Pensie întreținere. Decizia 1110/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1227/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1110
Ședința publică de la 25 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 2: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 3: Rodica Susanu
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol soluționarea asupra recursului formulat de recurenta - reclamantă, împotriva deciziei civile nr. A 319 din 02.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV- a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât și Autoritatea Tutelară - PRIMĂRIA SECTOR 5
are ca obiect - pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta - reclamantă, personal și intimatul - pârât, personal, lipsind Autoritatea Tutelară Primăria Sector 5
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea procedează la identificarea recurentei - reclamante, care se legitimează cu CI seria - nr.-, CNP -, eliberat la data de 09.02.2004 de Secția 24 Poliție și a intimatului - pârât, care se legitimează cu CI seria - nr.-, CNP -, eliberat la data de 03.01.2002 de Secția 18 Poliție.
Curtea, constată că cererea cu care a fost investită este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, având în vedere obiectul cauzei.
Intimatul - pârât solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv cu adeverința de salariu.
Curtea în temeiul dispozițiilor art. 167 din Codul d e procedură civilă coroborat cu art. 305 din Codul d e procedură civilă încuviințează proba cu înscrisuri solicitată la acest termen de judecată de către intimatul - pârât.
Intimatul - pârât depune la dosar adeverința de salariu pe ultimele 3 luni din care rezultă veniturile realizate.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurenta - reclamantă solicită majorarea pensiei de întreținere, întrucât aceasta este prea mică. Totodată, învederează faptul că nu cunoaște dacă intimatul - pârât realizează și alte venituri, după separarea părților în fapt.
Intimatul - pârât învederează faptul că nu realizează alte venituri și lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de majorare a pensiei de întreținere.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 B, sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu acesta și pe baza probelor administrate în cauză, să pronunțe o hotărâre prin care să dispună încredințarea minorilor - născut la data de 31.05.2002 și - născută la 25.02.2005 către reclamantă și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere lunare în favoarea celor doi minori.
În fapt, reclamanta a arătat că între acesta și pârât a existat o relație de concubinaj de 7 ani, din care au rezultat minorii - născut la data de 31.05.2002, care, suferind de, este handicapat și necesită îngrijire și tratament deosebite, precum și - născută la 25.02.2005.
Din cauza neînțelegerilor dintre cele două părți, acestea s-au despărțit, moment de la care pârâtul nu a mai venit să viziteze copiii și nici nu a mai contribuit financiar la creșterea și educarea lor, reclamanta fiind singura care s-a ocupat de cei doi minori.
Reclamanta a învederat instanței faptul că pârâtul obține venituri din muncă, motiv pentru care solicită să fie obligat la plata unei pensii de întreținere, avându-se în vedere, la stabilirea cuantumului acesteia și împrejurarea că minorul -, din cauza handicapului de care suferă, necesită o îngrijire deosebită.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare, deși a fost legal citat în acest sens, însă, la termenul din 18.09.2008, a achiesat la pretențiile reclamante, arătând că nu solicită probe; la acest termen de judecată, instanța a încuviințat reclamantei proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu martora, a cărei declarație a fost consemnată la dosarul cauzei.
Instanța a dispus în baza art.42 Codul Familiei efectuarea unei anchete sociale la domiciliile părților, aceasta realizându-se doar la domiciliul reclamantei.
S-a depus la dosar și adeverința de salariu cu nr.821/04.09.2008 emisă de SC " Internațional" SA cu privire la veniturile nete realizate de pârât.
Prin sentința civilă nr.7270/09.10.2008, Judecătoria Sectorului 5 Baa dmis acțiunea formulată de reclamantă, a încredințat reclamantei spre creștere și educare pe minorii născut la data de 31.05.2002 și - născută la 25.02.2005, a obligat pârâtul la plata către reclamantă în favoarea minorilor a unei pensii de întreținere lunare în cuantum, total de 130 lei, câte 65 lei pentru fiecare minor, cu începere de la data introducerii acțiunii, 18.08.2008 și până la majoratul acestora și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din relațiile de concubinaj existente între reclamantă și pârât au rezultat minorii - născut la data de 31.05.2002 și - născută la data de 25.02.2005, având stabilită filiația față de tată prin recunoaștere, potrivit certificatelor de naștere aflate la dosar, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art.63 alin.1 Codul Familiei, potrivit cu care, "copilul din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită are aceeași situație legală a unui copil din căsătorie".
