Divort. Decizia 789/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (771/2009)
Completul 1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 789
Ședința publică de la 11.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 2: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 3: Doinița
GREFIER - I
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr. 77 A din 19.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă și autoritatea tutelară din cadrul PRIMĂRIEI SECTORULUI 3.
are ca obiect - divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul - reclamant personal și intimata - pârâtă prin avocat care depune la dosar împuternicirea avocațială nr. -/2009 emisă de Baroul București - cabinet Avocatură, lipsind autoritatea tutelară din cadrul Primăriei sectorului 3
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurentul - reclamant nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar stabilit de către instanță, cât și faptul că motivele de recurs au fost comunicate către intimata - pârâtă și autoritatea tutelară.
Se mai învederează faptul că, la dosarul cauzei prin serviciul registratură,la data de 07.05.2009, a depus întâmpinare în 2 exemplare.
Curtea înmânează recurentului - reclamant un exemplar al întâmpinării formulate de intimata - pârâtă.
Recurentul - reclamant, personal, învederează faptul că înțelege să renunțe la judecarea recursului, sens în care depune la dosar cerere. Precizează că, având în vedere ca înțelege să renunțe la judecarea recursului, nu a mai achitat nici taxa judiciară de timbru stabilită de instanță.
Curtea procedează la legitimarea recurentului - reclamant, cu CI seria - nr. - CNP - eliberată la 20.02.2007 de către SPCLEP
Curtea, constatând că recurentul - reclamant nu s-a conformat dispoziției privind achitarea taxei judiciare de timbru stabilită de instanță, invocă din oficiu excepția de netimbrare, acordând cuvântul asupra acesteia.
Recurentul - reclamant personal, învederează că lasă la aprecierea instanței excepția invocată, având în vedere că înțelege să renunțe la judecarea recursului.
Apărătorul intimatei - pârâte, solicită admiterea excepției de netimbrare și anularea recursului ca netimbrat. Solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, sens în care depune la dosar chitanța nr. 46/6.05.2009.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 B la data de 21.11.2006 sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 10.11.2001, din culpă comună, revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei, încredințarea spre creștere și educare a minorei către pârâtă și obligarea sa la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei, stabilirea unui program de vizitare a minorei în prima și a treia sâmbătă și duminică a lunii. S-a mai solicitat de reclamant împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, urmând a se reține contribuția sa de 55% la dobândirea acestor bunuri, prin atribuirea apartamentului nr. 96 situat în B,-, -3,.3,.7, sector 3, către reclamant și cu obligarea sa la plata sultei corespunzătoare către pârâtă, și a autoturismului marca Renault către pârâtă.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că între soți au intervenit neînțelegeri și divergențe generate de modul diferit de a concepe viața de familie și a lipsei de comunicare. Pe fondul acestor divergente, soții s-au despărțit în fapt, reclamantul plecând la fiul sau în Municipiul
La data de 08.02.2007, reclamantul a depus o cerere modificatoare prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtei, încredințarea minorei spre creștere și educare și obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în favoarea acesteia.
La data de 01.02.2007, pârâta a depus întimpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantului - pârât, încredințarea minorei spre creștere și educare cu obligarea reclamantului - pârât la plata unei pensii de întreținere, păstrarea numelui dobândit în timpul căsătoriei, recunoașterea dreptului reclamantului - pârât de a avea legături personale cu minora și partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, constatându-se că are o contribuție de 75% la dobândirea acestora.
În susținerea cererii sale, pârâta-reclamanta a arătat, în esență, că neînțelegerile dintre soți au apărut în momentul în care reclamantul-pârât a încercat să impună un mod de viață în familie agreat de părinții săi, apreciind însă că relațiile de familie nu sunt grav vătămate și că între părți este posibilă continuarea căsniciei.
În subsidiar, pârâta-reclamanta a solicitat ca în situația desfacerii căsătoriei, instanța să încuviințeze păstrarea numelui dobândit prin căsătorie întrucât dorește să poarte același nume cu minora și pe de altă parte în calitatea sa de ofițer în cadrul Direcției Generale de Pașapoarte întocmește acte administrative cu implicații la nivel european.
Pe aspectul partajului, pârâta-reclamanta a arătat că are o contribuție majoritară întrucât la momentul încheierii căsătoriei a avut un apartament proprietate personală și un autoturism.
La data de 21.03.2007, reclamantul-pârât a formulat întimpinare la cererea reconvențională, prin care a arătat că dorește desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtei-reclamante, că este de acord ca minora să fie încredințată mamei și se opune ca pârâta-reclamantă să păstreze numele din căsătorie.
La termenul din 17.04.2008, reclamantul-pârât, a formulat o cerere de achiesare la pretențiile pârâtei-reclamante pe capătul de cerere privind partajul bunurilor comune și de renunțare la dreptul pretins, pe aceeași cerere, cerere formulată în temeiul dispozițiilor art. 247 Cod de procedură civilă.
