Stabilire program vizitare minor. Decizia 127/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - stabilire program vizitare minor - (Număr în format vechi 154/MF/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE Nr. 127
Ședința publică de la 13 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER: -
**********************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul domiciliat în - O, str. - -, -. A,. 11, jud. O, împotriva deciziei civile nr. 44 din 25 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata cu domiciliul în - O,-, jud. O, având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-pârât și intimata reprezentată de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Recurentul-pârât depune la dosar concluzii scrise, comunicând un exemplar al acestora apărătorului intimatului, în ședință publică.
Avocat confirmă primirea concluziilor scrise, cât și faptul că le-a observat.
La interpelarea instanței cu privire la modalitatea de vizitare a minorei de către mamă, recurentul - pârât învederează instanței că nu dorește ca minora să părăsească raza localității de domiciliu, opunându-se ca aceasta să fie luată de către mamă în domiciliu său, invocând faptul că de fiecare dată minora a venit tulburată.
Totodată, solicită audierea minorei.
Această cerere este pusă în discuția părților.
Avocat, pentru intimată, arată că se opune acestei cereri.
Instanța, deliberând, respinge cererea formulată de recurentul-pârât, apreciind că, în raport de obiectul cauzei, nu se impune audierea minorei.
Nemaifiind alte cereri, instanța, apreciind dosarul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra recursului de față.
Recurentul-pârât solicită admiterea recursului, arătând că este de acord ca mama intimată să-și vadă copilul ori de câte ori vine în țară, dar cu condiția ca minora să nu părăsească localitatea.
Nu este de acord ca minora să fie dusă în domiciliul foștilor socri, întrucât aceștia au încurajat-o pe intimată să plece în străinătate, au încercat să- corupă și copilul în sensul de a renunța la școală și să plece în străinătate cu mama.
Avocat, pentru intimată, învederează că se fac o serie de afirmații fără vreun fel de probatorii, relatând faptul că soția plecat în Italia după divorț iar de câte ori a venit în țară a întâmpinat greutăți când a vrut să ia legătura cu minora.
De asemenea, arată că satul, unde stau părinții mamei intimate, este de fapt un cartier al orașului O și învederează instanței că mama a crescut-o pe până la vârsta de 12 ani, astfel că nu înțelege despre ce pericol vorbește recurentul.
Solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată, arătând că momentan nu se află în posesia chitanței cu onorariul de avocat dar o va transmite prin fax, imediat după ședința de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 4610 din 29 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului.
S-a încuviințat ca reclamanta să aibă legături personale cu minora la domiciliul reclamantei, în prima duminică a fiecărei luni, între orele 9-16, și în timpul vacanței de vară în perioada 15 iulie - 10 august ale fiecărui an.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul pârât, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, în sensul că modalitatea în care instanța a încuviințat ca intimata reclamantă să aibă legături personale cu minora afectează interesul și sănătatea minorei.
Apelantul precizează că este în interesul minorei ca vizitele să aibă loc doar pe raza orașului O la o adresă stabilită de comun acord de părți dar, nu la domiciliul intimatei reclamante.
Prin decizia nr. 44/25 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Olts -a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul pârât, împotriva sentinței civile nr. 4610/29.11.2007 pronunțată de Judecătoria Caracal.
A fost obligat apelantul pârât la 200 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a avut în vedere următoarele.
Din dispozitivul sentinței apelate rezultă că intimatei reclamante i-a fost încuviințat dreptul de a avea legături personale cu minora la domiciliul reclamantei în prima duminică a fiecărei luni și în timpul vacanței de vară în perioada 15 iulie - 10 august ale fiecărui an.
Afirmațiile apelantului că în această modalitate stabilită de instanța de fond ar fi prejudiciată sănătatea minorei - sunt lipsite de suport real probator, neexistând la dosarul cauzei acte justificative în acest sens.
S-a menționat că mama minorei, căreia nu i-a fost încredințat copilul - nu este exclusă de la exercitarea drepturilor părintești, această concluzie fiind în acord cu principiul prevăzut de art. 97 codul familiei, și anume că ambii părinți au aceleași drepturi și îndatoriri față de copii lor minori.
. legăturilor cu minora în varianta propusă de apelant - ar duce la îngrădirea și chiar la imposibilitatea practică a exercitării legăturilor personale.
Modalitatea aleasă de instanța de fond, de a încuviințat ca legăturile dintre mamă și minoră să aibă loc în domiciliul mamei, permite comunicarea firească dintre mamă și minoră, fără nici-o restrângere.
