Divort. Decizia 77/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
DECIZIA CIVILĂ nr. 77/FM
Ședința publică din 07 octombrie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta reclamantă, domiciliată în sat, comuna Crucea,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 292, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 05 mai 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, cu domiciliul procesualalesla familia, în sat, județul C, având ca obiectdivorț.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă recurenta reclamantă, lipsind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recursul este declarat și motivat în termen legal și nu a fost timbrat. Motivele de recurs au fost comunicate.
Recurenta reclamantă depune la dosar chitanța nr. CT/- din08.09.2009, emisă de "Orașul Hârșova - nr. 2, cod fiscal: -", cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 19,50 lei și 0,15 lei timbru judiciar mobil.
Întrebată fiind de către instanță, recurenta reclamantă arată că declarația aflată la fila 6 dosar (plic la fila 7) provine de la intimatul pârât și că, deși i-a solicitat un original, nu cunoaște de ce acesta a trimis copie. Precizează că, inițial, intimatul pârât i-a trimis înscrisul fără confirmare și, ulterior, la solicitarea acesteia, l-a trimis - cu confirmarea pe verso.
Întrebată fiind, recurenta reclamantă arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Instanța ia act de declarația recurentei reclamante, potrivit cu care acesta arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-i cuvântul pe fond.
Recurenta reclamantă, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, așa cum a fost formulat și motivat.
Solicită instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună, în temeiul dispozițiilor art. 40 alin.(2) din Codul Familiei, ca reclamanta să poartă purta numele "" - dobândit în timpul căsătoriei și după desfacerea căsătoriei dintre aceasta și intimatul pârât.
Consideră că a făcut dovada acordului exprimat de intimatul pârât, cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv declarația acestuia și copia actului de identitate, însoțit de dovada expedierii către recurentă.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hârșova la 21.10.2008, reclamanta, l-a chemat în judecată pe pârâtul pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună, desfacerea căsătoriei încheiate la 2.10.1990, din culpa exclusivă a pârâtului cu menținerea numelui dobândit prin căsătorie, cât și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor judiciare.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că ultimul domiciliu comun al părților a fost în satul, de unde în urmă cu cca. 3 ani, pârâtul a plecat la muncă, în străinătate, moment de la care nu a mai revenit în domiciliu conjugal și a întrerupt comunicarea. A mai susținut reclamanta că a fost contactată telefonic de soț, care i-a comunicat că a intrat într-o relație extraconjugală și că relația de familie nu mai poate continua.
S-a mai arătat cerere că din căsătoria părților nu au rezultat copii, iar reclamanta a fost cea care l-a adoptat pe minorul.
Prin sentința civilă nr.48/C/05.02.2009 instanța a admis, în parte, acțiunea și a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți din culpa pârâtului; s-a respins cererea accesorie divorțului, privind menținerea numelui dobândit prin căsătorie astfel încât, in temeiul dispozițiilor art.40 alin.(3). după rămânerea definitivă a hotărârii de divorț, reclamanta a revenit la numele purtat anterior căsătoriei, acela de "".
Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut că părțile s-au căsătorit la 2.10.1990, relațiile de familie s-au desfășurat în condiții de normalitate, în primii ani; din căsătorie nu au rezultat copii, însă reclamanta este mama unui minorul adoptat doar de acesta.
Referitor la desfășurarea relațiilor de familie, judecătoria a constatat că de aproximativ 3 ani, soțul pârât a plecat în străinătate, la muncă, de unde inițial a susținut financiar familia, dar de cca. un an a întrerupt orice comunicare cu reclamanta, căreia i-a transmis doar un sms prin care o încunoștința că nu va mai reveni în domiciliu conjugal și nu mai dorește reluarea conviețuirii.
În raport de refuzul de conviețuire manifestat de soțul pârât, dat fiind intervalul mare de timp în care relațiile specifice căsătoriei au încetat, instanța a apreciat întemeiat demersul judiciar al reclamantei, căsătoria neputând a fi menținută doar din considerente de ordin formal.
