Divort. Decizia 83/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr.83
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 28 ianuarie 2010
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Viziteu Liliana Camelia judecător
- --- - JUDECĂTOR 2: Aștefănesei Petrina Manuela
- - - judecător
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare amânarea de pronunțare a recursului civil promovat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.182 din 18 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27 ianuarie 2010 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată că:
Prin sentința civilă nr.2239/16.10.2008 a Judecătoriei Moinești a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului, a respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de, a declarat desfăcută căsătoria din vina exclusivă a pârâtului, a dispus ca reclamanta să reia numele purtat anterior căsătoriei, a încredințat reclamantei spre creștere și educare pe minorul, a obligat pârâtul la 100 lei pensie lunară de întreținere și 1010,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Soții s-au căsătorit la data de 7.10.2008, căsătoria fiind înregistrată în Registrul Stării civile al Primăriei comunei.
Din căsătorie a rezultat minorul, născut la data de 8.03.2007.
Din declarațiile martorilor audiați, nu se poate reține vreo culpă în sarcina reclamantei, privind deteriorarea relațiilor de familie.
Martorii care au relatat despre violența pârâtului asupra soției sale, au văzut-o pe aceasta cu urme de lovituri și chiar momentul în care pârâtul a lovit-o pe reclamantă în stradă( martor ).
Din sâmbăta din acest an,soții s-au separat în fapt.
Instanța apreciază că relațiile dintre soți sunt vătămate iar continuarea căsătoriei imposibilă, la destrămarea relațiilor de familie contribuind exclusiv pârâtul prin comportamentul său.
Cât privește minorul rezultat din căsătorie, ambii părinți au solicitat să le fie încredințat.
Așa după cum s-a mai arătat reclamanta a locuit în gospodăria părinților pârâtului, deoarece acesta a fost o perioadă plecat în străinătate,având grijă de minor atât reclamanta cât și soacra sa, o atitudine normală dată fiind situația că locuiau împreună.
Din momentul în care reclamanta a fost agresată și a fost nevoită să plece din domiciliu, minorul rezultat din căsătorie a rămas în curtea părinților pârâtului.
Ulterior pe calea ordonanței președințiale, prin nr.1556/26 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Moinești, s-a încredințat reclamantei spre creștere și educare minorul, până la soluționarea divorțului.
Pârâtul a încercat să demonstreze că reclamanta nu are posibilitatea să se ocupe de minor, fiind angajată la un bar unde lucrează toată ziua, motiv datorită căruia, minorul s-a îmbolnăvit, fiind lăsat în grija altor persoane.
S-au depus în acest sens acte medicale din care se reține că minorul a fost internat în perioada 19.09.2008 - 26.09.2008 la Secția Pediatrie din cadrul Spitalului M cu diagnosticul:amigdalită acută, sindrom infecțios,pneumonie interstițială și anemie carențială.
Pe perioada internării, reclamanta a stat cu minorul în spital.
Acest episod nu este însă de natură a convinge instanța că minorul s-a îmbolnăvit datorită lipsei de îngrijire, deoarece la copii sunt frecvente aceste afecțiuni și nu există dovezi care să ateste carențe în modul de îngrijire.
De asemenea situația că reclamanta este încadrată în muncă și muncește într-un bar nu poate reflecta direct lipsa timpului ce îl afectează minorului, în majoritate părinții fiind angajați iar copiii sunt supravegheați în creșe și cămine, situație caracteristică și cazului de față, în prezent minorul urmând un astfel de program,aspect reținut din declarația martorilor.
Din contră, reclamanta muncește pentru a-i putea asigura minorului cele necesare creșterii și educării și din contractul individual de muncă depus la dosar, se reține că programul reclamantei este de 8 ore zilnic.
Dacă situația ar fi analizată în sensul prezentat de către, ar însemna că minorii se impune a fi încredințați părintelui care nu este încadrat în muncă, deoarece are timp liber mai mult, ceea ce ar reprezenta un nonsens.
Din ancheta socială efectuată în cauză, rezultă că minorul este bine îngrijit și locuiește cu mama sa, cu chirie.
Faptul că reclamanta nu are o locuință proprie, nu reflectă lipsa unor condiții necesare creșterii și îngrijirii minorului.
Și pârâtul are condiții de îngrijire și creștere a minorului, însă instanța apreciază că este în interesul minorului față de vârsta mică a acestuia să fie încredințat mamei spre creștere și educare.
Nu s-a făcut dovada că pârâtul ar fi încadrat cu contract de muncă, însă acest lucru nu îl exonerează de obligația de a participa la întreținerea fiului său, deoarece nu este inapt de muncă și există prezumția că muncește pentru a-și asigura propria subzistență.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul pârâtul pentru următoarele considerente:
- declarațiile martorilor sunt nereale, aceștia fiind interesați în cauză deoarece urmăresc fără rezerve să adopte minorul;
- înscrisurile de care s-a folosit intimata sunt întocmite de autoritățile competente "pro causa", un exemplu în acest sens fiind ancheta socială eliberată de Primăria comunei în mai multe variante incomplete;
- a reușit să obțină de la Primăria ancheta socială nr. 2629/03.10.2008 care descrie că și el poate asigura condiții de creștere copilului;
- din declarațiile martorilor audiați la termenul din 16.10.2008 rezultă că intimata duce o viață imorală, că minorul nu a fost îngrijit de mama sa, fiind văzut lovit și ulterior abandonat de intimată, fiind grav bolnav și internat în Spitalul M, aspect confirmat și de actele medicale pe care le-a depus la dosar;
- atitudinea intimatei de neglijare a minorului continuă, dovada că minorul se află la o creșă din M;
- mama minorului nu este cetățean român provine dintr-o familie numeroasă care a exercitat presiuni și amenințări asupra lui.
