rămân doar niște afirmații fără nicio acoperire.
Este cât se poate de evident faptul că despărțirea celor doi soți pe o perioadă atât de îndelungată de timp constituie o vătămare gravă a raporturilor de căsătorie și conduce la imposibilitatea efectivă și pentru ambii soți de a mai relua conviețuirea în comun care este, în fond, de esența căsătoriei, motiv pentru care în mod corect instanța de fond a reținut vina ambilor soți în destrămarea relației, ambii fiind în egală măsură vinovați pentru abandonarea obligațiilor ce le reveneau, de a locui împreună, de a se sprijini moral, de a decide împreună și de a respecta obligația de fidelitate, niciunul dintre soți nu au depus eforturi pentru menținerea unei vieți de familie normale în sensul acestor obligații.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs pârâta C, considerând-o nelegală și netemeinică.
Critica vizează împrejurarea că instanța în mod greșit a respins excepția lucrului judecat pe motivele de recurs, deoarece aceste motive au mai fost invocate anterior în acțiuni care au făcut obiectul altor dosare și prin care s-a respins acțiunea de divorț.
Pe fond, se mai arată că, în urma probatoriului administrat, vina desfacerii căsătoriei este a reclamantului, culpa despărțirii în fapt este a acestuia, reclamantul încălcând obligațiile de fidelitate.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoz. art. 304 Cod pr. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate face numai pentru motive de nelegalitate prevăzute la pct. 1-9.
Din examinarea motivelor invocate de recurentă rezultă că, în mod corect, instanța a analizat existența autorității de lucru judecat, reținând că în cauza dedusă judecății nu există o asemenea autoritate.
Depozițiile martorilor audiați au relevat existența unor motive temeinice care au făcut ca relațiile dintre soți să fie grav și iremediabil vătămate din vina ambilor soți, astfel încât continuarea căsătoriei era imposibilă.
În consecință, sub acest aspect, nu poate fi reținută autoritatea de lucru judecat prin faptul că motivele invocate în prezenta acțiune au mai fost invocate și în alte acțiuni de divorț anterioare.
Instanțele au reținut existența unei despărțiri în fapt de aproximativ 10 ani, ambilor soți aparținându-le vinovăția în abandonarea obligațiilor ce rezultau din căsătorie.
Având în vedere aceste considerente, recursul este nefondat, urmând, ca în baza art. 312 alin.1 Cod pr. civ. să fie respins, neexistând motive de nelegalitate cu privire la soluția adoptată de desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C împotriva deciziei civile nr. 49 din data de 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr- și a sentinței civile nr. 5012 din data de 3 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./24.06.2009
Președinte:Dan SpânuJudecători:Dan Spânu, Emilian Lupean, Alexandrina Marica
| ← Divort. Decizia 202/2010. Curtea de Apel Cluj | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