S-a concluzionat că instanța de fond a făcut o aplicabilitate corectă a dispozițiilor art. 43 alin. 3 codul familiei, astfel că s-a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelantul pârât arătând că mama a renunțat, încă de la prima înfățișare în instanță, la minoră, fiind de acord cu încredințarea acesteia la tată.
S-a menționat că modalitatea aleasă de către instanța de fond pentru a se stabili legătura cu minorul, nu este în interesul superior al copilului care trebuie să primeze înaintea altor interese.
În ceea ce privește obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, s-a solicitat modificarea deciziei întrucât nu recurentul este cel care a formulat acțiunea de divorț iar reclamanta a renunțat, încă de la începutul procesului de divorț la minoră.
În final, s-a solicitat instanței a se invoca și specifica, în scris, art. 16 alin. 1 și art. 17 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 precum și audierea minorei.
Verificând hotărârea recurată, Curtea constată nefondat recursul formulat de apelantul pârât, pentru următoarele considerente.
Dispozițiile art. 43 alin. 3 cod fam. menționează expres că părintele divorțat căruia nu s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.
În același timp, art. 2 din legea nr. 272/2004 consacră principiul interesului superior al copilului care este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi precum și oricăror persoane cărora le-a fost plasat în mod legal. Acesta trebuie să prevaleze în toate demersurile și deciziile ce privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
În continuare, art. 14, 16 și 17 din această lege, menționează expres dreptul copilului de a menține relații personale și contacte directe cu părinții (chiar și în situația în care a fost separat de ambii sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii ori când părinții locuiesc în state diferite), cu rudele precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament, de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care nu există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală și morală a copilului și nu contravine interesului său superior, situație în care aceste relații.
În speță, deși recurentul a arătat în mod constant că legătura minorei cu mama sa este contrară interesului superior al copilului, întâlnirile cu aceasta și comportamentul necorespunzător al mamei destabilizând-o emoțional, această împrejurare nu este susținută de nici una dintre probele administrate în această cauză.
În același timp, faptul că mama intimată fost cea care părăsit domiciliul, plecând la muncă în străinătate și a refuzat reluarea vieții de familie (așa cum rezultă din considerentele deciziei civile nr. 127/20 iunie 2007 depusă la filele 3 și 4 din dosarul de fond) precum și hotărârea instanței de aoî ncredința pe minoră recurentului din cauza de față, nu sunt în măsură să conducă la concluzia că legătura minorei cu mama sa, în modalitatea stabilită de către instanță, i-ar primejdui dezvoltarea fizică, psihică și emoțională.
Dimpotrivă, în condițiile în care copilul este afectat de despărțirea părinților, de tensiunile evidente dintre aceștia, de faptul că a fost separat de mamă și trăiește fără prezența și afecțiunea maternă, este nu numai recomandabil ci și necesar, pentru reechilibrarea sa emoțională, a se menține legătura cu mama sa, alături de care a crescut în primii 12 ani de viață, față de care a dezvoltat relații de afecțiune și atașament, de a avea, în continuare, contacte și legături directe cu bunicii materni, de a depăși traumele cauzate de divorțul părinților.
Pentru aceasta se reține că, din actele și lucrările dosarului, nu rezultă că mama ori rudele acesteia ar avea un comportament necorespunzător față de minoră, ce i-ar pune în pericol creșterea și educația ci, dimpotrivă, așa cum rezultă din Rezoluția emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal la data de 12 dec. 2007 (depusă la fila nr. 12 din dosarul de apel), tatăl recurent încearcă a limita, pe cât posibil, relațiile personale ale copilului cu mama și rudele materne, împrejurare apreciată de către instanță ca fiind contrară interesului superior al copilului, așa cum s-a arătat anterior.
În ceea ce privește obligarea pârâtului, de către instanța de apel, la plata cheltuielilor de judecată, Curtea constată, de asemenea, că instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 alin. 1 cod pr. pen. potrivit cărorapartea care cade în pretențiieste cea care suportă plata cheltuielilor de judecată.
Față de cele arătate anterior, date fiind dispozițiile art. 312 cod. pr. instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr. 44 din 25 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect stabilire program vizitare minor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Mai 2008.
PREȘEDINTE: Elena Stan | JUDECĂTOR 2: Ligia Epure | JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu |
Grefier, |
red. jud. /2 ex./30 mai 2008
jud. apel,
16 Mai 2008
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Ligia Epure, Carmen Tomescu
| ← Divort. Decizia 83/2010. Curtea de Apel Bacau | Stabilire program vizitare minor. Decizia 17/2009. Curtea de... → |
|---|