Instanța a reținut că relația de concubinaj dintre cele două părți a luat sfârșit ca urmare a gravelor neînțelegeri dintre aceștia, moment de la care pârâtul a încetat să-i mai viziteze pe cei doi minori, și să le acorde sprijin financiar.
S-a apreciat că susținerile reclamantei potrivit cărora aceasta este singura care s-a ocupat de creșterea și îngrijirea celor doi minori se coroborează cu declarația martorei audiate în cauză, care a declarat că "cei doi copii s-au aflat în grija reclamantei de la naștere, băiatul având un handicap, în sensul că, deși are 6 ani, încă nu poate merge". Situația deosebită în care se află minorul, afectat de un handicap și faptul că reclamanta este cea care se ocupă de creșterea și îngrijirea sa, rezultă și din Hotărârea nr.225/27.05.2008 a Consiliului Local al Sectorului 5, Comisia pentru Protecția Copilului, care atestă faptul că reclamanta este cea care are calitatea de asistent personal al minorului.
Instanța a mai reținut că, în calitate de asistent personal al minorului, reclamanta încasează indemnizația aferentă de la Primăria Sectorului 5, în cuantum de 310 lei lunar, fiind sprijinită financiar de către fiul său dintr-o altă căsătorie, aspect ce reiese din declarația martorei audiate în cauză, precum și din concluziile raportului de anchetă socială. De altfel, în cadrul raportului de anchetă socială se arată că reclamanta locuiește într-un imobil la curte, compus din 3 camere, proprietatea fratelui său, minorii beneficiind astfel de condițiile locative necesare.
În temeiul art.43 alin.1 Codul Familiei, s-a stabilit în sarcina reclamantei exercițiul drepturilor părintești față de cei doi minori, urmând ca pârâtul să păstreze dreptul de a avea legături personale cu aceștia, precum și de a veghea la creșterea și educarea, învățătura și pregătirea lor profesională, în virtutea art.43 alin.3 Codul Familiei coroborat cu dispozițiile art.14 și 15 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Reținând că pârâtul are venituri constante obținute din muncă și faptul că nu prestează întreținere altor persoane față de care să fie în mod legal obligat. s-a dispus obligarea acestuia la plata unei pensii de întreținere lunare în cuantum, total de 130 lei, câte 65 lei pentru fiecare minor, cu începere de la data introducerii acțiunii, 18.08.2008 și până la majoratul acestora.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, la data de 14.09.2008 sub nr-.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta - reclamantă a arătat că prin acțiunea introdusă la Judecătoria Sectorului 5 B, a solicitat instanței obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere pentru cei doi minori, în funcție de veniturile realizate de pârât.
Instanța, prin sentința civilă pronunțată, l-a obligat pe pârât la plata pensiei de întreținere în sumă de 180 lei, cuantum ce nu reprezintă veniturile reale ale pârâtului. Reclamanta solicitat admiterea apelului, majorarea cuantumului pensiei de întreținere având în vedere și situația gravă de sănătate a minorului -, așa cum rezultă din actele medicale depuse la dosar și care justifică cheltuieli suplimentare, pe care nu le poate acoperi numai cu veniturile sale.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, însă s-a prezentat în instanță și a solicitat respingerea apelului.
Prin decizia civilă nr.319 A din 02.03.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - reclamantă.
Pentru a se dispune astfel, s-a reținut că venitul net al pârâtului este de 389 lei, astfel cum rezultă din adeverința nr.821/04.09.2008, venit în raport de care corect a stabilit prima instanță cuantumul total al pensiei de întreținere de 130 lei, câte 65 lei pentru fiecare minor.
