Divort. Decizia 861/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 861/R/2009
Ședința publică din 27 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop JUDECĂTOR 2: Alina Rodina
JUDECĂTOR 3: Ioan
JUDECĂTOR: -- -
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâtul, împotriva deciziei civile nr. 695/A din 12 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe intimata și autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare, se prezintă pârâtul recurent, asistat de avocat, reclamanta intimată, asistată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar-fila 15.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu suma de 5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că recursul este formulat și motivat în termen legal și a fost comunicat cu reclamanta intimată.
La data de 12 martie 2009, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei intimată, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, un exemplar fiind comunicat cu reprezentanta pârâtului recurent.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lectura întâmpinarea comunicată la acest termen și pentru a depune împuternicire avocațială la dosar.
Pentru a da posibilitatea pârâtului recurent de a lectura întâmpinarea și pentru a depune împuternicire avocațială, se lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se prezintă pârâtul recurent, asistat de avocat, care depune împuternicire avocațială la dosar-fila 19, reclamanta intimată, asistată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar-fila 15.
Reprezentanta pârâtului recurent depune la dosar în probațiune copia acțiunii civile înregistrată la data de 26 martie 2009, ce face obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Cluj -N, prin care recurentul solicită constatarea calității de bun comun imobilului situat în C-N,- A și partajarea acestuia.
Curtea, pune în discuția părților excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentanta reclamantei intimată arată că își susține excepția nulității astfel cum a fost invocată prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită respingerea excepției nulității.
Curtea, în urma deliberării, în temeiul art. 303 alin. 3.pr.civ. respinge excepția nulității recursului întrucât apreciază că motivele de recurs astfel cum au fost formulate se încadrează motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9.pr.civ.
Reprezentantele părților arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului întrucât acțiunea a rămas fără obiect având în vedere că s-a înregistrat acțiunea de partaj pentru bunurile comune.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre o nouă judecată la instanța de fond, pentru motivele invocate în memoriul de recurs, pe care îl susține și oral. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea sentinței civile pronunțate de Judecătoria Cluj -N și a deciziei civile nr. 695/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj, ca fiind legală și temeinică, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, pe care o susține în totalitate. Solicită obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată.
Arată că reclamanta intimată a promovat o acțiune prin care a solicitat anularea titlului de proprietate eliberat pe numele ambelor părți, înregistrată sub nr- al Judecătoriei Cluj -N, cu termen de judecată la data de 30 martie 2009.
CURTEA
Reține că prin sentința civilă nr. 8431/03.07.2008, pronunțată în dosarul civil nr- al Judecătoriei Cluj -N, a fost admisă acțiunea completată în parte formulată de reclamanta -, împotriva pârâtului și s-a dispus desfacerea prin divorț din vina ambilor soți a căsătoriei încheiată de părți la data de 8.09.1980 în fața delegatului de stare civilă a Consiliului local al municipiului C-N și înregistrată sub nr. 2212/1980.
S-a dispus reluarea de către reclamantă a numelui purtat anterior căsătoriei acela de.
A fost încredințată pe minora născuta la 7.08.1990 reclamantei.
A fost obligat pârâtul să plătească în favoarea minorei o pensie de întreținere în cuantum de 25% lunar din veniturile nete obținute începând cu data de 5.03.2008 și până la majoratul minorei.
S-a dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat în C-N,-A până la partajul bunurilor comune.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 8.09.1980 căsătoria fiind trecută în registrul stării civile al Consiliului local al municipiului C-N și înregistrată sub nr. 2212/1980.
Din căsătoria pârților a rezultat minora născută la data de 7.08.1990.
Potrivit declarației martorilor reclamantei, între părți există neînțelegeri care se datorează faptului că soții fiind temperamentale, scandalurile ieșeau din nimicuri. Au mai arătat martorii că pârâtul era agresiv fizic și verbal la adresa reclamantei dar și aceasta ripostă verbal ba mai mult a spart cauciucurile de la mașina pârâtului.
Prima instanță a considerat că acțiunea completată este întemeiată, astfel că a admis-o în parte.
În baza art. 37 alin 2 și 38 alin 1 Cod fam. a desfăcut prin divorț din vina ambilor soți căsătoria încheiată de părți apreciind că niciunul nu a depus suficient efort pentru a aplana conflictele apărute.
