Supraveghere specializată. Decizia 636/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 636
Ședința publică de la 13 Mai 2009
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - - -
Grefier: -
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea recursului formulat de petenta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D, cu sediul în C,-, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 60 din 05 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, domiciliați în C, str. -, nr. 38,. 4.. 1,. 1, jud. D, cu reședința în com., sat, jud. D, având ca obiect supraveghere specializată.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta petentă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D, prin consilier juridic a și intimații, personal, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
În Camera de Consiliu, potrivit dispozițiilor art. 24 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, instanța a procedat la ascultarea minorului, născut în C, jud. D, la data de 12.05.1992, asistat de tatăl acestuia și de doamna psiholog din cadrul Minorul a arătat următoarele: În urmă cu circa trei ani împreună cu un alt minor au sustras o zăbală de la un vecin. În prezent locuiește cu tatăl acestuia și frecventează cursurile școlare.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei petente DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D, a pus concluzii de admiterea recursului, așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile atacate, în sensul admiterii acțiunii și dispunerii măsurii de supraveghere specializată a minorului în familie. A precizat că instanța în mod greșit a respins cererea ca neîntemeiată, deși art. 67 alin. 1 din legea nr. 272/2004 arată în mod clar că măsura de supraveghere specializată se dispune față de copilul care a săvârșit o faptă penală și care nu răspunde penal.
Intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind legală și temeinică.
Reprezentantul Ministerului Publica pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind legală și temeinică, apreciind că nu se impune instituirea unei asemenea măsuri, întrucât de la data săvârșirii faptei penale au trecut aproape trei ani, iar minorul nu a mai săvârșit o altă faptă penală.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 10.12.2008, petenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Das olicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună supravegherea specializată în familie a minorului, născut la data de 12.05.1992, în C, CNP -, fiul lui și (în prezent ).
otivând acțiunea, petenta a arătat că minorul provine din relația de concubinaj a numiților cu, părinții acestuia căsătorindu-se ulterior nașterii minorului.
n prezent, minorul locuiește împreună cu tatăl său într-o casă compusă din 3 camere în condiții igienico-sanitare satisfăcătoare, mama acestuia fiind plecată la muncă în străinătate. Veniturile familiei sunt realizate din alocația de stat a copilului, munca prestată de tată ca zilier și din munca mamei în străinătate.
Minorul a intrat în atenția Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului în baza rezoluției Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, nr. 3236/P/2006, care arată că acesta împreună cu minorul, în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, au pătruns de mai multe ori în curtea imobilului nelocuit aparținând numitului și au sustras din magazia acestuia mai multe bunuri, săvârșind infracțiunile prevăzute de art. 208, art. 209 alin 1 lit. a, Cod penal.
Minorul este înscris la Grupul Școlar Agricol M in clasa a X-a, dar din luna martie 2008 nu a mai frecventat cursurile școlare fiind declarat repetent. Acesta prezintă un nivel de dezvoltare fizică corespunzătoare vârstei cronologice.
S-a mai menționat că atât minorul cât și familia au fost citați la Comisia pentru Protecția Copilului D în vederea dispunerii unei masuri de protecție, dar aceștia nu s-au prezentat.
Prin sentința civilă nr. 60 din 05.03.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a respins cererea formulată de petenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D, în contradictoriu cu intimații, și.
Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere actele depuse la dosar din care nu reiese cu certitudine că minorul a săvârșit fapta pentru care se solicită instituirea măsurii supravegherii specializate.
Astfel, deși s-a susținut că, în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, acesta, împreună cu minorul, pătruns de mai multe ori în curtea imobilului nelocuit aparținând numitului și a sustras din magazia acestuia mai multe bunuri, la dosar nu există probe doveditoare în acest sens, deși potrivit art. 1169 cod civil sarcina probei revine reclamantului.
De altfel, de la data presupuselor fapte a trecut un interval de timp de aproape 3 ani, perioadă în care minorul nu a săvârșit alte fapte de natura celei invocate în sarcina sa, astfel că instituirea măsurii solicitate de petentă este lipsită de orice finalitate practică.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D, considerând-o nelegală deoarece nu s- făcut o corectă aplicare a dispoz. art. 67 alin. 1 din Lg. 272/2004, nefiind de competența instituției să stabilească dacă minorul săvârșit fapta prevăzută de legea penală, săvârșirea faptei rezultând din rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, sub nr. 3236/P/2006.
Criticile formulate sunt întemeiate.
Prin rezoluția nr. 3236/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, s-a reținut că minorul -, născut la 12.05.1992, împreună cu minorul -, în perioada iunie 2005-aprilie 2006, au pătruns de mai multe ori în curtea imobilului proprietatea lui și au sustras din magazia proprietatea acestuia mai multe bunuri, săvârșind infracțiunile săvârșite de art. 208, art. 209 alin.1 lit. a Cod penal. Deoarece la data săvârșirii infracțiunii minorul nu răspundea penal, potrivit art. 99 Cod penal, s-a indicat ca, față de aceștia, să se ia una din măsurile de ocrotire prev. de Lg. 272/2004.
Instanța de fond a respins cererea pe considerentul că din actele depuse la dosar, nu reiese cu certitudine că minorul - a săvârșit fapta pentru care se solicită instituirea măsurii supravegherii specializată.