Instanța mai reținut că, deși apelanta susține că intimatul realizează un salariu mai mare, nu s-a făcut nici o dovadă în acest sens, pensia fiind stabilită în raport de veniturile realizate de intimat și comunicate de la locul de muncă al acestuia.
Împotriva deciziei civile de mai sus, reclamanta a formulat recurs, solicitând admiterea recursului și rejudecând cauza, solicită modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul stabilirii unei prestații mai mari cu titlu de pensie de întreținere pentru minori.
Cererea de recurs a fost înregistrata pe rolul Curții de Apel București Secția III a Civilă, la data de 29.05.2009.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta a arătat, pe de o parte că pârâtul realizează și alte venituri decât cele din salariu, iar pe de altă parte că unul dintre minori necesită cheltuieli mai mari, suplimentare, fiind paralizat de la o vârstă fragedă, impunându-se astfel asigurarea unui însoțitor, dar și mai multe investigații și intervenții chirurgicale.
Arată că nevoile minorilor sunt mari, îndeosebi pentru băiat, întrucât are mari probleme de sănătate, așa cum rezultă din actele medicale depuse la dosar și că intimatul realizează venituri mai mari decât cele realizate în baza contractului de muncă, venituri ce nu au fost avute în vedere nici de instanța de fond și nici de cea de apel.
S-a solicitat totodată ca instanța de recurs sa aprecieze asupra probei testimoniale, recurenta susținând că se impune casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului în vederea administrării acestei probe.
Intimatul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare obligatorie conform art.308 alin.2 Cod procedură civilă.
La termenul de judecata din data de 25.06.2009, intimatul pârât, prezent în instanța a depus la dosar adeverința de venituri nr. 729/16.06.2009.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate și a prevederilor înscrise în art. 304 pct. 9 din Codul d procedură civilă, curtea retine următoarele:
În ceea ce privește criticile referitoare la greșita aplicare în cauza a prevederilor art. 94 din Codul Familiei, în sensul că în mod greșit instanța de apel nu a reținut că pârâtul realizează venituri suplimentare celor din salariu. Critica este nefondată.
Potrivit art. 94 alin. 1 din Codul Familiei, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează aop lăti.
În raport de aceasta dispoziție legală, curtea, reține că într-adevăr noțiunea de mijloace ale debitorului, la care face referire art. 94 alin. 1 din Codul Familiei, are în vedere nu numai veniturile salariale ale debitorului întreținerii ci și orice alte surse de venit ce își găsesc astfel reflectarea în nivelul său de trai.
Nu este mai puțin adevărat că pentru se ajunge la stabilirea unei astfel de situații de fapt, titularul acțiunii, are, în conformitate cu prevederile înscrise în art. 1169 din Codul civil și art. 129 alin. 1 din Codul d procedură civilă, obligația de administra probe apte să susțină astfel de ipoteză, mai exact care să fie de natură să conducă instanța la concluzia că în realitate nivelul de trai al pârâtului este unul care nu reflectă fidel veniturile salariale.
Deși în recurs, recurenta formulat critici în sensul că în cauza nu au fost avute în vedere veniturile reale ale pârâtului și a solicitat instanței de recurs să aprecieze asupra necesitații probei cu martori și să dispună casarea deciziei recurate cu trimitere spre rejudecare pentru administrarea acestei probe, acest demers nu poate fi apreciat ca fiind unul justificat și rezonabil, câta vreme susținerile recurentei nu sunt însoțite de un minim de precizări sau indicii care să conducă la concluzia utilității și concludenței probei solicitate ( cum ar fi natura muncii prestate, în afara serviciului, locul de unde se obțin aceste venituri, eventuală sursa de informații în acest sens, precizări privind nivelul de trai al pârâtului sau bunuri deținute de acesta, de valoare economica importantă) și aceasta cu atât mai mult cu cât însăși recurenta precizat, la solicitarea expresă a curții, la termenul de judecata din data de 25.06.2009, că nu cunoaște dacă pârâtul realizează după separarea părților și alte venituri decât cele din salariu.