În baza art. 40 alin. 3 Cod fam. reclamanta și-a reluat numele purtat anterior căsătoriei acela de.
Din ancheta socială întocmită de autoritatea tutelară Car eieșit că de minora se ocupă în principal reclamanta
Astfel, reținând principiul interesului superior al minorului precum și opinia minorei, instanța a încredințat în baza art. 42 Cod fam. pe minoră reclamantei apreciind că aceasta îi poate oferi o bună dezvoltare fizică și morală.
În baza art. 86 și 94 art. 42 Cod fam a obligat pe pârât sa plătească în favoarea minorei o pensie de întreținere în cuantum de 25% lunar din veniturile nete obținute începând cu data de 5.03.2008 și până la majoratul minorei.
Din copia certificatului de moștenitor nr. 1317/1988 reiese că asupra cotei de 5/8 parte din casa de locuit și terenul de 250 mp situate în C-N,- este înscris ca și unic moștenitor reclamanta.
Astfel în baza art. 480.civil instanța a dispus evacuarea pârâtului din acest imobil până la partajul bunurilor comune, față de faptul că și-a pierdut calitatea de soț și nu a dovedit că mai deține cu vreun alt titlu dreptul asupra acestui imobil.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul.
Prin decizia civilă nr. 695/A din 12 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins ca nefondat apelul reținând că prin cererea depusă în ședința publică din 26.06.2008 reclamanta a solicitat evacuarea pârâtului din imobilul în litigiu, până la partajarea bunurilor comune.
Pârâtul a invocat excepția tardivității cererii privind evacuarea, dar tribunalul a respins excepția tardivității întregirii acțiunii, reținând că pârâtul a invocat excepția abia prin concluziile scrise din data de 02.07.2008 după închiderea dezbaterilor.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a reținut din certificatul de moștenitor nr. 1179/1987 eliberat de notariatul de Stat C că reclamanta a moștenit cota parte de 3/8 din imobilul situat în C N-A, casa cu 2 camere și dependințe și teren în suprafața de 250 mp, în calitate de fiică a defunctului, cota parte de 5/8 aparținând soției acestuia,. Din certificatul de moștenitor nr. 1317/1988 eliberat de Notariatul de Stat C rezultă că reclamanta a moștenit și cota parte de 5/8 din același imobil, în calitate de fiică a defunctei.
Astfel, tribunalul a considerat că reclamanta a făcut dovada calității de bun propriu al său a imobilului descris mai sus, condiții în care pârâtul nu are nici un titlu locativ asupra acestui imobil.
S-a reținut că împrejurarea că pârâtul și-a amenajat un atelier în acest imobil nu îi conferă acestuia un drept locativ, având posibilitatea ca în cadrul partajului bunurilor comune să invoce doar un drept de creanță, în cazul în care a adus îmbunătățiri imobilului în litigiu.
De asemenea, este lipsit de relevanță faptul că prin titlul de proprietate nr- s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea ambilor soți asupra unui teren în suprafață de 362 mp, cu destinația curte, învecinat cu str. -, întrucât nu s-a făcut dovada că pe acest teren este edificată construcția descrisă mai sus, iar din certificatele de moștenitor menționate mai sus rezultă că terenul aferent construcției a fost dobândit doar de reclamanta, cu titlu de moștenire.
Mai mult, tribunalul a considerat că evacuarea pârâtului se impune și raportat la comportamentul acestuia față de reclamanta, care este de natură să îi pună în pericol acesteia integritatea fizică. Prin ordonanța din 16.04.2008 în dosar nr. 1783/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj -N pârâtului i s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ, amenda în sumă de 1000 lei, reținându-se că la data de 26.02.2008 pârâtul i-a aplicat reclamantei mai multe lovituri, cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale.
Reclamanta a depus în apel mai multe certificate medico-legale din 02.07.2008, 21.07.2008, 12.08.2008, 14.11.2008 din care rezultă că agresiunile asupra sa au continuat și după sancționarea pârâtului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre o nouă judecată la instanța de fond.
