Divort. Decizia 790/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA NR. 790
Ședința publică din data de 27 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 3: Eliza Marin
Grefier- - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat, nr. 15, județul D, împotriva deciziei civile nr. 290/29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în Târgoviște, Calea Câmpulung, nr. 77,. 31 C,.37, județul D și prin mandatar cu domiciliul în Târgoviște,-,. 31 C,.37, județul D și autoritățile tutelare PRIMĂRIA T, PRIMĂRIA.
Cerere de recurs netimbrată.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-reclamant personal, intimata-pârâtă prin avocat potrivit împuternicirii avocațiale /2009 din Baroul Dâmbovița, lipsă fiind intimatele autorități tutelare Primăria Târgoviște și Primăria.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se invederează instanței că intimata-pârâtă se numește ( fila 15 și 23 dosar apel) și nu cum din eroare a fost menționat în citativ.
Curtea, rectifică conceptul de citare în sensul că intimata-pârâtă se numește și nu cum din eroare s-a menționat.
Recurentul-reclamant având cuvântul depune taxă judiciară de timbru în cuantum de 6,00 lei conform chitanței fiscale cu nr. -/2009, timbru judiciar de 0,15 lei, anulate și atașate la dosar. Solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a-și angaja apărător, susținând că până la acest termen de judecată nu a avut posibilități materiale pentru a achita un onorariu de avocat. Totodată mai precizează că înțelege să renunțe la primul motiv de recurs, respectiv prin care a solicitat a-i fi încredințată spre creștere și educare minora
Curtea ia act că s-a îndeplinit cerința timbrajului.
Avocat având cuvântul nu se opune amânării cauzei și lasă la aprecierea instanței cu privire la solicitarea recurentului.
Curtea, respinge cererea de amânare a cauzei solicitată de recurentul-reclamant ca neîntemeiată față de împrejurarea că acesta a formulat recurs la data de 15 septembrie 2009, a primit citația la data de 24 septembrie 2009 așa cum rezultă din dovada aflată la fila 7 dosar recurs. Ia act că recurentul-reclamant a înțeles să renunțe la judecarea primului motiv de recurs ce se referă la încredințarea spre creștere și educare a minorei C tatălui și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-reclamant având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate și în partea sentinței de fond în sensul că, pe viitor intimata-pârâtă să își reia numele avut anterior căsătoriei, acela de " ". Fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat. Motivul invocat de recurent în cererea de recurs nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Nu este un motiv de nelegalitate ci de netemeinicie. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.234/16.01.2009, Judecătoria Târgoviștea admis, în parte, cererea introductivă de instanță, așa cum a fost precizată la termenul de judecată din data de 16.01.2009, formulată de reclamantul, împotriva pârâtei, reprezentată prin mandatara sa avocată, cererea reconvențională fiind formulată de pârâtă împotriva reclamantului, autorități tutelare fiind Primarul municipiului Târgoviște și Primarul comunei, județul D, a admis, în parte, cererea reconvențională, așa cum a fost modificată și completată la termenul de judecată din data de 16.01.2009, formulată de pârâtă împotriva reclamantului, a desfăcut căsătoria dintre părți, înregistrată sub nr. 12/23.04.1988 în Registrul de căsătorii al Consiliului Popular al comunei, județul D, prin divorț, din culpa ambelor părți, a încredințat pe minora C, născută în data de 15.11.1991, pârâtei-reclamante spre creștere, îngrijire și educare, a menținut pensia de întreținere la care a fost obligat reclamantul-pârât prin sentința civilă nr. 4.326/06.10.2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în cauza cu numărul -, față de minora C, în sumă de 160 de lei lunar, până la majoratul minorei, a încuviințat ca pârâta-reclamantă să păstreze numele dobândit prin căsătorie, acela de ", s-a luat act că pârâta-reclamantă nu solicită cheltuieli de judecată, a obligat pe pârâta-reclamantă la plata către reclamantul-pârât a cheltuielilor de judecată în sumă de 200 de lei și a dispus comunicarea prezentei hotărâri, după rămânerea ca irevocabilă a acesteia, cu această mențiune, către Serviciul Public Comunitar pentru Evidența Persoanelor Târgoviște.
