Divort. Decizia 969/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 969
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Marilena Panait
JUDECĂTOR 3: Constanța C
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul, domiciliat în P-.5..B.3.36 jud.P, împotriva deciziei civile nr. 378 din 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în com. sat- jud. și Autoritatea Tutelară - Consiliul Local, jud. P și Consiliul Local P jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât, personal și intimata-reclamantă asistată de avocat din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale nr. 323, lipsind Autoritatea Tutelară - Consiliul Local și Consiliul Local
Procedura legal îndeplinită.
Recurs timbrat cu chitanța nr. - din 16 septembrie 2009 în valoare de 20,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,50 lei, anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-pârât, având cuvântul, solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a avea posibilitatea să-și angajeze apărător.
Avocat depune un proces verbal din 10 noiembrie 2009 întocmit de Biroul Executorului Judecătoresc și având cuvântul, arată că se opune amânării cauzei, motivat de faptul că intimata a încercat să execute hotărârea instanței de fond, însă nu a reușit.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, respinge cererea de acordarea a unui nou termen de judecată pentru angajarea unui apărător formulată de recurentul-pârât, având în vedere poziția procesuală a acestuia, aceea de parte care a sesizat instanța cu calea de atac, a fost citat cu respectarea termenului prevăzut de art. 1141Cod procedură civilă, respectiv cu mai mult de 15 zile înaintea termenului de judecată, precum și poziția procesuală a părții adverse.
Recurentul-pârât învederează instanței că nu solicită amânarea pronunțării pentru a depune note scrise, față de respingerea cererii pentru lipsă de apărare.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea, față de declarațiile părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Recurentul-pârât, având cuvântul, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând în esență că solicită admiterea recursului și încredințarea minorului spre creștere și educare, în principal, iar în subsidiar stabilirea programului de vizitare a minorului astfel cum a fost solicitat, ținându-se seama de faptul că acesta se află la recurent, s-a obișnuit în familie, iar intimata nu l-a vizitat niciodată, iar când a mers să-l viziteze la grădiniță a făcut-o numai în afara programului de pauză. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul, arată că hotărârile criticate sunt legale și temeinice, motivele invocate nefiind fondate. Arată că atât recurentul, cât și intimata au condiții asemănătoare de creștere și educare, situație dovedită cu probele administrate. Precizează că la despărțirea părților, copilul a rămas la intimată, care i-a permis recurentului să-l viziteze pe minor, iar la una din vizite, urmare cererii adresate de recurent, i-a permis să-l ia în domiciliul său și ulterior nu l-a mai înapoiat și nici nu i-a mai permis mamei să-l viziteze. Mai arată că deși intimata a mers la grădinița pe care o frecventează minorul pentru a-l vedea, nu i s-a permis acest lucru, astfel că față de vârsta minorului și interesul acestuia, se impune respingerea recursului cu privire la încredințarea copilului.
Instanțele au oferit posibilitatea vizitării copilului de către recurent de două ori pe lună, de vineri până duminică în domiciliul său, precum și în perioada vacanțelor, astfel că acesta nu poate susține că nu i s-a stabilit un program corect în vederea păstrării legăturilor personale cu minorul.
În consecință solicită respingerea recursului ca nefondat și acordarea de cheltuieli de judecată.
În replică, recurentul-pârât arată că a permis intimatei să viziteze minorul, astfel cum rezultă din notificările aflate la dosar, iar la grădiniță aceasta a mers numai la ore nepotrivite.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate între părți, să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de, precum să I se încredințeze spre creștere și educare minorul -, la data de 29.04.2004, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere, în funcție de venitul minim pe economie.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 24.01.2004, iar minorul s-a născut în cursul aceluiași an, iar la scurt timp după căsătorie pârâtul a început să aibă un comportament necorespunzător, în sensul că era violent verbal, o insulta grav și o amenința, pârâtul având o fire dominatoare, care dorea ca viața de familie să decurgă după regulile prestabilite de el, în sensul ca el să hotărască în toate problemele căsniciei, iar soția să se supună.
De asemenea, reclamanta arătat că de peste un de zile pârâtul nu mai are serviciu, motiv pentru care toate cheltuielile legate de gospodărie și întreținerea minorului sunt suportate de către aceasta, iar în ultima perioadă de timp comportamentul negativ al pârâtului s-a accentuat, în sensul că o insultă fără motiv, provocând discuții și certuri violente, astfel că în prezent raporturile dintre ei sunt grav vătămate și se impune desfacerea căsătoriei prin divorț.
