Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 1/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 88/M/2005)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
CAMERA DE CONSILIU
DECIZIA CIVILĂ NR. 1/FM-
Ședința din data de 16 ianuarie 2009
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
PREȘEDINTE: Irina Bondoc
JUDECĂTORI: Irina Bondoc, Paulina Georgescu Daniela Petrovici
- - -
Grefier - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
Procuror -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtul, domiciliat în C,-, -. B,. 32, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1226 din 19 octombrie 2004 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr. 3339/2003, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în L,-,. B,. 2, județul T, având ca obiect constatare nulitate adopție.
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu se prezintă recurentul pârât prin d-na avocat, în baza împuternicii avocațiale nr. - din 18 decembrie 2008, depusă la dosar și intimata reclamantă prin d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 789 din 20 noiembrie 2004, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu are cereri noi de formulat sau alte chestiuni prealabile de formulat.
Întrebate fiind, părțile arată că nu au înscrisuri de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act că nu sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentului pârât, având cuvântul asupra recursului, critică hotărârea recurată învederând că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea în constatarea nulității adopției pârâtului, ignorând sau înlăturând probele administrate în cauză, probe ce conduceau indubitabil la respingerea acțiunii.
Astfel, arată că instanța de fond a reținut la pronunțarea hotărârii faptul că pârâtul nu a fost crescut în perioada minorității de către adoptator și nu a
locuit cu acesta, motivare ce vine în contradicție cu probele administrate în cauză. Învederează că din anul 1982 mama recurentului a întreținut relații de concubinaj cu tatăl adoptator până în anul 1991, când aceștia s-au căsătorit. Din anul 1982 și până în anul 1999, când s-a căsătorit, recurentul pârât a locuit efectiv cu părinții săi în imobilul situat în C,-, care l-au crescut, îngrijit, educat și întreținut în permanență, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, respectiv cartea de imobil a blocului situat în-, foile matricole și declarația din 25 februarie 2004 semnată de un număr de 15 locatari din bloc în care a locuit împreună cu părinții săi.
Instanța de fond motivează faptul că din adresa emisă de - C rezultă că recurentul pârât a domiciliat în imobilul situat în C, str. - până la data încuviințării adopției și numai după această dată a locuit împreună cu tatăl adoptiv. Învederează că, în realitate, recurentul pârât a locuit efectiv cu mama lui în apartamentul situat în b-dul - întrucât în anul 1981 el avea vârsta de 9 ani și nu putea locui singur în apartamentul situat în str. -. Referitor la apartamentul situat în str. -, arată că acesta a fost obținut de mama recurentului în urma divorțului de primul său soț iar mama recurentului s-a căsătorit cu în anul 1991, după ce a reușit să cumpere acest apartament, unde figura la întreținere cu o persoană. Împrejurarea că în apartamentul din str. - figura la întreținere o persoană nu poate conduce la concluzia că acolo a locuit recurentul pârât întrucât acesta avea vârsta de 10 ani la data când mama lui a intrat în relații de concubinaj cu tatăl adoptator în anul 1982.
Referitor la motivarea instanței în sensul că în cartea de imobil s-au făcut completări retroactiv, de la data încuviințării adopției, aspect ce rezultă din cartea de identitate, aceasta fiind emisă după încuviințarea adopției, arată că este eronată întrucât la data când recurentul a fost trecut în cartea de imobil acesta avea vârsta de 10 ani și nu deținea buletin de identitate iar datele privind seria cărții de identitate înscrise în cartea de imobil au fost trecute ulterior, după ce recurentul și-a schimbat numele din în, în anul 1998.
În referire la răspunsurile pârâtului la interogatoriul administrat în fața instanței de fond, învederează că din motivarea hotărârii rezultă că instanța a respins afirmația în sensul că adoptatorul îl transporta zilnic cu mașina la dus-întors, însă, această motivare nu se sprijină pe niciun material probator din dosar întrucât recurentul pârât, recunoscând că a frecventat cursurile școlii din, a făcut mențiunea că în acea perioadă făcea naveta, dar nu zilnic, deoarece în acea localitate locuiau și bunicii materni unde avea posibilitatea să rămână.
Cu privire la depozițiile martorilor audiați în cauză, respectiv G, nașul de cununie a lui și, defunctului, arată că din conținutul acestora rezultă cu claritate că recurentul pârât a fost crescut și întreținut de tatăl adoptator, probe care, însă, au fost înlăturate de către instanța de fond.