La termenul din 17.04.2008, părțile au arătat că doresc desfacerea căsătoriei din culpă comună și fără motivarea hotărârii ce urmează a fi pronunțată.
Prin sentința civilă nr.4690/08.05.2008, Judecătoria Sectorului 3 a admis acțiunile de divorț formulate de reclamantul-pârât, și pârâta - reclamantă, în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară - Primăria Sectorului 3, și a dispus desfacerea căsătoriei din culpa ambelor părți, revenirea pârâtei - reclamante la numele anterior căsătoriei, acela de, a încredințat spre creștere și educare pe minora născută la 11.02.2002 pârâtei - reclamante, a obligat reclamantul - pârât la 300 lei lunar pensie pentru minoră, cu începere de la 01.02.2007 și până la majoratul fetiței, a încuviințat ca reclamantul-pârât să-și exercite drepturile părintești astfel: în prima și a treia săptămână a fiecărei luni de sâmbătă ora 1400până duminică ora 1800, să poată lua pe minoră în domiciliul său și în timpul vacanței de vară trei săptămâni și câte o săptămână în timpul sărbătorilor de iarnă și; a luat act că reclamantul-pârât a renunțat la dreptul pretins prin acțiunea sa de partaj, conform cu dispozițiile art. 247 Cod procedură civilă și în consecință, a respins cererea de partaj formulată de reclamantul - pârât, a admis cererea reconvențională de partaj, astfel cum a fost precizată, formulată de pârâta reclamantă; a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei printr-o contribuție de 25% a reclamantului - pârât și 75% a pârâtei - reclamante următoarele bunuri comune: apartamentul nr.96 situat în-, -.3,.7, B sector 3 în valoare de 483.000 lei, televizor color valoare - 250 lei, - 60 lei, combină muzicală 230 lei, cameră video - 400 lei, calculator _ 600 lei, aparat foto digital - 250 lei, mobilier (2 comode, pat, șifonier) - 600 lei, mobilier sufragerie (canapea și două fotolii) - 640 lei, mobilier birou (bibliotecă și birouri) - 750 lei, mobilier bucătărie - 1800 lei, masă și 6 scaune - 600 lei - total bunuri mobile - 6180 lei și cuantum rate leasing achitate în perioada mai 2006 - octombrie 2006 pentru autoturismul în cuantum de 9.519 lei, autoturismul marca RenauIt - 10.000 lei, bunuri în valoare totală de 508.699 lei; a dispus ieșirea din indiviziune și a atribuit pârâtei-reclamante următoarele bunuri: apartamentul nr. 96 situat în B, sector 3,-, -.3,.7 - valoare 483.000 lei, bunurile mobile: televizor, combină muzicală, camera video, aparat foto, calculator, mobilier dormitor, mobilier sufragerie, mobilier birou, mobilier bucătărie în valoare de 6180 lei și autoturism marca Renault - valoare 10.000 lei bunuri în valoare totală de 499.180 lei și care se află în posesia pârâtei reclamante; a atribuit reclamantului-pârât autoturismul marca - rate leasing în valoare de 9.519 lei rate achitate, pentru egalizarea loturilor a obligat pe pârâta reclamantă să achite reclamantului-pârât conform contribuției acestora la achiziționarea bunurilor la o sultă de 117.655 lei, a constatat că următoarele bunuri mobile sunt bunuri proprii ale pârâtei-reclamante și se află în posesia reclamantului-pârât: haină nurcă - 1.000 lei, rochie de seara unicat - 700 lei, rochie neagra de ocazie - 50 lei bunuri în valoare totala de 1750 lei; a obligat reclamantul-pârât să restituie pârâtei-reclamante aceste bunuri proprii sau contravaloarea lor de 1750 lei; a luat act că părțile au solicitat ca sentința privind cererile de divorț să nu fie motivată și a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel părțile, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, sub nr.22283/-, la data de 12.09.2008.
În dezvoltarea motivelor de apel formulate de apelanta - pârâtă - reclamantă s-a susținut nelegalitatea și netemeinicia sentinței instanței de fond numai cu privire la soluționarea capătului de cerere referitor la partaj, în cadrul căruia a fost obligată la plata unei sulte de 117.655 lei.
S-a învederat că la termenul din 17.04.2008 reclamantul - pârât, personal, a declarat și a și formulat în scris o cerere de renunțare la dreptul pretins pe capătul de cerere privind partajul bunurilor comune, astfel cum se menționează în încheierea de ședință de la acea dată (fila 177 dosar). Cererea scrisă, cu un conținut fără echivoc se află la fila 162 dosar fond și la aceasta se face trimitere și în concluziile scrise depuse de către acesta.
Renunțarea la drept astfel după cum este reglementată de art. 247 Cod de procedură civilă este - din punctul de vedere al efectelor juridice - un act de dispoziție unilateral translativ, pentru că dreptul la care se renunță profită altei persoane.
