Divort. Decizia 865/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 865
Ședința publică de la 06 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 3: Maria Cumpănașu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul G împotriva deciziei civile nr.82 din 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurentul pârât G personal și intimata reclamantă personal și asistată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat:
- netimbrarea recursului cu 19,5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei,
- nemotivarea recursului formulat de pârâtul G, după care:
Avocat, pentru intimata reclamantă, a depus întâmpinare.
Recurentul pârât G prezent în instanță a arătat că apărătorul, care l-a reprezentat în celelalte căi de atac a declarat un recurs pe care nu și-l însușește și în atare situație nu înțelege să achite taxele de timbru stabilite.
Față de susținerea recurentului pârât instanța a pus în discuție excepția netimbrării recursului și a acordat cuvântul asupra acesteia.
Recurentul pârât Gal ăsat la aprecierea instanței cu privire la excepția pusă în discuție.
Avocat, pentru intimata reclamantă a solicitat a se anula recursul ca netimbrat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 28.08.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul G, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți si înregistrată sub nr. 316/27.03.1986 la Primăria C, încredințarea către reclamantă spre creștere și educare a minorei, născută la data de 29.10.1996, precum si reluarea de către aceasta a numelui purtat anterior căsătoriei, acela de.
În motivarea acțiunii, s-a arătat ca soții s-au căsătorit la data de 27.03.1986, din relațiile lor a rezultat minora, si în urmă cu doi ani aceștia s-au despărțit în fapt ca urmare a comportamentului necorespunzător al paratului, care consuma excesiv băuturi alcoolice, era violent fizic și verbal față de reclamantă, deseori in prezenta minorei.
S-a mai precizat că reclamanta oferă condiții bune de întreținere si educare a minorei.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 37 alin. 2, art. 40, art. 42 cod. familiei.
La dosar s-au depus următoarele acte: certificatul de căsătorie original, xerocopie de pe certificatul de naștere al minorei, xerocopie a cărții de identitate a reclamantei, xerocopie de pe pașaportul reclamantei, procura specială de reprezentare a reclamantei, autentificată sub nr. 2159 la BNP, dispoziția de achitare a taxei de timbru, timbre judiciare, împuternicire avocațială.
La data de 17.09.2008 pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecată, ca fiind netemeinică și nefondată, desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a reclamantei, încredințarea către mama reclamantă, spre creștere și educare, a minorei rezultată din căsătoria soților, obligarea lui la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei, reluarea de către reclamantă a numelui purtat anterior căsătoriei, încuviințarea în temeiul art. 43 alin 3 cod. fam. a dreptului pârâtului de a avea legături personal cu minora, în fiecare sâmbătă și duminică din săptămână precum și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamanta este plecată în Italia de aproximativ doi ani, fără consimțământul pârâtului, aceasta a întreținut frecvent relații extraconjugale cu alți bărbați și nu a fost încadrată în câmpul muncii niciodată.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 37 alin 2, art. 40, art. 42, art. 43 alin 3, art. 94 din codul familiei, art. 115-120, art. 608 proc.civ.
La dosar s-au depus de către pârât în susținerea cererii reconvenționale, împuternicire avocațială, înscrisuri medicale, adeverința nr. 31/09.09.2008 emisă de Asociația de Locatari nr. 6 Nouă, adresa nr. 2074/04.09.2008 eliberată de B, SECTOR.
La data de 19.11.2008, pârâtul a formulat precizare la cererea reconvențională, prin care a solicitat încredințarea spre creștere și educare a minorei rezultată din căsătoria părților.
În motivarea precizării s-a arătat că reclamanta prezintă dezinteres față de creșterea și educarea minorei, fiind plecată în Italia și lăsând-o pe minoră în grija bunicilor materni.
În ședința publică de la 15.10.2008, la solicitarea părților, instanța a încuviințat în scop probatoriu administrarea probei testimoniale, pentru dovedirea acțiunii, fiind audiat la termenul din 19.11.2008 martorul G, propus de pârât, a cărei declarație a fost consemnată și depusă la dosar.
În ședința publică de la 15.10.2008, instanța a procedat la audierea în ședința din camera de consiliu a minorei, în conformitate cu disp. art. 42 alin 1 cod familiei, rap. la disp. art. 144 ind. 1.pr.civ, conform procesului verbal atașat la dosarul cauzei.