În ce privește acțiunea promovată la instanța de fond, apreciază că aceasta a fost formulată de către mama intimatei reclamante, fosta soție a adoptatorului, fără ca fiica sa să aibă cunoștință despre această
acțiune și, ulterior, reclamanta și-a însușit acțiunea în urma plângerilor penale formulate. Susține această afirmație având în vedere că intimata reclamantă a fost în relații bune cu recurentul pârât și părinții acestuia până la data decesului tatălui lor.
Având în vedere că din întreg materialul probator rezultă că începând cu anul 1982 recurentul pârât, care avea în acel moment vârsta de 10 ani, a locuit numai cu mama lui și cu, care l-a îngrijit și la crescut ca pe propriul fiu, apreciază că adopția este perfect legală.
Pentru susținerile orale și dezvoltate pe larg prin motivele scrise de recurs, solicită admiterea recursului, schimbarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii formulate în constatarea nulității adopției, având în vedere că aceasta a fost încheiată cu respectarea dispozițiilor legale. totodată, solicită obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul intimatei reclamante, având cuvântul asupra recursului, apreciază că hotărârea pronunțată este legală și temeinică întrucât nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 alin. 2 din nr.OUG 25/1997, respectiv persoana a fost înfiată în condițiile în care nu a fost întreținută de către adoptator.
Astfel, arată că, prin coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv relațiile furnizate de către Serviciul de evidență a populației și adresa emisă de către Asociația de proprietari de la domiciliul adoptatorului, rezultă că recurentul pârât nu a locuit în perioada minorității împreună cu adoptatorul.
Referitor la mențiunile existente în cartea imobilului, arată că în mod corect instanța de fond a reținut că acestea au fost efectuate retroactiv, în condițiile în care în anul 1981 nu se putea înscrie cu seria unui act de identitate care a fost eliberat în anul 1998. Apreciază că înscrierea în cartea imobilului s-a realizat la acea dată pentru că atunci a fost nevoie de această probă pentru a susține apărarea în cauza de față.
Mai arată că potrivit foii matricole școlare emise de Școala generală din și răspunsurilor la interogatoriu, rezultă că recurentul pârât și-a definitivat cursurile școlare în comuna în perioada 1983 - 1989, unde a și locuit. În raport de vârsta recurentului la acea dată și distanța C -, apreciază că este greu de crezut că acesta ar fi putut rezista zilnic transportului pe o asemenea distanță, pe lângă costurile și timpul necesar deplasării tatălui adoptator, care ar fi fost nevoit zilnic să facă câte două transporturi dus-întors pe ruta C -, pentru a-l duce și a-l aduce de la școală pe copil. Astfel, apreciază că în moc corect instanța de fond a înlăturat depoziția unui martor în sensul că recurentul făcea zilnic naveta la școală.
În referire la depoziția unui martor în sensul că adoptatorul și mama recurentului au întreținut o relație de concubinaj în perioada 1982 - 1991 arată că nu se contestă această împrejurare, însă, apreciază că nu este definitorie pentru a conduce la concluzia că recurentul pârât a locuit cu adoptatorul în perioada minorității, pentru a fi incidente dispozițiile art. 2 alin. 2 din nr.OUG 25/1997. De asemenea, nici afecțiunea dintre recurent și adoptator nu este de natură să conducă la împrejurarea că recurentul a locuit în perioada minorității cu adoptatorul.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. Totodată, solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată și depune dovada suplimentării onorariului cu suma de 1.000 lei, conform chitanței nr. - din 15 decembrie 2008.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul asupra recursului, apreciază că în conformitate cu probele administrate în cauză, instanța de fond în mod corect a reținut că adopția a fost încheiată cu încălcarea dispozițiilor art. 2 alin. 2 din nr.OUG 25/1997, motiv pentru care a constatat nulitatea acesteia. Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra cererii de recurs;
Reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul (), a investit instanța cu acțiunea civilă având ca obiect constatarea nulității adopției încuviințate prin sentința civilă nr. 278 din 20 mai 1998 de Tribunalul Constanța, prin care a fost adoptat cu efecte depline de, cu toate consecințele ce decurg.
În motivare s-a arătat că reclamanta este fiica adoptatorului din prima căsătorie, iar ulterior defunctul tată s-a recăsătorit cu mama adoptatului.
S-a precizat că după îmbolnăvirea adoptatorului acesta a procedat la adoptarea fiului major al soției sale, care avea vârsta de 26 de ani.