Renunțând la dreptul său pretins prin capătul de cerere privind partajul, reclamantul - pârât a renunțat la toate drepturile ce-i reveneau din totalitatea bunurilor comune a masei de împărțit, atât la atribuirea în natură cât și la o eventuală sultă.
Chiar dacă partajul are caracterul de "judicium duplex" iar în speță instanța este investită și cu o cerere reconvențională, admițând cererea reconvențională, instanța trebuia să constate masa bunurilor comune pe care să i le atribuie în totalitate, fără nici o sultă, luând act că reclamantul - pârât a renunțat în mod expres la orice drept asupra acestora.
Renunțarea la orice drept cu privire la bunurile comune nu schimbă natura juridică a acestora, dar reclamantului - pârât nu i se mai poate da o cotă parte din acestea în procesul de ieșire din indiviziune, nici în natură și nici sub formă de sultă, pentru că a renunțat la dreptul de a pretinde cota sa parte.
Prin motivele de apel formulate de apelantul - reclamant - pârât s-a susținut că instanța de fond a greșit atunci când a reținut contribuția majoră a apelantei - pârâte - reclamante la dobândirea bunurilor comune, având în vedere renunțarea sa la dreptul solicitat prin cererea de partaj, în condițiile în care această renunțare viza doar cererea sa de constatare a unei contribuții majore la dobândirea bunurilor comune, de 55%, nu și contribuția sa de 50% la dobândire.
Apelantul - reclamant - pârât depus la dosar și întâmpinare la apelul formulat de pârâta - reclamantă, solicitând respingerea acestui apel și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală. S-a susținut de apelantul - reclamant - pârât că prin sentința instanței de fond, apelanta - pârâtă - reclamantă nu a fost prejudiciată în nici o modalitate, în condițiile în care cererea sa reconvențională a fost admisă în totalitate.
Și apelanta - pârâtă - reclamantă a formulat întâmpinare la apelul declarat de apelantul - reclamant - pârât, prin care a solicitat în principal respingerea apelului ca inadmisibil conform art.247 Cod de procedură civilă, iar în subsidiar, respingerea apelului formulat de ca fiind nefondat. S-a susținut de apelanta - pârâtă - reclamantă că instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile art.247 Cod procedură civilă, luând act de renunțarea apelantului - reclamant - pârât la dreptul solicitat prin capătul de cerere privind partajul, printr-o hotărâre dată fără drept de apel.
Prin decizia civilă nr. 77 A din 19.01.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de părți.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că apelul declarat de apelantul - reclamant - pârât nu a fost motivat, iar în condițiile în care nu există motive de nulitate absolută a sentinței instanței de fond se impune respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat.
Cu privire la apelul formulat de apelanta - pârâtă - reclamantă, instanța de apel a reținut că în mod corect aceasta a fost obligată la plata unei sulte către reclamantul - pârât, corespunzătoare cotei acestuia de contribuție la dobândirea bunurilor comune, iar în ipoteza în care instanța nu ar fi dispus această obligare, ar fi însemnat o încălcare a principiului disponibilității, prin acordarea a mai mult decât ceea ce s-a cerut.
Și împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs recurentul - reclamant - pârât, criticând-o pentru nelegalitate.
Prin motivele de recurs s-a susținut că instanța de apel nu a avut rol activ în soluționarea cauzei și a încălcat dispozițiile art.6735alin.1 Cod procedură civilă și ale art.6736Cod procedură civilă, privind încheierea de admitere în principiu.
La termenul de judecată din 11.05.2009 Curtea, a pus în discuție excepția netimbrării recursului, excepție pe care urmează să o admită pentru următoarele considerente:
Potrivit art.20 alin.1 și 3 din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii.
De asemenea, potrivit art.9 din nr.OG32/1995 cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate dacă nu sunt timbrate corespunzător, iar în cazul nerespectării dispozițiilor ordonanței, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
Deși a fost legal citat cu mențiunea timbrării recursului cu suma de 327,2 lei reprezentând taxă de timbru și 0,15 lei timbru judiciar (dovadă fila 8 dosar recurs) recurentul nu s-a prezentat și nu a depus la dosar dovezi privind plata acestor sume, situație în care Curtea va anula recursul ca netimbrat.
În baza dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga recurentul ala 1000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca netimbrat, recursul formulat de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr.77 A din 19.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă și Autoritatea Tutelară din cadrul PRIMĂRIEI SECTORULUI 3.
Obligă recurentul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.05.2009.
PREȘDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
I
Red.
Dact./
Ex.2/21.05.2009
Secția a IV-a Civ. -
-
Jud. sector 3. -
Președinte:Daniela Adriana BînăJudecători:Daniela Adriana Bînă, Ioana Buzea, Doinița
| ← Divort. Decizia 677/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Pensie întreținere. Decizia 1110/2009. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