Pentru a pronunța sentința civilă nr.234/16.01.2009, instanța de fond a reținut că:
- prin cererea înregistrată sub nr. 4.254/315/27.06.2008 pe rolul acestei instanțe, reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta, solicitând desfacerea căsătoriei dintre părți din culpa pârâtei, încredințarea către el spre creștere și educare a minorei C, născută în data de 15.11.1991, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere către minoră, reluarea de către pârâtă a numelui avut anterior căsătoriei și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată;
- în motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în fapt, părțile s-au căsătorit în data de 23.04.1988, din căsătorie rezultând doi copii, în prezent numai C mai fiind minoră, în vârstă de 16 ani; că în anul 2005 pârâta a plecat la lucru în Italia, cele două fete rămânând în grija sa, fiind crescute de el și de părinții săi; că această căsătorie a părților a decurs normal până în anul 2007, când pârâta și-a schimbat total comportamentul față de reclamant, cu câteva luni înainte de revenirea în țară, respectiv în martie 2008, cu ocazia telefoanelor pe care aceasta le dădea din Italia începând să îi adreseze injurii și amenințări, spunându-i totodată că, în momentul în care va reveni la domiciliul comun, el, reclamantul, să plece, ea nedorind continuarea căsătoriei; că în luna martie a anului 2008, când pârâta a revenit în țară, aceasta a avut față de el același comportament, continuând să îi adreseze injurii și amenințări, motiv pentru care a părăsit domiciliul comun al părților, locuind la momentul formulării cererii de chemare în judecată la părinții săi din satul; că el dispune de condițiile necesare creșterii și educării minorei, mai ales că în ultimii 3 ani cele două fiice au locuit împreună cu el; că, pentru motivele arătate, relațiile dintre părți sunt grav și iremediabil vătămate, astfel încât continuarea căsătoriei este vădit imposibilă pentru reclamant;
- față de dispozițiile art. 38 alin. 1 Codul familiei, în conformitate cu care instanța poate desface căsătoria prin divorț, atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, instanța urmând să admită, în parte, cererea introductivă de instanță, așa cum a fost precizată la termenul de judecată din data de 16.01.2009, formulată de reclamant împotriva pârâtei, și să admită, în parte, cererea reconvențională, așa cum a fost modificată și completată la termenul de judecată din data de 16.01.2009, formulată de pârâtă împotriva reclamantului, urmând să desfacă această căsătorie dintre părți prin divorț, din culpa ambelor părți, apreciind că ambele părți se fac vinovate de degradarea relațiilor dintre ele;
- față de dispozițiile art. 42 alin. 1 Codul familiei coroborate cu dispozițiile art. 2 din Legea nr. 272/2004, având în vedere faptul că ambele părți au solicitat încredințarea minorei C către ele, însă minora are vârsta de peste 17 ani și și-a manifestat dorința de a fi crescută și educată de mama ei; - față de dispozițiile art. 42 alin. 3 coroborate cu art. 86 și art. 94 Codul familiei, în conformitate cu care există obligație de întreținere între părinți și copii, având drept la întreținere numai acela care se află în nevoie, neavând putința unui câștig din muncă, din cauza incapacității de a munci, descendentul, cât timp este minor, având drept la întreținere, oricare ar fi pricina nevoii în care el se află, întreținerea fiind datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează aop lăti, prezentul reclamant-pârât a fost obligat la plata către fiica sa - a pensiei de întreținere în cuantum de 160 de lei lunar, începând cu data de 04.06.2008 până la terminarea studiilor, dar nu mai mult de împlinirea vârstei de 25 de ani, fiind obligat și la plata către minora Cau nei pensii de întreținere în cuantum de 160 de lei lunar, începând cu data de 04.06.2008 până la majoratul minorei, văzând și susținerile părților mai sus arătate, instanța a menținut pensia de întreținere la care a fost obligat reclamantul-pârât prin sentința civilă nr. 4.326/06.10.2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în cauza cu numărul -, față de minora C, în sumă de 160 de lei lunar, până la majoratul minorei.