S-a apreciat că adopția este lovită de nulitate absolută deoarece nu a fost crescut în perioada minorității de către adoptator, nefiind astfel îndeplinită o condiție fundamentală pentru încuviințarea adopției.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că excepția nulității absolute a sentinței civile nr. 278 din 20 mai 1998 Tribunalului Constanța prin care s-a încuviințat adopția pârâtului () de către adoptatorul, este nefondată și a fi respinsă.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 278 din 20 mai 1998 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr. 1342/1998 s-a încuviințat adopția numitului (pârâtul din prezenta cauză) cerută de, în prezent, care și-a păstrat calitatea de mamă.
S-a dispus ca pârâtul să poarte numele de familie d e.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 2 din nr.OUG 25/1997, persoana care a dobândit capacitatea deplină de exercițiu poate fi adoptată numai de către persoana sau familia care a crescut-
Adoptatul era major la data încuviințării adopției, având vârsta de 26 de ani.
Din analiza actelor și lucrărilor s-a reținut că pârâtul nu a fost crescut în perioada minorității de către adoptator și nu a locuit cu acesta, condiție
imperativă reglementată prin dispozițiile art. 2 alin. 2 din nr.OUG 25/1997 nefiind îndeplinită.
Ca urmare, adopția încuviințată prin sentința civilă nr. 278 din 20 mai 1998 este lovită de nulitate absolută.
Astfel, din adresa emisă de - Municipiul C rezultă că pârâtul a domiciliat în str. - în perioada 24 noiembrie 1981 - 6 iulie 1998 și în-, -. B,. 21, din data de 6 iulie 1998 și până în prezent, deci după încuviințarea adopției.
Această probă se coroborează cu adeverința emisă de asociația de proprietari, prin care se adeverește că în imobilul situat în blocul,. 32 au locuit întotdeauna două persoane, și.
De asemenea, cartea de imobil la care face referire pârâtul este completată retroactiv, de la data încuviințării adopției, aspect ce rezultă din seria cărții de identitate înscrisă în cartea de imobil, aceasta fiind emisă după încuviințarea adopției, astfel că nu putea fi înscris în cartea de imobil din 1981 cu o serie de carte de identitate emisă în 1998.
În ceea ce privește afirmația că adoptatorul îl transporta pe adoptat în timpul minorității în fiecare zi cu mașina la dus și întors, această susținere a fost respinsă având în vedere distanța destul de mare între C și ( 70 km) fiind greu de crezut că un copil poate rezista zilnic transportului pe o asemenea distanță.
Pentru considerentele arătate mai sus, prin sentința civilă nr. 1226 din 19 octombrie 2004 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea formulată de reclamantă.
A constatat nulitatea absolută a adopției pârâtului, fost, născut la 17 noiembrie 1972 în M, județul C, adopție cerută de, încuviințată prin sentința civilă nr. 278 din 20 mai 1998 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr. 1342/1998.
S-a dispus ca pârâtul să revină la numele purtat anterior adopției, respectiv.
S-a dispus redobândirea drepturilor și obligațiilor părintești de către părinții firești și, în prezent.
Împotriva sentinței civile a tribunalului a declarat recurs pârâtul, criticând soluția ca fiind nelegală conform motivelor înscrise în art. 304 pct. 8 și 10 Cod procedură civilă (pct. 10 fost abrogat prin nr.OUG 138/2000 și ulterior prin Legea nr. 219/2005), în sensul că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
Astfel, instanța admițând acțiunea în constatarea nulității adopției, a înlăturat și a ignorat toate probele pârâtului recurent, dând eficiență probelor reclamantei intimate. Deși probele cu înscrisuri și martori atestă că recurentul a locuit și a fost crescut de adoptator, care a intrat în relații de concubinaj cu mama acestuia din anul 1982, instanța le înlătură cu motivarea că pârâtul figura în apartamentul nr. 11 din str. -, imobil atribuit mamei sale după divorțul cu fostul soț, ignorând că recurentul, la acea dată, avea vârsta de 9 ani, iar vecinii de pe scara unde locuia adoptatorul cu minorul și mama acestuia confirmă că stătea împreună cu cei doi, iar parte dintre aceștia nici nu credeau că nu este fiul adoptatorului.
De asemenea, ancheta socială efectuată cu ocazia adopției confirmă aceeași situație, foile matricole au ca adresă și-, - unde locuia adoptatorul, fiind trecut în cartea de imobil a blocului din-.
