Divort. Decizia 830/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR 830/R/2009
Ședința publică din 29 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cigan judecător
JUDECĂTOR 2: Felicia Toader
JUDECĂTOR 3: Florica Roman
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de avocat, domiciliat în O,-,. 122, județulreprezentantul legalal intimatului ( decedat la data de 30 iunie 2007 ) în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în B,-, județul B împotriva sentinței civile nr. 593/A din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor prin care a fost schimbată în totalitate sentința civilă nr. 98 din 25 ianuarie 2005 pronunțată de Judecătoria Beiuș; având ca obiect: divorț.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocatreprezentantul legalal intimatului ( decedat la data de 30 iunie 2007 ), lipsă intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederând instanței că recursul este legal timbrat, după care:
Instanța din oficiu invocă excepția lipsei calității de reprezentant, urmare constatării decesului intimatului pe parcursul soluționării cauzei în apel, respectiv la data de 30 iunie 2007.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursul civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 98/25.01.2005 pronunțată de Judecătoria Beiușs -a admis acțiunea formulată de reclamanta - împotriva pârâtului.
S-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 26.04.2001 în fața ofițerului de stare civilă de pe lângă Primăria B din vina ambelor părți.
S-a autorizat ca pe viitor reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei cel de "".
S-a încuviințat spre creștere și educare la reclamantă a minorului, născut la data de 04.07.2002.
A fost obligat pârâtul la suma de 350 Dolari canadieni cu titlu e pensie de întreținere pe seama minorului începând cu data pronunțării hotărârii, respectiv 25.01.2005 și până la majoratul minorului.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional împotriva pârâtei reconvenționale.
A fost obligată pârâte reconvențională să-i permită reclamantului reconvențional, ca timp de o lună în perioada 15.06 - 15.07, să-l ridice pe minorul de la domiciliul acesteia și să-l ducă la domiciliul său având obligația să-l readucă în acest interval.
A fost obligată pârâta reconvențională să-i permită reclamantului reconvențional ca în fiecare duminică între orele 19.00 - 19,30, ora României, să vorbească telefonic cu minorul cel puțin o J de oră.
A fost obligată pârâta reconvențională să permită părinților reclamantului reconvențional și, ca în fiecare an timp de 4 ori, respectiv în luna martie - ultima duminică, luna aprilie - ultima duminică, luna septembrie - prima duminică și luna octombrie a doua duminică între orele 13,00 - 14,00 să-l viziteze pe minor la domiciliul pârâtei reconvenționale.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prim a instanță a constatat că relațiile dintre părții sunt grav vătămate, iar continuare căsătoriei nu mai este posibilă deoarece părțile locuiesc separat, una în România iar cealaltă în canada.
Din întreg probatoriul administrat în cauză prima instanță a reținut că reclamanta a dorit ca domiciliul conjugal al părților să fie în Canada, lucru ce nu a fost posibil, deoarece demersurile făcute în vederea obținerii cetățeniei canadiene cât și a vizei de turist au fost refuzate de autoritățile canadiene și române, datorită acestui fapt reclamanta a solicitat pârâtului stabilirea domiciliului conjugal în România, însă acesta a refuzat acest lucru.
Față de cele de mai sus prima instanță a constatat că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile art. 38 al. 1 Codul Familie și a admis acțiunea reclamantei, a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți, din culpa comună a acestora în destrămarea relațiilor de căsătorie.
În temeiul disp. art. 40 al. 3 din codul Familiei s-a dispus ca reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de "".
Prima instanță în temeiul disp. art. 42 al. 1 din Codul Familiei a încredințat minorul, ns. la data de 04.07.2002 spre creștere și educare reclamantei cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere lunară de 350 Dolari canadieni pe seama minorului, începând cu data pronunțării hotărârii și până la majorat.