Or, pe de parte, potrivit art. 723 Cod procedură civilă, drepturile procesuale trebuie exercitate în limitele pozitive ale legii și ale principiilor generale de drept iar pe de alta parte, prelungirea nejustificata a procesului nu poate fi decât contrara dreptului părților la un proces echitabil și chiar interesului superior al copiilor care, ca efect al incidentei prevederilor imperative ale art. 305 din Codul d procedură civilă, care declara inadmisibilă proba testimoniala în recurs, s-ar vedea puși în situația de a nu avea tranșate irevocabil drepturile care vizează însăși întreținerea lor, perioada de timp îndelungată.
Este adevărat că în faza procesuală apelului, reclamanta a solicitat administrarea acestei probe și că din cuprinsul încheierii de ședință, din data de 02.03.2009, rezultă că aceasta cerere a fost respinsă "ca nefiind utilă cauzei", însă verificând, în cadrul controlului său de legalitate, aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale incidente, Curtea apreciază că aceasta soluție este corectă.
Astfel, potrivit art. 294 din Codul d procedură civilă, apelul este o cale de atac devolutivă ce declanșează o nouă judecată în fond, atât cu privire la situația de fapt cât și cu privire la problemele de drept deduse judecății dar care este limitat, pe de o parte de principiul disponibilității, iar pe de altă parte de cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe. Potrivit prevederilor art. 292 alin. 1 Cod procedură civilă "părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel d e alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât de cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. Instanța de apel poate încuviința și administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri" iar în conformitate cu art. 295 alin.2 Cod procedură civilă "instanța va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei".
De asemenea, potrivit art. 298 Cod procedură civilă, "dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu."
Așadar, în apel sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 167 alin. 1 Cod procedură civilă, referitoare la administrarea dovezilor în fața primei instanțe de judecată, conform cărora "dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piardă prin întârziere". Rezultă că și în apel, pentru a fi necesară pentru soluționarea cauzei, proba solicitată, trebuie să fie legală (adică să nu fie oprită de legea materială sau de cea procesuală), să fie verosimilă (adică să tindă la stabilirea unor fapte reale, posibile) să fie pertinentă (adică să aibă legătură cu obiectul procesului), să fie concludentă (adică să ducă la rezolvarea cauzei respective), dar și utilă cauzei (adică în cauză, să nu se fi administrat deja probe cu privire la aceeași teză probatorie.
Din interpretarea coroborată prevederilor art. 292 alin. 1 teza finală Cod procedură civilă și art. 295 alin. 2 Cod procedură civilă, ca și art. 167 Cod procedură civilă, rezultă totodată că acestea acordă facultatea instanței de apel dea aprecia asupra încuviințării probelor noi, în funcție de necesitatea lor pentru soluționarea cauzei.
În cauză, din lecturarea cererii de apel, curtea remarcă că în motivarea apelului singura critica formulată de apelanta recurentă sub acest aspect vizat faptul că veniturile comunicate instanței de către angajatorul pârâtului nu ar fi reale, în sensul că sumele efectiv încasate de la angajator nu coincid cu cele comunicate la dosarul cauzei, or, prin raportare la limitele devoluțiunii, anterior precizate și în care tribunalul avea obligația efectua verificări sub aspectul temeiniciei și legalității sentinței primei instanțe, nu se poate reține greșita aplicare prevederilor legale anterior citate de către instanța de apel, cu atât mai mult cu cât, așa cum rezultă din conținutul aceleiași încheieri de ședința, apelanta precizat expres că nu contestă adeverința de venit depusă de intimatul pârât, la dosar.
În ceea ce privește criticile referitoare la modul de stabilire cuantumului pensiei de întreținere în favoarea minorilor.
