Divort. Decizia 89/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 89/
Ședința publică din 23 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu judecător
JUDECĂTOR 2: George Popa
JUDECĂTOR 3: Irinavicepreședintele Curții de Apel
Grefier -
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de către pârâta, împotriva deciziei civile nr. 136 din 16.06.209 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul și autoritățile tutelare PRIMĂRIA COMUNEI NEREJU și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI F, în acțiunea civilă având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenta-pârâtă, personal și asistată de avocat în substituirea d-nei avocat, în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosar și pentru intimatul-reclamant, lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că: procedura este legal îndeplinită; s-au depus la dosarul cauzei, prin biroul registratură, adeverință eliberată de Școala de Arte și Meserii comuna Nereju și anchetă socială, prin fax, după care;
Av., pentru recurenta - pârâtă, depune la dosarul cauzei, în original chitanța reprezentând achitarea taxei judiciare de timbru și solicită proba cu acte.
Av., nu se opune probei.
Curtea, deliberând, încuviințează proba cu acte solicitată de recurente-pârâtă.
Av., depune setul de acte cu opis, cu precizarea că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Av., precizează că a luat cunoștință de actele depuse în apărare și nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Arată faptul că instanța de apel nu a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, aceasta fiind dată cu ignorarea probelor administrate în cauză.
Curtea, pune în vedere apărătorului recurentei să facă strict referire la motivele prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă.
Av., arată faptul că instanța de apel a apreciat numai situația materială ignorând caracterul extrem de violent al reclamantului și nu a analizat întregul material probator administrat în cauză.
Av., pentru intimatul-reclamant, invocă excepția inadmisibilității recursului având în vedere că ceea ce se critică nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei, arată că ambele instanțe s-au pronunțat neluând în calcul relațiile dintre soți ci stabilind care sunt interesele minorilor, astfel că s-a procedat la încredințarea minorului tatălui având în vedere condițiile bune pe care acesta le are. Fetița a fost încredințată pârâtei avându-se în vedere vârsta fragedă a acesteia însă între copii există relații de comunicare, ambii locuind în comune vecine.
În principal solicită respingerea recursului ca inadmisibil și în subsidiar respingerea recursului ca neîntemeiat. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1395/12.03.2009 a admis în parte cererea înregistrată la nr-, formulată de reclamantul - în contradictoriu cu pârâta având ca obiect divorț cu toate efectele ce decurg din aceasta și cererea reconvențională a admis cererea înregistrată la nr-, conexată la cererea nr-, formulată între aceleași părți cu obiect încredințare minor și în consecință.
In baza art.37 alin.2 și 38 alin.-1 Codul familiei a declarat desfăcută căsătoria părților, încheiată la data de 18 iulie 1998, înregistrată la nr.16/18 iulie 1998, în registrul stării civile al Primăriei comunei Nereju, din vina ambilor soți.
In temeiul art.40 alin.3 Codul familiei instanța a dispus revenirea pârâtei reclamante la numele avut anterior căsătoriei respectiv.
In baza art.42 alin.1 Codul familiei a încredințat reclamantului pârât spre creștere și educare pe minorul -, născut la data de 02.04.2002 și pârâtei reclamante pe minora -, născută la data de 17 septembrie 2007 cu compensarea între părți a plății pensiilor de întreținere.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut în fapt că relațiile de căsătorie între părți încheiate la data de 18 iulie 1998 sunt grav vătămate, făcând imposibilă continuarea căsătoriei din cauza lipsei de afecțiune și respect între soți, concretizate în refuzul pârâtei-reclamante de a întreține relații specifice căsătoriei în timp ce pârâtul-reclamant a avut un comportament violent față de soția sa.
Cu privire la soluția de încredințare a minorilor rezultați din căsătorie instanța a reținut din ancheta socială efectuată în cauză că soții au locuit împreună cu minorii în imobilul proprietatea reclamantului până în luna decembrie 2008 când pârâta împreună cu minorii a părăsit domiciliu comun.