- având în vedere faptul că pârâta-reclamantă a solicitat să i se încuviințeze păstrarea numelui dobândit prin căsătorie, în considerarea faptului că ambii săi copii au acest nume, constatând faptul că părțile sunt căsătorite din data de 23.04.1988, adică de un timp îndelungat, acest timp îndelungat pârâta-reclamantă purtând numele dobândit prin căsătorie, numele reclamantului-pârât, și fiicele sale purtând același nume, instanța a apreciat ca fondată cererea reclamantei cu privire la acest capăt de cerere, în temeiul dispozițiilor art. 40 alin. 2 Codul familiei și a încuviințat ca pârâta-reclamantă să își păstreze numele dobândit prin căsătorie, acela de "".
Împotriva sentinței civile nr.234/16.01.2009 a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond a apreciat că este în interesul minorei de a fi încredințată spre creștere și educare mamei, iar în situația în care pârâta nu se întoarce din Italia, în timp rezonabil, va solicita reîncredințarea minorei, sentință care sub acest aspect este nelegală deoarece minora a fost lipsită de supraveghere din partea ambilor părinți, având în vedere că pârâta a plecat în Italia înainte de pronunțarea sentinței, revenind în țară pentru perioada foarte scurte de timp și s-a avut în vedere doar dorința minorei de a locui cu mama sa și nu faptul că aceasta locuiește doar cu sora sa în vârstă de 18 ani, mai ales că instanța de fond recunoaște că, creșterea și îngrijirea și educarea minorei nu se poate face de la distanță și nici printr-un mandatar, cu privire la reluarea numelui de către pârâtă, a arătat că la instanța de fond a solicitat ca aceasta să-și reia numele avut înainte de căsătorie, nefiind motive legale și temeinice pentru a-și păstra numele dobândit, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului.
Prin decizia civilă nr. 290/29 iunie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins apelul declarat de apelantul reclamant, împotriva sentinței civile nr. 234/16.01.2009, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, autorități tutelare fiind Primăria Târgoviște și Primăria comunei.
A păstrat hotărârea atacată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, nici una dintre criticile aduse de apelant sentinței atacate nu este fondata.
Astfel, cu privire la încredințarea minorei intimatei, atât timp cât instanța de fond a avut in vedere faptul ca intimata se va întoarce în țară, fapt confirmat chiar prin prezenta intimatei în apel, primul motiv nu a subzistat. Chiar apelantul a recunoscut prin motivele de apel că intimata a revenit în țară. Dorința minorei de a fi încredințata mamei, în acest caz, a fost definitorie căci, față de vârsta minorei, care practic în câteva luni devenea majoră, nu s-a putut spune ca minora nu a putut aprecia asupra interesului său cu privire la relațiile sale cu părinții.
Cât privește numele intimatei în mod corect instanța de fond în interpretarea art. 40 alin. 2 Codul familiei, a considerat faptul că ambii săi copii au acest nume, faptul că părțile sunt căsătorite din data de 23.04.1988, adică de un timp îndelungat, în acest timp îndelungat intimata a purtat numele dobândit prin căsătorie și fiicele sale au purtat același nume, ca argumente pertinente în admiterea cererii reclamantei cu privire la păstrarea numelui avut în timpul căsătoriei.
Față de cele de mai sus tribunalul văzând si dispozițiile art. 296 cod procedura civila, a respins apelul.
Împotriva sus menționatei decizii a declarat recurs, reclamantul, invocând dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 Cod procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit s-a dispus ca minora C să fie încredințată spre creștere și educare intimatei-pârâte, fără să se aibă în vedere că aceasta a fost plecată în străinătate, perioadă când minora a rămas fără supraveghere.