In ceea ce privea solicitarea reclamantei de menținere a numelui dobândit prin căsătorie acesta a fost respinsa, întrucât nu este acoperită cerința prescrisă de art. 40 alin.2. neexistând o "învoială" a soților în acest sens și nici nu au fost invocate și susținute probator motive temeinice care să justifice încuviințarea acestui drept, în lipsa învoielii.
Probatoriul administrat în susținerea înțelegerii - un fax, pretins a emana de la pârâtul - a fost înlăturat, neexistând posibilitatea instanței de a verifica identitatea părții care l-a expediat cu cea a pârâtului. Față de susținerile reclamantei - confirmate probator de martorele audiate, potrivit cu care pârâtul a plecat în străinătate, la muncă și nu a mai revenit în țară, dacă recurgem la prezumțiile simple, consacrate ca mijloc de dovadă de disp.art.1203 civ. pârâtul nu avea cum să-și exprime consimțământul materializat, prin înscrisul expediat, prin fax, de la Oficiul Poștal nr.1
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta, criticând-o, exclusiv prin prisma modalității de soluționare a cererii de păstrare a numelui dobândit prin căsătorie.
În motivarea căii de atac s-a arătat - referitor la consimțământul materializat printr-un fax - că acesta a fost modalitatea in care pârâtul a înțeles să își exprime acordul ca fosta sa soție să își păstreze numele dobândit prin căsătorie, iar dacă instanța de fond a avut dubii cu privire la înscrisul depus de acesta, în calea de atac a apelului înțelege să se folosească de o declarație olografă, ce cuprinde exprimarea consensului său față de cererea reclamantei; în susținerea cererii de apel s-a depus declarația pârâtului, in copie xerox, însoțită de copie de pe actul de identitate al pârâtului.
Prin decizia civilă nr. 292/05.2009, Tribunalul Constanțaa respins apelul ca nefundat considerând că înscrisul depus in fata instanței de apel - o copie xerox, fără dovada expedierii de către pârât - nu este sa creeze convingerea instanței de judecata că, intr-adevăr, emană de la pârât.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea căii de atac și încuviințarea purtării, în continuare, a numelui de.
În motivarea căii de atac, s-a arătat că demersul părților are la bază considerente de ordin familial, copilul adoptat de recurentă poartă numele dobândit de aceasta în timpul căsătoriei, or minorul - ce are vârsta de 4-5 ani și urmează a fi înscris la instituții de învățământ - va avea un nume diferit de cel al recurentei în cazul schimbării numelui dobândit de aceasta prin căsătorie, aspect ce poate genera probleme.
Mai arată recurenta împrejurarea că este cadru pedagogic, lucrează în învățământ, fiind cunoscută în colectivitate și în localitate sub acest nume.
În susținerea recursului s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, în cadrul acestei probe fiind depuse înscrisurile ce emană de la pârât, respectiv declarația și copia actului de identitate, apreciind recurenta că probele administrate în această cale de atac sunt suficiente pentru a forma convingerea instanței că voința pârâtului este în sensul de a arăta instanței că dorește ca recurenta să-și mențină numele dobândit în timpul căsătoriei, acela de.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurentă raportat de situația de fapt reținută de instanțele de fond, curtea constată că recursul este întemeiat și urmează a fi admis.
Astfel, încă de la data formulării cererii de divorț reclamanta a solicitat ca la desfacerea căsătoriei să i se admită cererea de purtare în continuare a numelui dobândit prin căsătorie, având în vedere că în conformitate cu art. 27 Codul familiei, reclamanta luase numele soțului ei, respectiv; această solicitare a fost susținută din punct de vedere probator de un înscris sub semnătură privată transmis reclamantei sub forma unui fax.
Instanța de fond nu a considerat că acest înscris ar putea emana în realitate de la pârât, astfel încât a stabilit că nu există un consimțământ al acestuia la problema în discuție.