Motivarea instanței de fond nu este temeinică și legală față de dispoz. art. 67 și 80 din Lg. 272/2004, potrivit cărora, măsura de supraveghere specializată se dispune în condițiile legii față de copilul care a săvârșit o faptă penală și care nu răspunde penal.
Or, în cauză, atât timp cât s-au efectuat cercetări penale cu privire la săvârșirea infracțiunii și s-a pronunțat rezoluția nr. 3236/P/2006 din care rezultă ce faptă a săvârșit minorul, răspunderea sa penală nefiind angajată datorită cauzei de minoritate, potrivit art. 99 Cod penal, nu se poate reține că nu sunt probe certe cu privire la săvârșirea infracțiunii.
Pe de altă parte, textul de lege prevede două organe care poate lua această măsură, respectiv: Comisia pentru Protecția Copilului atunci când există acordul părinților sau al altui reprezentant legal al copilului, or, după caz, instanța judecătorească, atunci când acest acord lipsește.
Față de aceste dispoziții legale, se concluzionează că organul de cercetare și urmărire penală este cel care trebuie să stabilească, pe baza probelor, existența faptei, modalitatea de săvârșire a acesteia, precum și vinovăția, deoarece minoritatea, fiind o cauză de înlăturare a răspunderii penale, minorul sub 14 ani nu poate fi trimis în judecată penală și deci, instanța judecătorească nu are posibilitatea să cenzureze în cadrul unui proces penal infracțiunea săvârșită.
Atât timp cât Comisia pentru Protecția Copilului poate lua această măsură când există acordul părinților, aceasta va lua măsura prev. de art. 67 din Lg. 272/2004, întemeiat pe rezoluția organului de cercetare și urmărire penală, neputând cenzura actele prezentate de parchet.
Instanța judecătorească intervine numai în cazul în care nu există acordul părinților sau al altui reprezentant legal al copilului, iar potrivit dispoziției legale în situația în care copilul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și pentru care nu răspunde penal, instanța are obligația de a lua una din măsurile prev. de art. 55 lit. a și din Lg. 272/2004.
Sesizarea instanței se face de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D, întemeiat pe constarea făcută prin rezoluție de către organul de cercetare și urmărire penală, legea indicând criteriile pe care instanța trebuie să le aibă în vedere la stabilirea uneia din cele două măsuri.
Prin urmare, instanța sesizată cu propunerea de luare a uneia din măsurile arătate, va putea aprecia asupra oportunității acesteia, dar nu va face probe pentru a stabili dacă s-a săvârșit sau nu fapta penală, îndată ce a existat un dosar de cercetare penală, finalizat prin rezoluția parchetului.
Raportat la oportunitatea măsurii solicitată, se constată că, potrivit art. 81 din Lg. 272/2004, măsura supravegherii specializate constă în menținerea copilului în familia sa, sub condiția respectării de către acesta a unor obligații, enumerate dar nu cu aspect limitativ, având în vedere că legea folosește termenii "cum ar fi", printre aceste condiții la lit. "a" fiind enumerată frecventarea cursurilor școlare, alături de celelalte condiții ce țin de conduita zilnică a minorului.
În speță, minorul a săvârșit fapta penală în perioada iunie 2005-aprilie 2006, iar, așa cum rezultă din raportul privind situația copilului, din recomandarea Grupului Școlar M, precum și celelalte acte din dosar, de la momentul săvârșirii faptei penale, minorul nu a mai creat probleme, având un comportament decent în familie. Locuiește cu tatăl său, mama fiind plecată în Italia la muncă, însă în ceea ce privește situația școlară, aceasta este deficitară. Astfel, începând cu luna martie 2008, elevul nu a mai frecventat cursurile școlare, situație care a dus la neîncheierea anului școlar 2007-2008, pe semestrul al II-lea. Cu toate că a fost încunoștințat atât părintele cât și elevul despre situația școlară, minorul nu s-a prezentat nici în toamnă la sesiunea specială, astfel încât a fost declarat repetent. În anul școlar 2008-2009 frecventat cursurile școlare timp de 2 săptămâni și cu toate că școala a făcut demersuri pentru a fi inclus în programul "Bani de Liceu" și pentru a-i obține actul de identitate, elevul și familia sa nu au răspuns solicitărilor școlii.
Față de această situație a minorului, constatând că acesta nu își îndeplinește obligația de a frecventa cursurile școlare, ceea ce ar duce la o mai bună integrare a sa în societate și la crearea unui fundament în realizarea sa profesională, instanța constată că se impune luarea măsurii de supraveghere specializată în familie a minorului, cu respectarea condițiilor prev. de art. 81 lit. "a" și "d" din Lg. 272/2004, respectiv frecventarea cursurilor școlare și interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legături cu anumite persoane.
Urmează ca, aplicând art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. să se admită recursul și să se modifice sentința civilă, în sensul arătat mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de petenta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D, cu sediul în C,-, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 60 din 05 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, domiciliați în C, str. -, nr. 38,. 4.. 1,. 1, jud. D, cu reședința în com., sat, jud.
Modifică sentința civilă nr. 60 din 05.03.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în sensul că admite acțiunea formulată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Dispune supravegherea specializată în familie a minorului, cu respectarea condițiilor prev. de art. 81 lit. "a" și "d" din Lg. 272/2004.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red. jud. -
Tehn.
4 ex./11.06.2009
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
| ← Plasament. Decizia 186/2009. Curtea de Apel Suceava | Divort. Decizia 77/2009. Curtea de Apel Constanta → |
|---|