În motivele de recurs a arătat că cele două instanțe au încălcat flagrant dispozițiile art. 129.proc.civ. Reclamanta nu și-a exercitat cu bună credință drepturile procesuale, depunând la ultimul termen de dezbatere a cauzei cerere de evacuare a pârâtului, fiind astfel încălcate principiile dreptului la apărare, egalitatea părților, contradictorialitatea și disponibilitatea.
Consideră că față de data depunerii cererii de evacuare, instanța trebuia să acorde un nou termen pentru formularea apărării, însăși reclamanta recunoscând că la imobil au adus îmbunătățiri împreună cu pârâtul, acesta amenajând și un atelier în curtea casei.
Potrivit practicii judiciare o construcție, bun propriu al unuia dintre soți, poate deveni bun comun prin sporul de valoare dobândit în timpul conviețuirii.
Instanța de apel nu a făcut distincția între excepția de fond, tardivitatea, și apărările de fond ale pârâtului, apărări care pot fi valorificate în tot cursul judecății. Lipsa de experiență, fâstâceala de moment față de situația creată la ultimul termen de judecată prin depunerea completării de acțiune, a făcut ca apărătorul pârâtului să nu aleagă varianta corectă de apărare, trăind cu convingerea remedierii situației în calea de atac a apelului.
Consideră că dacă nu se stabilea calitatea de bun personal al imobilului din-A în favoarea reclamantei, conform certificatului de moștenitor, se putea constata că există posibilitatea partajării folosinței imobilului, partajare realizată faptic de părți.
Arată că noul capăt de acțiune a fost soluționat fără evocarea fondului cauzei, proba testimonială depusă în apărare, respectiv schița construcției, nu este suficientă pentru a atinge finalitatea dorită de reclamant, partajarea folosinței locuinței până la realizarea sistării comunității de bunuri, câtă vreme nu există la dosarul cauzei o cererea reconvențională, manifestarea scrisă a voinței pârâtului potrivit normelor legale.
Instanța a reținut agresivitatea pârâtului din același probe care au fost administrate și în cadrul ordonanței președințiale nr. 5204/23.04.2008, doar că în cadrul ordonanței s-a făcut o apreciere corectă a acestora.
Prin întâmpinarea de la 13-14, reclamanta solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii tribunalului ca temeinică și legală.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând fi respins pentru următoarele considerente:
În motivele de recurs a arătat că cele două instanțe au încălcat flagrant dispozițiile art. 129.proc.civ. Reclamanta nu și-a exercitat cu bună credință drepturile procesuale, depunând la ultimul termen de dezbatere a cauzei cerere de evacuare a pârâtului, fiind astfel încălcate principiile dreptului la apărare, egalitatea părților, contradictorialitatea și disponibilitatea. Consideră că față de data depunerii cererii de evacuare, instanța trebuia să acorde un nou termen pentru formularea apărării, însăși reclamanta recunoscând că la imobil au adus îmbunătățiri împreună cu pârâtul, acesta amenajând și un atelier în curtea casei.
Curtea reține că acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece instanța de apel a reținut în mod legal că nu era necesară acordarea unui termen, dat fiind că pârâtul putea să solicite decăderea la prima zi de înfățișare care urmează după actul neregulat introdus, dar oricum înainte de a pune concluzii pe fond.
Pârâtul a invocat excepția tardivității cererii privind evacuarea, abia prin concluziile scrise din data de 02.07.2008 după închiderea dezbaterilor, când reprezentantul pârâtului a pus concluzii pe fondul cererii, și după depunerea cererii a cărei tardivitate se invocă, cerere depusă la data de 26.06.2008. Trebuie sesizat și că pârâtul beneficiase de asistență juridică, fiind asistat de un avocat, iar acesta putea dacă ar fi dorit să invoce decăderea dar a ales să acopere acest viciu și să pună concluzii pe fondul cererii.
În concluzie, partea trebuie în primul rând trebuie să își protejeze drepturile procesuale, mai ales că a fost asistată de avocat, iar neinvocarea în termenul procedural a decăderii face ca neregularitatea să fie acoperită, nemaiputând fi invocată nici încălcarea principiilor, dacă nu se mai poate invoca neregularitatea.
Recurentul mai susține că potrivit practicii judiciare o construcție, bun propriu al unuia dintre soți, poate deveni bun comun prin sporul de valoare dobândit în timpul conviețuirii.