Prin întâmpinare intimata-reclamantă a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că prima instanță a apreciat corect probele administrate.
Părțile au depus la dosar înscrisuri.
La solicitarea apelantului- au fost audiați martorii și.
Prin decizia civilă nr.182/18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Bacăus -a respins ca nefondat apelul cu următoarea argumentație:
Apelantul- a precizat că intimata-reclamantă ar fi prezentat acte întocmite de autorități în favoarea acestuia ca urmare a influențelor exercitate de către soții dar nu a făcut dovada acestor susțineri. Apelantul a făcut referire în mod expres la ancheta socială efectuată la domiciliul său. Din considerentele sentinței apelate rezultă că potrivit anchetei sociale efectuată la domiciliul pârâtului acesta are condiții materiale pentru creșterea și îngrijirea minorului, instanța având în vedere concluziile anchetei sociale care a fost refăcută la solicitarea pârâtului.
Nefondate sunt și apărările apelantului privind presiunile exercitate de familia intimatei-reclamante, în cauză nefiind administrate probe care să confirme această situație de fapt.
Astfel cum rezultă din declarațiile martorilor audiați pentru reclamantă în primă instanță minorul merge la creșă întrucât intimata-reclamantă lucrează, nefiind justificată concluzia apelantului- în sensul că aceasta ar echivala cu abandonarea minorului de către intimata-reclamantă.
În ceea ce privește actele medicale invocate de apelant acestea fac dovada că minorul a fost bolnav, din cuprinsul lor rezultând diagnosticul care a justificat internarea în perioada 19-26 septembrie 2008. Aceste acte nu au forță probantă în ceea ce privește motivele invocate de apelant ca fiind cele care au determinat îmbolnăvirea minorului. Sub acest aspect actele medicale nu se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză. Martorii audiați pentru apelantul- la fond și în apel nu au confirmat cele pretinse de acesta în sensul că intimata-reclamantă ar fi imorală și ar avea un comportament violent față de minor.
Pe de altă parte martorii audiați pentru reclamantă la fond au arătat că minorul este bine îngrijit de mamă. Contrar susținerilor apelantului martorii audiați pentru reclamantă nu sunt soții, din actele dosarului rezultând că martorii reclamantei se numesc și.
Față de probatoriul administrat în cauză corect a apreciat prima instanță că măsura încredințării minorului la mamă, respectă principiul interesului superior al acestuia raportându-se la criteriul vârstei în condițiile în care ambii părinți pot oferi condiții pentru creștere și educare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul solicitând instanței de judecată să dispună admiterea recursului și modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului și a schimbării în parte a sentinței apelate în sensul admiterii cererii reconvenționale formulate de el.
Criticile de nelegalitate invocate în susținerea recursului au fost în esență următoarele:
Pe lângă criticile formulate în apel pe care a înțeles să le reitereze recurentul a arătat că instanțele de fond nu au apreciat corect, complet și drept situația lui familială așa cum rezultă aceasta din anchetele sociale efectuate în cauză.
Totodată a invocat faptul că instanțele de fond s-au mulțumit să facă o apreciere sumară și generală a probelor, pronunțând hotărârile mai mult în baza unor cazuri de analogie sau cutumiare potrivit cărora ar avea prioritate regula conform căreia mama este cea care are dreptate întotdeauna.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare la recurs, solicitând respingerea acestuia ca neîntemeiat.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.
Recurentul este în eroare când afirmă că instanțele de fond au avut în vedere exclusiv vârsta minorului atunci când au dispus încredințarea acestuia mamei.
Din lecturarea considerentelor celor două hotărâri judecătorești pronunțate de prima instanță și instanța de apel rezultă că pe lângă criteriul vârstei minorului instanțele au mai avut în vedere faptul că reclamanta lucrează, iar pârâtul nu, și condițiile materiale oferite de fiecare dintre părinți. Aceste criterii au fost judicios reținute și aplicate de instanțele de fond prin raportarea la situația de fapt care a rezultat din probatoriul administrat în cauză.
Curtea constată că susținerile recurentului sunt contradictorii în condițiile în care pe de o parte acesta este plecat de mai mult timp în străinătate (mama acestuia a declarat la termenul din 2 decembrie 2009 că este plecat în Germania la fratele lui) unde lucrează în mod sporadic, iar pe de alta, de la data la care minorul a fost încredințat reclamantei el nu a mai contribuit la cheltuielile pentru creșterea acestuia, refuzând să achite pensia de întreținere(afirmația intimatei din întâmpinare necontrazisă de recurent).
Hotărârea recurată fiind legală și temeinică Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Respinge recursul ca nefondat promovat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.182 din 18 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Obligă recurentul să plătească intimatei 600 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- --- - ---
- -
GREFIER,
Red.sent.-
Red.dec..- /
Red.dec.rec.- /25.02.
Tehn.- /6 ex./25.02.2010./com.tuturor părților
Președinte:Viziteu Liliana CameliaJudecători:Viziteu Liliana Camelia, Aștefănesei Petrina Manuela
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 683/2008. Curtea de... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 127/2008. Curtea de... → |
|---|