În ceea ce privește pe minor, reclamanta a precizat că solicită încredințarea lui, având în vedere vârsta acestuia, faptul că este profund atașat de ea și de părinții ei, unde și locuiesc în prezent.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar înscrisuri și a solicitat admiterea probei cu martori.
La data de 21.12.2007 reclamanta și-a precizat acțiunea, arătând că solicită desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului.
In baza art.115 pr.civilă, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu desfacerea căsătoriei, însă din culpă comună, precum și ca reclamanta să își reia numele purtat anterior căsătoriei.
Totodată, paratul formulat si cerere reconvențională prin care a solicitat să- fie încredințat spre creștere și educare minorul -, la 29.04.2004, precum șI obligarea reclamantei la plata pensiei de întreținere pentru minor, deoarece acesta este puternic atașat de el, are o situație materială foarte bună, existând toate condițiile unei dezvoltări armonioase a minorului.
În combaterea acțiunii principale și în susținerea cererii reconvenționale, pârâtul a solicitat admiterea probei cu acte și martori.
Ulterior, la data de 19.06.2008, pârâtul a formulat o completare a cererii reconvenționale, solicitând ca, în subsidiar, în cazul în care minorul va fi încredințat reclamantei, să i se permită să aibă legături personale cu minorul, în sensul să îl ia în domiciliul său în prima și a treia săptămână din fiecare lună, de vineri orele 18.00 până duminică orele 18.00, în perioada vacanței de iarnă și primăvară câte o săptămână, iar în perioada vacanței de vară, luna august în totalitate.
Prin sentința civila nr. 6552/27.06.2008 Judecătoriei Ploiești s- admis în parte acțiunea formulată de reclamantă si in parte cererea reconvențională formulată de pârât, declarându-se desfăcută căsătoria încheiată intre soți, urmând ca reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de; fost încredințat reclamantei spre creștere si educare minorul, născut la data de 29.04.2004 si obligat pârâtul să plătească reclamantei cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorului suma de 125 lei lunar, începând cu data pronunțării hotărârii-27.06.2008 si până la majoratul copilului; s- încuviințat ca pârâtul să aibă legături personale cu minorul în primul și al treilea sfârșit de săptămână al fiecărei luni, de vineri ora 18,00, până duminică ora 18.00, în domiciliul pârâtului; si două zile în vacanțele de Paști și de C, precum și două săptămâni în vacanța de vară, fiind compensate în totalitate cheltuielile de judecată.
Pentru pronunța această sentință, prima instanță reținut că părțile s-au căsătorit la data de 24.01.2004, iar din căsătoria acestora rezultând minorul -, născut la data de 29.04.2004.
Prima instanță mai reținut că vina în destrămarea acestei căsătorii aparține ambilor soți: pârâtul având un comportament necorespunzător față de reclamantă, în sensul că îi adresa în mod constant cuvinte urâte, o jignea și uneori, devenea violent, verbal, față de aceasta, iar reclamanta nu a reușit în nici un mod să salveze căsătoria și să acorde mai mult timp dezvoltării relațiilor firești de căsătorie.
Împotriva acestei sentinței formulat apel pârâtul, criticând- pentru nelegalitate si netemeinicie, susținând în motivare faptul că in mod greșit instanța de fond analizat probatoriul administrat în cauză, in mod unilateral, înlăturând în mod nejustificat probele care incriminau pe reclamantă, ca fiind pro causa. Totodată, arata că reclamanta, in dovedirea susținerilor sale, nu putut produce nicio probă concretă respectiv listingul convorbirilor telefonice pretins efectuate cu apelantul,eventualele notificări spre a i se permite să aibă legături personale cu minorul.
Mai arată apelantul in motivare că susținerea intimatei potrivit căreia acesta nu avea si nu aducea venituri, este neadevărată intrucat in prezent apelantul este angajatul unei societăți, având si activităti independente.
Apelantul mai sustine că sustinerile intimatei că părintii săi au ajutat la cresterea, educarea si supravegherea minorului, sunt total neadevarate intrucât bunicii materni consumă in mod regulat băuturi alcoolice, obicei preluat si de intimata-reclamantă.
Totodată, apelantul arată că in mod nejustificat instanța de fond cenzurat cererea sa in ceea ce priveste legaturile personale cu minorul, reducându-le de la săptămână în vacantele de iarnă si primăvară, la două zile si două săptămâni in vacanta de vară.