În speță, se constată că starea de fapt reținută de cele două instanțe este contrară susținerilor recurentului, iar o stare de fapt diferită de cea stabilită de instanța de apel nu poate fi reținută de instanța de recurs, mai ales că stabilirea contribuției recurentului și a constatării convertirii bunului în bun comun sau dobândirea doar a unui drept de creanță asupra acestuia poate face obiectul dosarului de partaj, în prezenta cauză fiind analizat doar titlul locativ al recurentului prin prisma relațiilor de familie și a raporturilor legate de dreptul de proprietate existente în prezent.
Susține recurentul că instanța de apel nu a făcut distincția între excepția de fond, tardivitatea, și apărările de fond ale pârâtului, apărări care pot fi valorificate în tot cursul judecății.
Curtea constată că instanța de apel a analizat atât excepția tardivității cât și apărările de fond ale recurentului.
Recurentul arată că lipsa de experiență, fâstâceala de moment față de situația creată la ultimul termen de judecată prin depunerea completării de acțiune, a făcut ca apărătorul pârâtului să nu aleagă varianta corectă de apărare, trăind cu convingerea remedierii situației în calea de atac a apelului.
Acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece instanța nu este îndrituită să analizeze calitatea și nivelul apărării sau al calificării avocatului uneia dintre părți.
Consideră recurentul că dacă nu se stabilea calitatea de bun personal al imobilului din-A în favoarea reclamantei, conform certificatului de moștenitor, se putea constata că există posibilitatea partajării folosinței imobilului, partajare realizată faptic de părți.
Cu privire la acest motiv de recurs trebuie constatat că instanța nu a analizat calitatea de bun personal al imobilului, în sensul folosit în cadrul unei acțiuni de partaj, aceasta rămânând a se face în cadrul unui proces distinct, ci a analizat doar dacă recurentul are un titlu locativ și oricum până în prezent recurentul nu are un titlu asupra acestuia imobil, din toate actele rezultând că reclamanta este proprietara acestuia, prin urmare are preeminență protejarea dreptului de proprietate a acestuia.
Oricum, în cadrul prezentei acțiuni, evacuarea se analizează preponderent prin prisma relațiilor de familie, ceea ce tribunalul a și făcut atunci când a constatat ca temei al evacuării necesitatea protejării dreptului la viață și sănătate al reclamantei, dat fiind atitudinea agresivă a pârâtului.
Arată recurentul că noul capăt de acțiune a fost soluționat fără evocarea fondului cauzei, proba testimonială depusă în apărare, respectiv schița construcției, nu este suficientă pentru a atinge finalitatea dorită de reclamant, partajarea folosinței locuinței până la realizarea sistării comunității de bunuri, câtă vreme nu există la dosarul cauzei o cererea reconvențională, manifestarea scrisă a voinței pârâtului potrivit normelor legale.
Curtea reține că nici una dintre instanțe nu a reținut existența sau necesitatea unei cereri reconvenționale având ca obiect partajarea folosinței imobilului ci a dat eficiență cererii recurentului ca fiind acea a unei apărări din partea acestuia, fiind necesar aoa naliza, iar dacă instanța ar fi considerat întemeiată apărarea ar fi respins cererea de evacuare dat fiind că pârâtul ar fi avut un drept oarecare asupra imobilului.
Susține recurentul că instanța a reținut agresivitatea pârâtului din același probe care au fost administrate și în cadrul ordonanței președințiale nr. 5204/23.04.2008, doar că în cadrul ordonanței s-a făcut o apreciere corectă a acestora.
Cât privește starea de fapt, s-a arătat mai sus că aceasta nu poate fi discutată în cadrul recursului iar ordonanța președințială prin natura ei nu analizează fondul cauzei ci face doar o analiză sumară a stării de fapt.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurentul, aflat în culpă procesuală față de respingerea recursului, să plătească intimatei suma de 200 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocat, potrivit chitanței aflată la fila 23 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 695/A din 12 decembrie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei suma de 200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -- -
GREFIER
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 16.04.2009
Judecător fond - - Judecătoria Cluj -
Judecători apel -, - Tribunalul Cluj
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Alina Rodina, Ioan
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 1/2009. Curtea... → |
|---|