Soluția instanței de fond este eronată atât din prisma prevederilor art. 40 Codul familiei, cât și al înscrisurilor depuse conform art. 305 Cod procedură civilă în recurs.
Prin "înscris" se înțelege orice declarație despre un act sau fapt juridic, făcut prin scriere cu mâna, dactilografiere sau orice alt mod de imprimare a scrisului pe un sport material - hârtie, pânză, etc.
Datorită faptului că înscrisurile cuprind declarațiile făcute înaintea sau în cursul existenței unui litigiu și oferă garanția de sinceritate și exactitate, ele reprezintă unul dintre cele mai importate mijloace de probă în procedura civilă, fiind foarte ușor de păstrat și greu deteriorabile prin trecerea timpului.
Pentru dovedirea acordului pârâtului, recurenta s-a folosit de copia unui înscris sub semnătură privată - document scris în întregime de pârât și care poartă semnătura acestuia.
Deși instanțelor (inclusiv celei de recurs) le-au fost prezentate numai copii ale înscrisurilor constituind înțelegerea soților cu privire la nume, această situație nu îndreptățea respingerea solicitării pe motivul lipsei acordului.
Astfel, conform art. 112 și 116 Cod procedură civilă, părțile trebuie să anexeze cererii de chemare în judecată și întâmpinare, copii certificate de pe înscrisurile folosite ca mijloace de probă sau să le depună la prima zi de înfățișare. Părțile sunt datorate să aibă asupra lor, în ședință publică, originalul înscrisului sau să îl depună, mai înainte, spre păstrare grefei, sub pedeapsa de a nu se ținea seama de acest înscris.
Rezultă așadar că singura posibilitate a instanței de a ignora conținutul probator al unui înscris (conferită de art. 139 alin. 1 Cod procedură civilă) este dată de imposibilitatea prezentării originalului. Mai mult, această facultate nu este conferită instanței, pentru lipsa originalului, ci pentru imposibilitatea confruntării originalului cu copia aflată la dosarul cauzei în vederea verificării veridicității acestuia.
Astfel, ori de câte ori există posibilitatea stabilirii autenticității înscrisului în discuție (inclusiv în situația în care partea adversă nu contestă conținutul acestuia), sancțiunea "neluării în seamă" nu va interveni.
Este și situația de față, când în mod constant pârâtul, prin diferite înscrisuri înaintate instanței, a învederat acordul său la solicitarea reclamantei de păstrare a numelui.
Modalitatea în care această înțelegere a fost dovedită la instanța de recurs este considerată de C pe deplin satisfăcătoare în condițiile în care pârâtul are domiciliul în străinătate (aspect ce a constituit și principalul motiv de divorț).
Înscrisul depus în recurs - tot o copie simplă - conține acordul pârâtului și semnătura acestuia care, la o analiză atentă pare a fi aceeași cu semnătura de pe documentul de rezidență emis de autoritățile italiene referitor la domiciliul acestuia din (fila 6 dosar C).
De aceea, considerând îndeplinite condițiile art. 40 alin. 1 Codul familiei, va fi admis recursul cu consecința modificării deciziei recurate în sensul admiterii apelului și schimbării în parte a sentinței, încuviințându-se reclamantei să poarte numele de.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenta reclamantă, domiciliată în sat, comuna Crucea,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 292, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 05 mai 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, cu domiciliul procesualalesla familia, în sat, județul
Modifică decizia recurată în sensul că admite apelul și schimbă sentința apelată în parte și încuviințează ca recurenta să poarte numele dobândit în timpul căsătoriei, acela de.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
pt. Grefier
- -
aflată în concediu medical
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează
Grefier șef secție,
Jud. fond -
Jud. apel -,
Red. dec. recurs jud. /10.12.2009
gref.
4 ex./14.12.2009
Președinte:Gabriel LefterJudecători:Gabriel Lefter, Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
| ← Supraveghere specializată. Decizia 636/2009. Curtea de Apel... | Tagada paternitatii. Decizia 407/2010. Curtea de Apel Oradea → |
|---|