Astfel, a solicitat admiterea apelului și completarea probatoriului administrat la instanța de fond cu înscrisuri, interogatoriu si audierea minorului. In subsidiar, solicită admiterea apelului, schimbarea în parte sentinței apelate în sensul încredințării minorului tatălui apelant - arătând că acesta îndeplinește toate condițiile necesare pentru buna creștere, educare si întreținere copilului, urmând să se schimbe și programul de vizitare și să se mențină dispozițiile referitoare la desfacerea căsătoriei.
Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr.378 din 22 mai 2009, respins apelul ca nefondat, reținând următoarele:
Din căsătoria părților a rezultat minorul -, născut la 29.04.2004, care a fost încredințat de către instanța de fond spre creștere și educare mamei.
Cu privire la condițiile materiale, atât din anchetele sociale cât și din adeverințele aflate la dosar rezultă că ambele părți dispun de condiții decente pentru creșterea minorului și că ambii părinți sunt ajutați de către bunici la supravegherea și îngrijirea minorului.
În ceea ce privește suplimentarea probelor în faza apel, instanța a considerat neîntemeiată această solicitare întrucât la instanța de fond s-au acordat multe termene de judecată și au fost administrate suficiente probatorii, cu martori, interogatorii, înscrisuri și anchete sociale pentru a se putea dispune asupra încredințării minorului și asupra programului de vizitare, fără a se justifica în nici un mod administrarea unor probe suplimentare.
Așa cum a reținut și prima instanță, din declarațiile martorilor propuși de reclamantă a rezultat că aceasta este o mamă preocupată de creșterea minorului, existând o legătură afectivă puternică între mamă și copil, susținând martorii că reclamanta mai ajungea târziu acasă numai din motive obiective, din cauza programului încărcat.
Sunt neîntemeiate susținerile apelantului-pârât, care a arătat că acești martori au fost în totalitate subiectivi deoarece martorul, audiat la propunerea reclamantei, a declarat, printre altele, că pârâtul era un tată grijuliu.
Spre deosebire de martorii reclamantei, care cunoșteau situația părților, fiind persoane apropiate familiei, instanța apreciază ca neconcludente depozițiile martorilor propuși de către pârât care nu vizitau părțile și care au recunoscut că tot ce au declarat despre căsătoria acestora și despre pârâtă cunoșteau numai din discuțiile cu pârâtul.
Este importantă în stabilirea măsurii încredințării minorului și atitudinea pârâtului, care nu a mai înapoiat minorul mamei, după despărțirea în fapt, când reclamanta i-a dat voie să ia minorul, iar în perioada următoare pârâtul i-a refuzat reclamantei orice legătură cu minorul, astfel că întrerupt relațiile dintre mamă și copil.
Este de reținut chiar și atitudinea procesuală a acestuia în faza de apel, pârâtul urmărind constant tergiversarea judecății, pentru a se prelungi despărțirea minorului de mamă și pentru a legitima starea de fapt actuală, când minorul se află în grija sa.
Astfel, pentru primul termen de judecată, pârâtul a solicitat amânarea în vederea angajării unui apărător, după care la al doilea termen apărătorul său a formulat o cerere de amânare motivată de faptul că s-ar afla la altă instanță.
Abia la cel de-al treilea termen de judecată, apelantul a motivat apelul, pentru ca la al patrulea termen apărătorul său să formuleze o nouă cerere de amânare, de această dată motivată pe lipsa din profesie, cerere respinsă de instanță, care a amânat pronunțarea pentru a da posibilitatea apelantului să depună concluzii scrise.
Având în vedere că din ansamblul probelor administrate a rezultat că reclamanta este în măsură să se ocupe de creșterea corespunzătoare a minorului și față de vârsta fragedă a minorului, vârstă la care are mai multă nevoie de atenta îngrijire a mamei, tribunalul menținut măsurile dispuse de prima instanță, apreciind că sunt în interesul superior la minorului, atât în ceea ce privește încredințarea minorului, cât și cu privire la programul de vizitare.
S-a mai reținut că, în subsidiar, apelantul a solicitat și modificarea programului de vizitare, dar nu a arătat concret o altă variantă decât cea stabilită, modalitatea stabilită de instanța de fond fiind un program echilibrat, care asigură menținerea unor relații apropiate între tată și copil, prin luarea minorului în domiciliul tatălui la sfârșit de săptămână, dar și în vacanțe.
Împotriva deciziei sus-menționate a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate sub următoarele aspecte,solicitând admiterea căii de atac și modificarea în tot a acesteia,în sensul admiterii cererii reconvenționale.
