Divort. Decizia 837/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 837
Ședința publică de la 29 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Tania Țăpurin președinte secție
JUDECĂTOR 3: Costel Drăguț președinte instanță
Grefier -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 121 din 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta - și autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL TG. J, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant, asistat de avocat, și intimata pârâtă -, asistată de avocat, lipsind autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL TG.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că a fost depus întâmpinare.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a depus un set de înscrisuri și i-a fost comunicată întâmpinarea. A solicitat îndreptarea erorii strecurate în motivele de recurs, în sensul că pe rândul 2 al paginii a doua se va trece "vineri", iar pe rândul 3 al aceleiași pagini se va trece "luni ora 8.00".
Curtea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a susținut oral motivele de recurs formulate de scris, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 7,8. arătând că ambii părinți au aceleași drepturi în privința minorului. A susținut că instanța a omis să treacă perioadele când poate reclamantul să aibă legături cu minorul.
În întâmpinarea depusă de pârâtă, i se atribuie reclamantului calificativul "iresponsabil", fapt neadevărat însă. Din actele depuse la dosarul cauzei, rezultă că minorul nu este bolnav, așa cum susține pârâta.
A mai arătat că reclamantul are posibilități materiale și afective pentru a avea legături cu minorul săptămânal și în vacanțele de vară și iarnă.
A pus concluzii de admitere a recursului, modificarea deciziei civile atacate în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței civile, fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata pârâtă, a arătat că tribunalul a avut în vedere că între părți nu a intervenient nicio înțelegere în privința programului de vizitare, iar în dosarul de fond s-a făcut mențiunea că se ia act de înțelegerea părților, fără însă a exista însă o cerere comună, fiecare parte solicitând altceva. A mai arătat pârâta nu a susținut că minorul suferă de o boală gravă ce îi poate afecta viața, ci doar de o alergie.
A considerat că motivele de recurs sunt neîntemeiate, perioada de o lună fiind prea mare pentru ca minorul să stea departe de mamă, solicitând respingerea recursului și menținerea deciziei civile pronunțate de tribunal.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr.8527 din 03.11.2008 pronunțată de Judecătoria Tg.-J în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea civilă de divorț, formulată de reclamantul împotriva pârâtei - și cererea reconvențională formulată de pârâtă, s-a desfăcut căsătoria înregistrată sub nr.600/08.11.1997, în registrul de stare civilă al Primăriei Tg-J, din culpa comună a soților, urmând ca pârâta să poarte numele dobândit prin căsătorie, acela de, și după desfacerea acesteia.
S-a consfințit învoiala părinților ca minorul, născut la 15.06.2005, să fie încredințat spre creștere și educare mamei-pârâte și ca reclamantul să plătească o pensie de întreținere în favoarea minorului de câte 400 lei lunar, începând cu data de 03.11.2008 și până la majoratul acestuia.
S-a luat act de învoiala soților ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul, în prima și a treia săptămână din lună, de vineri de la ora 13,30 până luni la ora 8.00, o lună în vacanța de vară și alternativ de C respectiv de Anul, câte o săptămână în vacanța de iarnă. S- luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit pe data de 08.11.1997, din căsătorie rezultând minorul -, născut la 15.06.2005.
În ședința publică din 20.10.2008, părțile au solicitat desfacerea căsătoriei din culpă comună și pronunțarea unei hotărâri care să nu fie motivată.
Având în vedere concluziile anchetei sociale efectuată la domiciliile părților ca și învoiala părinților, s-a apreciat că este în interesul minorului să fie încredințat spre creștere si educare mamei, potrivit disp.art. 42 fam.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta, criticând modalitatea de stabilire a programului în care tatăl urmează să aibă legături personale cu minorul.
Prin decizia civilă 121 din 25 martie 2009 a Tribunalului Gorjs -a admis apelul, s-a schimbat în parte sentința în sensul că s-a permis reclamantului să aibă legături personale cu minorul în domiciliul său în prima și a treia sâmbătă din lună de la ora 11 până duminica la ora 20. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Tribunalul pornit de la incidența dispoz. art. 43.fam. art. 14 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și a constatat că în mod greșit prima instanță reținut că există o învoială a părinților minorului cu privire la programul de vizitare și mai ales cu privire la perioadele îndelungate de timp în care minorul urmează să fie luat în vacanțe în domiciliul tatălui.
S-a avut în vedere că minorul se află sub tratament și supraveghere medicală, în urma unei intervenții chirurgicale, este alergic și are o fire sensibilă, prezintă repetate pusee de urticarie cronică, infecție respiratorie și s-a concluzionat că legăturile personale cu minorul se pot realiza cu părintele căruia nu i-a fost încredințat spre creștere și educare minorul în prima și a treia sâmbătă din lună de la ora 11 până duminica la ora 20.