Tot în scop probatoriu, s-a dispus efectuarea anchetei sociale la domiciliul părților, conform art. 42 alin. 1 fam. fiind depuse la dosar referatele de anchetă socială cu nr. -/14.11.2008 întocmit de Primăria - Serviciul Autoritate Tutelară și nr. 9513/18.11.2008 întocmit de Primăria B - Serviciul Autoritate Tutelară.
Prin sentința civilă nr.17667/19.11.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu paratul G, ca nesusținută.
S-a admis cererea reconvențională precizată de pârâtul - reclamant G și s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți și înregistrată în Registrul de Stare Civilă al Primăriei C sub. nr. 316/27.03.1986 din culpa exclusivă a reclamantei.
S-a dispus ca reclamanta să își reia numele purtat anterior căsătoriei, acela de "".
A fost încredințată tatălui pârât, spre creștere și educare, minora, născută la data de 29.10.1996, urmând ca reclamanta să fie obligată către acesta, în favoarea minorei, la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 135 lei lunar, începând cu data promovării precizării la cererea reconvențională(19.11.2008) și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
A fost obligată reclamanta către pârât la plata sumei de 540 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, timbre judiciare și onorariu de avocat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că soții s-au căsătorit la data de 27 martie 1986, din relațiile lor rezultând minora, născută la data de 29.10.1996 și, după cum rezultă din depoziția martorului G, propus de pârâtă, în calitate de fostă cunoștință cu soții, aceștia s-au despărțit în fapt în urmă cu 2 ani, în urma părăsirii de către reclamantă a domiciliului conjugal, aceasta plecând în Italia pentru a lucra, fără acordul pârâtului și refuzând să se mai întoarcă vreodată acasă și să reia conviețuirea în comun alături de pârât.
Martora a mai declarat că pe parcursul căsătoriei soții se înțelegeau relativ bine, până la data când reclamanta a plecat în Italia și a început să întrețină relații extraconjugale cu un alt, cu care de altfel locuiește în prezent și despre care i-a povestit și pârâtului, arătându-i fotografia lui; acesta este motivul pentru care reclamanta nu mai intenționează să se întoarcă în țară, ea luând toate lucrurile din domiciliul conjugal și mutându-le la părinții săi, martorul apreciind astfel că reclamanta este vinovată exclusiv de destrămarea relațiilor de familie.
Din probele administrate a mai rezultat că de la data despărțirii în fapt a soților, minora rezultată din căsătoria lor a rămas în îngrijirea părinților reclamantei, însă minora este mai atașată de tatăl pârât, care îi oferă condiții mai bune din punct de vedere locativ, financiar, material și moral, de creștere și educare.
Față de cele reținute și constatate, instanța a apreciat că relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, nemaiputând fi reluate, motiv pentru care, având în vedere prevederile art. 37 alin. 2 și art. 38 alin. 1 din codul familiei.
În temeiul dispozițiilor art. 40 alin.3 din codul familiei, instanța a dispus ca reclamanta să își reia numele purtat anterior căsătoriei, acela de "".
La termenul de judecată din 19 noiembrie 2008 reclamanta a lipsit în mod nejustificat, fiind prezent numai pârâtul, iar avocatul ales al acesteia nu a făcut dovada reședinței reclamantei în Italia, pentru a avea dreptul de reprezentare.
În cuprinsul art. 614 proc.civ. se prevede că "în fața instanțelor de fond, părțile se vor înfățișa în persoană, afară numai dacă unul dintre soți execută o pedeapsă privativă de libertate, este împiedicat de o boală gravă, este pus sub interdicție sau are reședința în străinătate; în aceste cazuri, părțile se vor putea înfățișa prin mandatar.", acest text instituind astfel cu titlu de excepție de la dreptul comun, obligativitatea prezenței personale a părților la divorț în fața instanței de fond.
Potrivit prevederilor art. 616 indice 3 proc.civ. "Dacă la termenul de judecată, în primă instanță, reclamantul lipsește nejustificat și se înfățișează numai pârâtul, cererea va fi respinsă ca nesusținută".
Acest text prevede o sancțiune procedurală specială, bazată pe ideea de culpă procesuală, dedusă din neînfățișarea reclamantului la termenul de judecată.
Având în vedere această stare de fapt, în sensul că reclamanta personal sau prin mandatar cu drept legal de reprezentare nu a mai insistat în continuarea judecății acțiunii precum și dispozițiile legale sus-menționate, instanța a respins cererea de chemare în judecată ca fiind nesusținută.