Potrivit art. 94 alin. 1 și 3 Codul familiei, ntreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează aop lăti, n situația întreținerii datorate de părinte aceasta putând fi stabilită până la o treime din câștigul său din muncă, pentru doi copii iar în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 3 din legea nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
În aplicarea principiului interesului superior al copilului curtea apreciază că la stabilirea cuantumului pensiei, necesitățile creditorilor întreținerii trebuie raportate la posibilitățile financiare concrete și reale ale debitorului acesteia, fiind firesc și echitabil ca cei doi copii să beneficieze de aceleași condiții care le erau oferite de părinți anterior luării măsurii încredințării și scindării autorității părintești și de care aceștia beneficiază și în prezent.
În aplicarea aceluiași principiu, nimic nu se opune ca ori de câte ori, în cadrul situației de fapt conturată de probatoriul administrat în cauză, se constată intervenite schimbări în ceea ce privește situația materială debitorului, care ar fi de natură să îmbunătățească situația minorului creditor al întreținerii acestea să fie valorificate de către instanțele de judecată.
Verificând din aceasta perspectivă, decizia civila recurată, curtea constată că în apel s- depus nouă adeverință de venituri -fila 14 care atestă o creștere veniturilor salariale ale pârâtului, în sensul că începând cu luna ianuarie 2009 acesta obține venituri cu acest titlu în suma de 466 lei Ron lunar, aceeași situație rezultând și din adeverința depusă la dosar în faza procesuală recursului-fila 8.
Ținând cont de cele anterior constate, având în vedere, pe de o parte prevederile înscrise în art. 94 alin. 3 din Codul Familiei,care stabilesc limita maximă din venitul net obținut din muncă de către intimatul pârât, până la care poate fi stabilită pensia de întreținere în cazul în speță și care, în lipsa acordului expres al pârâtului nu poate fi depășită, iar pe de alta parte vârsta minorilor creditori ai întreținerii, necesitățile impuse de creșterea și îngrijirea acestora, raportat la această vârstă și la starea lor de sănătate,dedusa din actele medicale aflate la dosar, curtea apreciază că se impunea stabilirea pensiei de întreținere la suma de 150 lei RON lunar, pentru ambii copii, câte 75 lei Ron lunar pentru fiecare minor, contribuție care poate fi apreciată ca fiind una rezonabilă și care ține cont de interesele părților interesate, respectiv creditorii obligației - minorii în vârstă de 4 și 7 ani, și debitorul obligației - tatăl.
În raport de cele statuate anterior, reținând că aceasta ultima critica este fondată, prin raportare la prevederile art. 304 pct. 9 din Codul d procedură civilă, curtea, în conformitate cu prevederile art. 312 din Codul d procedură civilă, va dispune admiterea recursului declarat de recurenta în cauză, modificarea deciziei recurate,în sensul admiterii apelului declarat de apelanta - reclamanta împotriva sentinței civile nr.7270 din 09.10.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B și schimbării în parte a acestei sentințe, în sensul că va obliga pârâtul la plata sumei de 150 lei lunar, respectiv câte 75 lei pentru fiecare minor către reclamantă, în favoarea minorilor,cu titlul de pensie de întreținere, urmând ca celelalte dispoziții ale sentinței apelate să fie menținute ca fiind legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - reclamantă, împotriva deciziei civile nr.319 A din 02.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV- a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât și Autoritatea Tutelară - PRIMĂRIA SECTOR 5
Modifică decizia recurată, în sensul că:
Admite apelul declarat de apelanta - reclamantă împotriva sentinței civile nr.7270 din 09.10.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B în contradictoriu cu intimatul - pârât și Autoritatea Tutelară - Primăria Sector 5
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că obligă pârâtul la plata către reclamantă, în favoarea minorilor, sumei de 150 lei lunar pensie de întreținere, respectiv câte 75 lei pentru fiecare minor.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
MARI - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnodact.
Ex.2/06.07.2009
Secția a IV-a Civ. -
- -
Jud. sector 5. -
Președinte:IlieJudecători:Ilie, Ionelia Drăgan, Rodica Susanu
| ← Divort. Decizia 789/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1526/2009. Curtea de... → |
|---|