In ceea ce privește cererea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional, instanța de fond a admis-o în parte, privind dreptul de a avea relații cu minorul, în temeiul disp. art. 43 al. 1 Codul Familiei, astfel că a fost obligată pârâta reconvențională să-i permită reclamantului reconvențional ca timp de o lună în perioada 15.06 - 15.07, să-l ridice pe minorul de la domiciliul acesteia și să-l ducă la domiciliul său având obligația să-l readucă în acest interval, să poarte o conversație telefonică în fiecare duminică între orele 19.00 - 19,30, ora României, să vorbească telefonic cu minorul cel puțin o J de oră, și să permită părinților reclamantului reconvențional ca în fiecare an timp de 4 ori, respectiv în luna martie - ultima duminică, luna aprilie - ultima duminică, luna septembrie - prima duminică și luna octombrie a doua duminică între orele 13,00 - 14,00 să-l viziteze pe minor la domiciliul pârâtei reconvenționale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii apelate, în sensul revizuirii programului stabilit pt.ca pârâtul să aibă legături personale cu minorul, respectiv respingerea cererii în ceea ce privește dreptul părinților pârâtului de a avea legături personale cu minorul.
Prin decizia civilă nr. 593/A din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a admis ca fondat apelul civil formulat de apelanta în contradictoriu cu intimatul ( decedat pe parcursul procesului).
Din considerentele deciziei se reține că, astfel cum rezultă din certificatul de deces, depus la fila 21 din dosar, după pronunțarea sentinței apelate și după declararea apelului,la data de 30.06.2007 a intervenit decesul intimatului.
Solicitarea apelantei de a se lua act de împăcarea părților astfel cum aceștia și-au manifestat intenția,potrivit înscrisului depus la fila 17 din dosar, nu poate fi primită, pentru că pt. a lua act de împăcare instanța este obligată să verifice existența consimțământului soților,anterior pronunțării soluției prin care se ia act de împăcare, or acest lucru nu este posibil în cauză,urmare a decesului intimatului, situație în care devin incidente prev. art. 37 Codul familiei,potrivit căruia dacă în cursul procesului de divorț, chiar în instanța de recurs unul dintre soți a decedat, instanța va închide dosarul, căsătoria încetând din deces.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs avocat, în calitate de reprezentant al intimatului, solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului formulat de apelanta și cu înlăturarea din dispozitivul hotărârii a dispoziției referitoare la constatarea încetării prin deces a căsătoriei încheiate între reclamanta și pârâtul în data de 26 aprilie 2001.
În drept sunt invocate prevederile art. 304 pct 6 și 9 cod procedură civilă, art. 312 alin 3 cod procedură civilă și art. 295 cod procedură civilă.
În motivare susține recurentul că instanța de apel a dat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 295 cod procedură civilă care stabilesc limitele investirii instanței, în condițiile în care prin motivarea apelului formulat reclamanta apelantă stabilește obiectul apelului solicitând, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul revizuirii programului stabilit pentru ca pârâtul să aibă legături personale cu minorul, respectiv respingerea cererii în ceea ce privește dreptul bunicilor paterni ai minorului de a avea legături personale cu acesta.
Mai mult, în dezvoltarea motivelor de apel aceasta a arătat că " în ceea ce privește modalitatea de desfacere a căsătoriei respectiv a încredințării copilului și cuantumul pensiei de întreținere" nu are nici o critică de formulat împotriva hotărârii atacate.
Cu toate acestea, instanța de apel a soluționat apelul în sensul schimbării în totalitate a sentinței atacate constatând încetată căsătoria încheiată între părți- prin deces-, încălcând astfel prevederile art. 295 cod procedură civilă.
Mai arată că, instanța de apel face o greșită aplicare a art. 37 alin 1 codul familiei atunci când reține, ca urmare a decesului intimatului, ca fiind încetată căsătoria prin deces.