Potrivit dispozițiilor art. 6 litera i din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, unul din principiile prin care se realizează respectarea și garantarea drepturilor copilului este asigurarea stabilității și continuității în îngrijirea, creșterea și educarea copilului.
În vederea asigurării unei continuități în mediul familial și a unui climat familial stabil, instanța a apreciat că se impune ca minora să fie crescută în continuare de către tatăl pârât, care s-a ocupat foarte bine de creșterea și educarea ei, măsura venind în întâmpinarea principiilor stabilite în legislația privind protecția minorului.
Având în vedere astfel depoziția martorului audiat, rezultatele anchetei sociale, acordul soților precum și interesul minorei, în temeiul prevederilor art. 42 și art. 43 alin.1 din codul familiei, instanța a dispus încredințarea acesteia spre creștere și educare către tatăl pârât, urmând ca, potrivit dispozițiilor art. 86 și art. 94 din codul familiei, reclamanta să fie obligată către acesta, în favoarea minorei, la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 135 lei lunar ( la nivelul venitului minim pe economia națională, deoarece nu este încadrată în câmpul muncii), începând cu data promovării precizării la cererea reconvențională(19.11.2008) și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Motivându-și în fapt apelul reclamanta arată că instanța de judecată a dispus încredințarea minorei tatălui pârât, fără să țină cont de interesul major al acesteia, de faptul că aceasta și-a exprimat dorința ca, în urma desfacerii căsătoriei dintre părinții săi,să fie încredințată spre creștere/mamei sale, reclamanta, dar nici de concluziile exprimate de autoritățile tutelare B care au confirmat faptul că minora nu se află la tatăl său ci în la părinții mamei sale, unde este ajutată cu bani și alimente de mama sa, aflată temporar în Italia la muncă.
Admițând faptul că reclamanta nu a făcut dovada cu acte că locuiește temporar în Italia,instanța de judecată trebuia să țină cont de faptul ca acțiunea a fost depusă personal de reclamantă, că prin cererea introductivă a solicitat să-i fie"încredințată spre creștere și educare, că pârâtul nu a solicitat de la început să-i fie încredințată minora,ci numai după ce a formulat precizarea la cererea reconvețională, astfel că avea posibilitatea să i-o încredințeze mamei spre creștere și educare,chiar dacă respingea acțiunea ca nesusținută.
Instanța de judecată a dispus obligarea reclamantei la plata unei pensii de întreținere de 135 lei pe lună față de minoră, începând cu data precizării la cererea reconvețională de către pârât, fără să țină cont de faptul că în acel moment minora nu se afla în grija acestuia, situație în care se impunea ca reclamanta să fie obligată la pensie de întreținere de la data rămânerii definitive a hotărârii de divorț.
Având în vedere caracterul devolutiv al apelului și ținând cont de actele depuse de reclamantă odată cu prezentele motive de apel, respectiv acte din care rezultă faptul că reclamanta lucrează în Italia și are reședința în această țară,solicit admiterea probei cu martori în dovedirea motivelor de divorț și a celorlalte capete de cerere.
În ședința publică din data de 10.03.2009 intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat pentru următoarele considerente:
În fapt, apelanta a criticat hotărârea atât sub aspectul nelegalității cât și al netemeiniciei sale.
Astfel, o primă critică a vizat faptul că instanța, prin încredințarea minorei tatălui pârât, nu a ținut cont de interesul major al acesteia.
Intimatul a învederat că această critică este total nefondată. Astfel, tatăl pârât și-a exprimat dorința ca, în urma desfacerii căsătoriei, minora să-i fie încredințată, prin precizarea la cererea reconvențională depusă la dosarul cauzei.
De asemenea, în motivarea hotărârii au fost avute în vedere întocmai concluziile anchetelor sociale efectuate în cauza, anchete din care se poate observa faptul că minora nu se află în îngrijirea mamei sale care este plecată de mai mult timp din țară. Minora locuiește în schimb cu bunicii materni în localitatea B, jud. O, unde a fost dusă de către mama sa, fără acordul său, interzicândi-se orice fel de legătură cu minora, în ciuda eforturilor mele repetate de a lua legătura cu aceasta.
Intimatul a mai susținut că a solicitat și ajutorul organelor de poliție în acest sens, însă acestea i-au comunicat că nu îl pot ajuta până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii de divorț.