Împrejurarea că recurentul a urmat cursurile școlii din în perioada 1983 - 1989 nu înlătură situația că acesta era întreținut de mamă și soțul acesteia, care erau ajutați în creșterea copilului de bunicii materni care locuiau în. Mai mult, martorii arată că periodic copilul era adus în C de adoptator.
Din probele dosarului se arată că reclamanta l-a acceptat drept frate pe recurent în prima etapă, dovadă fiind scrisorile acesteia depuse la dosar, dar în același timp confirmă că se purta necuviincios cu tatăl său, pe care îl făcea orb și îl insulta, publicând un articol în presă, care este denigrator la adresa defunctului tată și toate acestea pentru a încasa suma de 75.000 lei pentru publicație.
Prin urmare, se motivează, în concluzie, că scopul urmărit de reclamantă este apartamentul rămas moștenire de pe urma defunctului tată.
Examinând motivele de recurs și verificând probele administrate, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 278 din 28 mai 1998 Tribunalul Constanțaa încuviințat adopția pârâtului recurent.
Cu ocazia întocmirii și administrării probelor din dosarul de adopție, rezultă că adoptatorul (decedat) a conviețuit cu (mama recurentului pârât) în relații de concubinaj din anul 1982 și s-au căsătorit în anul 1991 - iar a fost crescut de mamă și - fapt atestat de ancheta socială și verificările efectuate pe teren de o comisie anume desemnată în condițiile legii - art. 2 alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr. 25/1997.
Aceste probe nu au fost înlăturate și intimata nu s-a înscris în fals împotriva înscrisurilor și dovezilor care confirmă că la data adopției s-a probat că recurentul, din anul 1982, fost în întreținerea și creșterea adoptatorului și mamei sale - aceștia din urmă fiind ajutați și de bunicii materni (pentru perioada școlii urmate în comuna ).
Aceeași situație este confirmată de cartea de imobil (împotriva căreia nu s-a înscris în fals) a blocului din-, C, întărită de declarația a 15 locatari ai blocului de la aceeași adresă, care precizează că recurentul a locuit efectiv cu adoptatorul și mama sa în imobilul domiciliu comun. De asemenea, în foile matricole, acte oficiale neînlăturate de o contraprobă, rezultă că recurentul a avut domiciliul la părinții săi în C,-, -. B,. 32.
Împrejurarea că din Adresa emisă de - a Municipiului C rezultă faptul că pârâtul figurează cu domiciliul în str. - în perioada 1981 - 1998 și după această dată în-, - nu înlătură situația că recurentul nu era în întreținerea adoptatorului și mamei sale, pentru simplul fapt că avea vârsta de 10 ani, iar imobilul din str. - i-a fost atribuit mamei, după divorțul cu primul soț, iar în ideea păstrării imobilului cumpărat l-a trecut pe fiul său cu scopul de a conserva și menține bunul imobiliar în familie.
Toate aceste înscrisuri se coroborează și cu declarațiile martorilor G și, care declară că pârâtul a fost crescut și întreținut de mama sa și de.
Din întregul material probator ce a stat la baza admiterii adopției cât și din cauza dedusă judecății rezultă fără niciun dubiu că din anul 1982 pârâtul recurent a locuit cu mama și soțul acesteia, care l-au crescut și îngrijit, astfel încât adopția s-a făcut în condițiile prevăzute de lege.
Intimata reclamantă, deși cunoștea de adopția făcută de tatăl său, pe care îl mai vizita în concediu, nu a contestat în timpul vieții acestuia adopția, ci după decesul său.
Față de considerentele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga intimata către recurent la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de pârâtul, domiciliat în C,-, -. B,. 32, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1226 din 19 octombrie 2004 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr. 3339/2003, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în L,-,. B,. 2, județul
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Obligă intimata la 1000 RON cheltuieli de judecată către recurent.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 ianuarie 2009.
Pt. Președinte JUDECĂTORI: Irina Bondoc, Paulina Georgescu Daniela Petrovici
- -
aflată în concediu de odihnă - -
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează - -
Președintele instanței,
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/26.02.2009
gref. -
4 ex./26.02.2009
Președinte:Irina BondocJudecători:Irina Bondoc, Paulina Georgescu Daniela Petrovici
| ← Divort. Decizia 861/2009. Curtea de Apel Cluj | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 858/2009. Curtea de... → |
|---|