În speță, avându-se în vedere data decesului intimatului( 30 iunie 2007) survenit în faza procesuală a apelului și constatându-se că dispozițiile instanței de fond referitoare la desfacerea căsătoriei nu au făcut obiectul criticilor din cererea de apel, efectul devolutiv al apelului nu vizează și celelalte dispoziții ale instanței de fond, soluția corectă fiind cea de aplicare a prevederilor art. 37 alin 2 codul familiei, prevederile neapelate ale hotărârii atacate devenind irevocabile.
Deși legal citată intimata nu și-a precizat poziția asupra recursului.
Examinând decizia recurată instanța urmează a anula recursul formulat de avocat în calitate de reprezentant al intimatului, având în vedere următoarele considerente:
Acțiunea de divorț și, de altfel, procesul de divorț în întregul său are un caracter personal, astfel încât nu poate fi introdusă decât de soți și nici nu poate fi continuată de moștenitorii soțului, deoarece în cazul decesului unuia dintre soți căsătoria încetează prin deces.
În acest sens, se rețin dispozițiile art. 37 alin 1 codul familiei, potrivi cărora în cursul procesului de divorț, chiar în instanța de apel sau recurs unul dintre soți a decedat instanța va închide dosarul, căsătoria încetând prin deces.
De altfel și codul d e procedură civilă, prin dispozițiile art. 607- 618- cuprinde reguli derogatorii de la dreptul comun inclusiv în ceea ce privește procedura de judecată și căile de atac.
În consecință, criticile reprezentantului ales al intimatului invocate prin recursul formulat, în sensul că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 295 cod procedură civilă sunt apreciate ca nefondate avându-se în vedere prevederile derogatorii de la dreptul comun în materia divorțului precum și faptul că încetarea căsătoriei prin deces se produce de drept.
În această situație, indiferent de limitele investirii instanței de apel cu ocazia exercitării căi de atac împotriva sentinței pronunțate de prima instanță se impune aplicarea dispozițiilor art. 37 alin 1 codul familiei, cum de altfel a procedat în mod corect instanța de apel, urmare constatării decesului intimatului pe parcursul soluționării cauzei în apel, respectiv la data de 30 iunie 2007, după pronunțarea sentinței și declararea apelului, aceasta cu atât mai mult cu cât, motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu.
Pentru aceleași considerentele ce țin de caracterul strict personal al cererii de divorț respectiv al procesului de divorț în întregul său, cererea de recurs formulată de avocatul intimatului ( decedat la data de 30 iunie 2007, anterior pronunțării deciziei în apel) este apreciată ca fiind nulă, reprezentantul ales nemaiavând această calitate la data promovării recursului. În cauză nu se poate reține ca fiind incidente dispozițiile art. 71 cod procedură civilă în sensul că mandatul dăinuiește până la retragerea lui de către moștenitori în condițiile în care moștenitorii nu au această calitate datorită caracterului strict personal al cererii și al procesului de divorț.
Astfel, prezentul recurs formulat de avocat în reprezentarea persoanei decedate într-o acțiune strict personală ce nu poate fi continuată de moștenitori, urmează a fi anulat, în temeiul art. 312 cod procedură civilă raportat la art. 302 /1 cod procedură civilă și art. 133 cod procedură civilă; avându-se în vedere și dispozițiile art. 37 alin 1 codul familiei și art. 71 cod procedură civilă, recursul fiind formulat de o persoană fără calitate de reprezentant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ANULEAZĂ recursul civil declarat de avocat, domiciliat în O,-,. 122, județulreprezentantul legalal intimatului ( decedat la data de 30 iunie 2007 ) în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în B,-, județul B împotriva sentinței civile nr. 593/A din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 29 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - -
Red dcz
25.05.2009
Jud fond
Jud apel,
Dact IC
2ex/29.05.2009
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Felicia Toader, Florica Roman
| ← Plasament. Decizia 9/2009. Curtea de Apel Constanta | Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 319/2009.... → |
|---|