Instanța de apel a apreciat că în acest mod nu s-ar întrerupe programul la grădiniță și nu s-ar periclita sănătatea minorului, care are nevoie de supraveghere medicală.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, motivând că în mod greșit nu s-a ținut seama de învoiala părților privind programul de vizitare a minorului de către tată. Recurentul a arătat că s- dovedit ținuta sa morală, afecțiunea ce o poartă minorului, posibilitățile materiale iar adeverințele medicale nu confirmă o boală a minorului care i-ar pune în pericol viața dacă legăturile cu tatăl s-ar desfășura conform programului stabilit de judecătorie.
Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente.
Dispozițiile art. 43 din codul familiei consacră dreptul părintelui căruia nu i-a fost încredințat copilul de a menține legături personale cu acesta pentru a veghea la creșterea și educarea lui, întrucât acest părinte are aceeași răspundere în ce privește creșterea și educarea minorului ca și părintele căruia minorul i-a fost încredințat.
Dispozițiile sunt reluate și de art. 14 din legea 272/2004, care stabilesc dreptul copilului de a avea legături personale cu ambii părinți și cu rudele acestora, ca parte a dreptului copului de a crește în familie. În plus, art. 22 din legea 272/2004 reglementează dreptul copilului la protecția vieții sale de familie, textul fiind corespondentul prevederilor art. 8 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului.
Potrivit practicii instanței de la Strasbourg, împiedicarea ori limitarea legăturilor firești dintre părinte și copil afectează dreptul la respectul vieții de familie, iar art. 8 impune ca autoritățile naționale să păstreze un just echilibru între interesele copiilor și cele ale părinților, chiar dacă interesul copilului primează asupra celor ale părinților ( Hotărârea din 9 mai 2006 din cauza Finlanda).
Instanța trebuie să găsească o modalitate de exercitare a acestor drepturi care să permită ambilor părinți și copilului să aibă legături firești cât mai mult timp posibil, fără să fie stânjeniți, pentru a dezvolta relații afective, stabile, respectând interesul superior al copilului, iar nu pe cel al părintelui.
În speță, se apreciază că apropierea tatălui de copil nu periclitează buna sa educație și siguranța, întrucât are o vârstă ce permite adaptarea, condițiile oferite de tată sunt extrem de favorabile dezvoltării minorului, tatăl a manifestata permanent interes și afecțiune pentru copil. Legăturile tatălui cu minorul duc la consolidarea unor raporturi efective, normale, iar durata mai mare de timp pe care cei doi o petrec împreună este benefică minorului, dat fiind interesul manifestat de reclamant, vârsta copilului, capacitatea sa de a înțelege nevoia legăturilor mai strânse cu tatăl, specifică vârstei și sexului.
Faptul că minorul a suferit o intervenție chirurgicală în cursul anului 2008 nu poate să ducă la restrângerea pe viitor a programului de vizitare de către reclamant, deoarece această intervenție nu echivalează cu o infirmitate permanentă și efectele negative ale bolii s-au stins.
Dovezile medicale în sensul că minorul este alergic și sensibil nu constituie un impediment al unei legături cu tatăl, cât timp acesta a dovedit că este interesat de minor, este responsabil și capabil să respecte un anumit program de viață al copilului, care să includă și administrarea unui tratament medical, care nu este agresiv sau complicat în cazul unei asemenea afecțiuni.
și starea emoțională a minorului pot fi influențate pozitiv de petrecea timpului cu tatăl său și cu familia acestuia, pentru că este esențial pentru un băiat aflat la vârstă preșcolară să stea în preajma tatălui, iar programul de la grădiniță nu este atât de strict încât să reclame prezența permanentă în domiciliul mamei, minorul mergând la tată la sfârșit de săptămână sau în vacanțe.
Concluzia care se impune este aceea că sentința primei instanțe este legală, fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor ce privesc interesul superior al minorului, iar restrângerea programului de vizitare al tatălui afectează desfășurarea unei relații trainice de familie între cei doi.
Decizia fiind nelegală, se constată întemeiat motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9, astfel că se va admite recursul, se va modifica decizia și se va respinge apelul ca nefondat, fiind menținută sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul reclamant împotriva deciziei civilenr. 121 din 25.03.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul -, în contradictoriu cu intimata pârâtă -, și autoritate tutelară CONSILIUL LOCAL TG.
Modifică decizia civilă nr. 121 din 25.03.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul -, în sensul că respinge apelul declarat de apelanta pârâtă, împotriva sentinței civile nr.8527 din 03.11.2008 pronunțată de Judecătoria Tg.-J în dosarul nr-.
Menține sentința civilă nr.8527 din 03.11.2008 pronunțată de Judecătoria Tg.-J în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./tehnored. GI
4ex/7.07.2009
Jud apel,
Jud. fond
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin, Costel Drăguț
| ← Supraveghere specializată. Decizia 615/2009. Curtea de Apel... | Divort. Decizia 1041/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