Așadar, la pronunțarea hotărârii, instanța de fond a avut în vedere întocmai concluziile anchetelor sociale efectuate în cauză ținând cont de interesul major al minorei. Astfel, se mai arată de intimat el beneficiază de condiții propice creșterii și educării copilului la locuința personală din mun. C, situată la numai două minute de mers pe jos de școala generală nr.30 Nouă, unde minora a studiat înainte de a-i fi luată de mama sa și mutată la o școală din loc. B aflată la doi km. de mers pe jos de locuința bunicilor materni, și unde intenționează să o reînscrie după ce aceasta îi va fi încredințată spre creștere și educare.
Cât privește posibilitățile materiale și morale ale apelantei-reclamante de a crește și educa minora, se mai arată în întâmpinare, aspectele reliefate în fața instanței de fond vorbesc de la sine, dezinteresul reclamantei față de creșterea și educarea minorei fiind evident și reținut întocmai de către instanță în motivarea hotărârii.
Astfel, s-a reținut că reclamanta a părăsit domiciliul conjugal în urmă cu aproximativ doi ani, fără a oferi vreo explicație, refuzând să se întoarcă, fiind plecată "la muncă" în Italia, fără însă a putea oferi vreo dovadă în acest sens, întreținând în schimb relații extraconjugale cu un alt, cu care, de altfel, locuiește în prezent și despre care mi-a povestit și mie, arătându-mi fotografia lui.
În concluzie, se solicită să se constate că obiecțiile aduse de către reclamanta - apelantă hotărârii atacate nu sunt întemeiate, nici aspectele învederate de aceasta în cadrul motivelor de apel și nici înscrisurile depuse nefiind în măsură să impieteze asupra legalității și temeiniciei hotărârii atacate.
Prin decizia civilă nr.82 din 24 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis apelul apelului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile 17667/19.11.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-.
S-a schimbat în parte sentința, în sensul că s-a admis în parte cererea reconvențională precizată.
S-a încredințat minora, născută la data de 29.10.1996, spre creștere și educare mamei reclamante.
A obligat pârâtul la 125 lei lunar pensie de întreținere în favoarea minorei începând cu 24.03.2009 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației.
S-a respins cererea intimatului privind cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Părțile s-au separat în fapt în urmă cu doi ani, de la acea data minora rămânând în grija bunicilor materni, tatăl -intimat menținând telefonic legătura cu aceasta. Ori, în atare situație, motivarea primei instanțe potrivit căreia minora este mai atașată de tatăl său decât de mama nu se justifică având în vedere și împrejurarea că, fiind audiată în camera de consiliu, minora s-a exprimat in sensul că dorește să fie încredințată mamei sale.
la domiciliul bunicilor materni, minora a frecventat cursurile școlii din localitate integrându-se în colectivitate, iar schimbarea mediului de viață în care aceasta a fost obișnuită fără motive temeinice și împotriva voinței ei poate avea consecințe negative asupra dezvoltării sale ulterioare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen pârâtul, fără a-l motiva.
La termenul de astăzi recurentul pârât prezent în instanță a invederat că apărătorul, care l-a reprezentat în celelalte căi de atac a declarat un recurs pe care nu și-l însușește și în atare situație nu înțelege să achite taxele de timbru stabilite.
Recursul urmează a fi anulat ca netimbrat.
Astfel, exercitarea căii de atac a recursului prin formularea cererii de recurs s-a făcut de către apărătorul pe care pârâtul la avut la fond și în apel cu respectarea de către acesta a dispoz. art.69 alin.2 cod proc. civilă, pentru ca partea să nu piardă termenul în care această cale de atac putea fi promovată.
Cum însă, pârâtul a declarat în fața instanței că nu dorește să timbreze acest recurs și cum această excepție trebuie analizată cu prioritate, instanța urmează a face aplicațiunea sancțiunilor stabilite prin dispozițiile legale referitoare la taxele de timbru.
În conformitate cu prevederile Legii 146/1997 și Legii 123/1997 cu modificările ulterioare, acțiunile și cererile introduse la instanțele de judecată sunt supuse taxelor de timbru, care, potrivit art. 20 alin.1 din Legea 146/1997 se plătesc anticipat, neîndeplinirea acestei obligații fiind sancționată cu anularea.
Cum la dosarul cauzei nu există dovada achitării taxei de timbru, iar recurentul pârât, citat cu mențiunea expresă a achitării integrale a acestei taxe, a declarat că nu înțelege să timbreze, urmează a anula recursul acestuia ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul G împotriva deciziei civile nr.82 din 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Iulie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud. -
09.07.2009
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 102/2009. Curtea de Apel Constanta → |
|---|