Pârâta a revenit în țară cu ocazia judecării apelului, iar s sa prezență nu poate constitui o garanție că poate crește și supraveghea pe fiica sa, care în toată perioada cât mama sa nu s-a aflat în țară s-a bucurat de tot sprijinul tatălui său,recurentul-reclamant, care poate să-i ofere condițiile necesare creșterii și educării.
O altă critică se referă la faptul că, în mod greșit s-a menținut numele dobândit prin căsătorie, în ceea ce o privește pe intimata-pârâtă, perioada mare în care au fost căsătoriți nu constituie un motiv temeinic.
Dealtfel, prin cererea reconvențională formulată, pârâta nu a solicitat păstrarea numelui dobândit prin căsătorie, astfel că instanța de judecată a acordat ceea ce nu s-a cerut, iar recurentul-reclamant solicită ca pârâta să-și reia numele avut anterior căsătoriei.
Solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul celor solicitate.
La termenul de judecată din data de 27 octombrie 2009, cu ocazia acordării cuvântului în susținerea recursului, recurentul-reclamant a invederat că renunță la motivul de recurs privind încredințarea spre creștere și educare a minorei C și-l susține doar pe cel referitor la numele intimatei-pârâte, mențiune făcută în cuprinsul practicalei deciziei civile nr. 790 din aceeași dată.
Curtea, examinând decizia recurată, prin prisma criticilor invocate, actelor și lucrărilor dosarului, dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Este știut că, potrivit dispozițiilor articolului 40 din codul familiei, la desfacerea căsătoriei prin divorț, soții se pot învoi ca soțul care potrivit art. 27 a purtat în timpul căsătoriei numele de familie al celuilalt soț, să poarte acest nume și după desfacerea căsătoriei, urmând ca instanța să ia act de această învoială prin hotărârea de divorț.
În cauza de față însă, recurentul-reclamant nu a fost de acord ca intimata-pârâtă să poarte numele dobândit prin căsătorie, pe de o parte, pe de altă parte, motivele reținute de instanță cu ocazia menținerii numelui pârâtei de " " cel dobândit prin căsătorie, nu sunt de natură pentru a se admite o astfel de cerere.
Faptul că părțile au fost căsătorite din anul 1988, că minorii rezultați din căsătoria lor au același nume, nu pot fi caracterizate ca motive temeinice, potrivit practicii judiciare în materie, se menține numele dobândit prin căsătorie atunci când acel nume purtat de o persoană cu notorietate, care a publicat articole, cărți, are titluri universitare etc.
Dealtfel, prin cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul a solicitat ca pârâta să-și reia numele avut anterior, acela de "", susținere pe care a făcut-o și cu ocazia concluziilor pe fond, iar pârâta în cuprinsul cererii reconvenționale nu a cerut acest lucru ci doar cu ocazia concluziilor puse în fața instanța de fond.
Rezultă așadar pentru considerentele mai sus expuse că recursul reclamantului este fondat și urmează să fie admis în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă și pe cale de consecință, în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, modificată în tot decizia și în parte sentința în sensul că pe viitor, pârâta își va relua numele avut anterior căsătoriei, acela de " ".
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat,nr. 15, județul D, împotriva deciziei civile nr. 290/29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în Târgoviște, Calea Câmpulung, nr. 77,. 31 C,.37, județul D și prin mandatar cu domiciliul în Târgoviște,-,. 31 C,.37, județul D și autoritățile tutelare PRIMĂRIA T, PRIMĂRIA.
Modifică în tot decizia civilă nr. 290/29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și în parte sentința civilă nr. 234/16 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în sensul că pe viitor pârâta își va relua numele avut anterior căsătoriei, acela de " ".
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
C - - - - -
Grefier,
- -
Red./
Tehnored./grefier
7 ex./ 3 noiembrie 2009.
f-- Judecătoria Târgoviște
a-- Tribunalul Dâmbovița
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Elisabeta Gherasim, Eliza Marin
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 969/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