Recurentul-pârât a reiterat motivele invocate în fața instanței de apel,apreciind în esență că la luarea măsurii încredințării minorului rezultat din căsătoria părților,precum și a celei privitoare la stabilirea relațiilor personale cu acesta nu s-a dat eficiență interesului superior al minorului, instanța de fond și cea de apel făcând o interpretare unilaterală a probatoriului administrat,nereținând faptul că intimata-pârâtă a manifestat un dezinteres total față de copil,vizitându-l o singură dată în doi ani,deși nu a fost împiedicată, că aceasta nu-și poate exercita îndatoririle de mamă și nu poate asigura un mediu normal de îngrijire și educare,de vreme ce are un program de lucru prelungit și consumă băuturi alcoolice împreună cu părinții săi,pe al căror ajutor mizează în creșterea minorului.
A mai susținut că în mod neîntemeiat instanța de apel a menținut sentința primei instanțe sub aspectul încuviințării unui program de vizitare redus în mod nejustificat.
Curtea, examinând decizia recurată în raport de actele și lucrările dosarului,de criticile formulate și față de dispozițiile legale incidente în cauză,constată că acesta e nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Conform disp. art. 42.fam.,art.2 și art.16 alin.2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, toate deciziile care privesc copii în cauzele soluționate de instanțele de judecată,inclusiv cele referitoare la măsura încredințării acestuia și a exercitării legăturilor personale cu părintele căruia nu i-a fost încredințat, sunt subsumate interesului superior al minorului.
Raportat la probatoriul administrat în cauză și la criteriul legal susmenționat Curtea apreciază că soluția dispusă cu privire la încredințarea minorului - spre creștere și educare intimatei-reclamante și cea privind modalitatea în care recurentul-pârât urmează a păstra legăturile personale cu acesta sunt temeinice și legale.Astfel,atât din declarațiile martorilor audiați în cauză cât și din cuprinsul anchetelor sociale reiese fără putință de tăgadă că ambii părinți sunt în măsură să asigure minorei condiții materiale și afective similare, necesare pentru normala dezvoltare psiho-fizică și intelectuală a acestuia, beneficiind și de sprijinul părinților lor pentru asigurarea supravegherii ei în perioadele când sunt la serviciu. În condițiile în care martorii pârâtului, a relatat cele cunoscute de la pârât referitor la pretinsul consum de alcool al reclamantei și la modalitatea în care aceasta ar fi păstrat legătura cu minorul,raportat la faptul că declarația martorei nu se coroborează sub acest aspect cu nicio altă probă, având în în vedere că nu pot fi luate în considerare depoziții extrajudiciare ale unei persoane, în mod just instanța de apel nu a dat eficiență susținerilor recurentului-pârât potrivit cărora intimata-reclamantă ar consuma alcool și nu s-ar fi interesat de minor,cu atât mai mult cu cât din probe reiese că aceasta a formulat în instanță o ordonanță președințială pentru încredințarea minorului și a încercat punerea în executare a sentinței judecătoriei imediat ce aceasta a devenit definitivă.Din aceste considerente,având în vedere că minorul are o vârstă la care are mai multă nevoie de îngrijirea mamei, dat fiind că recurentul-pârât nu poate invoca propria culpă în întreruperea relațiilor mamă-copil, în mod just s-a apreciat că la acest moment este în interesul copilului să rămână în continuare alături de intimata-reclamantă.Aceasta nu justifică, însă, afectarea dreptului recurentului-pârât de avea relații personale cu minorul în condiții normale,prin luarea în domiciliu o perioadă de timp rezonabilă,stabilită în raport de vârsta acestuia,astfel încât să-i poată fi asigurat un program normal.În aceste condiții,modalitatea în care minorul urmează a avea legături personale cu recurentul-pârât a fost în mod just stabilită, cu luarea în considerare atât a vârstei minorului, cât și a particularităților pe care le impune îngrijirea sa, precum și a nevoilor de dezvoltare psiho-fizică și afectivă.
Din considerentele susmenționate,în baza art. 312 proc.civ. Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei nr.378/22.05.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Cum intimata-reclamantă nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate în recurs,Curtea va respinge cererea privind obligarea recurentului la plata acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul, domiciliat în P-.5..B.3.36 jud.P, împotriva deciziei civile nr. 378 din 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în com. sat- jud. și Autoritatea Tutelară - Consiliul Local, jud. P și Consiliul Local P jud.
Respinge cererea privind obligarea recurentului la cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 26 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
a C
Grefier,
Red.PM
6ex./04.12.2009
f- Judecătoria Ploiești
a- Tribunalul Prahova
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Marilena Panait, Constanța
| ← Divort. Decizia 790/2010. Curtea de Apel Ploiesti | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