Din probele administrate instanța a constatat că minorul - este mai atașat, de și bunicii paterni care locuiesc în aceiași curte cu reclamantul și duce lipsa casei părintești a frecventat cursurile grădiniței din Comuna Nereju, până în luna decembrie 2008, în grupa pregătitoare pentru clasa I și tatăl său este în măsura să-i ofere condiții de creștere și educare în care a crescut de la naștere, în timp ce mama copilului locuiește la Focșani, la o rudă.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel pârâta reclamantă criticând-o pentru motivul că instanța de fond a nesocotit toate principiile, legale, etice și factorii psihologici cu efecte directe și irevocabile asupra dezvoltării minorilor vârsta fragedă a acestora și faptul că trebuia să li se asigure stabilitate emoțională.
In cauză s-a dovedit că mama este acea care le stă alături copiilor în fiecare moment, că exista atașament atât între mamă și copii dar și între aceștia, legături afective ce nu pot fi ignorate de instanță, ori în cauză instanța nu a avut în vedere interesul superior al copiilor ci a dat eficiență orgoliului tatălui care prin cererea sa nu încerca decât să se răzbune.
Lipsa de interes și atașament a tatălui față de copii este dovedită cu declarațiile martorilor care au arătat că acesta are o relație extraconjugală lipsind mult de acasă, nevizându-și copii și necontribuind cu nimic la creșterea acestora.
In schimbul educației și atașamentului pe care tatăl ar fi trebuit să le sădească, acesta a manifestat o violență repetată față de apelantă în prezența copiilor, aceștia în special minorul fiind terifiat de comportamentul tatălui, astfel încât prezenta sa generează o stare de maximă tensiune așa cum s-a consemnat în procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc, ocazie în care minorul a refuzat categoric să-și însoțească tatăl.
Pe temeiul art.9 din Convenția organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului și potrivit cărora "statele părți vor veghea ca nici un copil să nu fie despărțit de părinții săi" împotriva voinței sale apelanta a susținut că încredințarea minorului către tată împotriva voinței sale, înseamnă tocmai încălcarea acestui principiu și cu consecințe ireversibile asupra dezvoltării sale.
Martorii audiați au relatat că urmare a scenelor de agresiune repetate, minorul și-a rugat tatăl "să nu o mai lovească pe mami" ceea ce ar fi trebuit să convingă instanța că încredințarea minorului spre creștere și educare tatălui nu este în interesul superior al acestuia, care urmează să-și desfășoare viața într-un mediu violent cu un tată prins de "tainele" internetului în căutarea unor noi relații cu terțe persoane de sex feminin.
intimatului este dovedită atât prin declarațiile martorilor cât și prin certificatele medico-legale și rezoluția parchetului prin care s-a dispus începerea urmăririi penale față de intimat pentru săvârșirea infracțiunii de loviri și alte violențe.
Martorii intimatului au mai arătat că apelanta ar fi vinovată de destrămarea mariajului datorită faptului că aceasta "nu l-a îngrijit pe intimat" fără a da explicațiile ce provin la aceste "îngrijiri" de care ar fi avut nevoie și fără a i se aduce în mod concret vreo învinuire, fără a se indica ce anume din comportamentul său nu s-a plecat pe noțiunea de familie d eclarațiile martorilor fiind subiective.
Apelanta a concluzionat că este o mamă devotată întrutotul copiilor săi trecând cu vederea relațiilor extraconjugale ale intimatului în ideea de a-și păstra familia, însă actele de violență care se derulau în prezența copiilor, lipsa de implicare în rezolvarea problemelor de zi cu zi și dezinteresul față de proprii copii au dus la destrămarea căsniciei.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a cerut respingerea apelului a motivarea că nici una din criticile apelantei nu au suport legal sau corespondent în realitate, susținându-se că materialul probator administrat la fond dovedește că apelanta are condiții deosebite de creștere și educare a copiilor.
Intimatul a solicitat instanței de control judiciar să pună în balanță posibilitățile financiare ale fiecărui părinte în parte în condițiile în care apelanta locuiește la o rudă, conform contractului de comodat depus la dosar în timp ce el este proprietarul unei locuințe deosebite complet utilată și intimitate conform considerentelor anchetei sociale efectuate în cauză.
Prin soluția pronunțată instanța a înțeles să-i ofere copilului posibilitatea de a crește în mediul în care s-a născut și s-a dezvoltat până în luna decembrie 2008.
Apelanta are ca sursă de venituri indemnizația de creștere a copilului de 800 lei din care își plătește studiile facultății așa cum rezultă din chitanța depusă la dosar, și suportă cheltuielile de zi cu zi, împărțind contravaloarea utilităților imobilului în care locuiește.
În apel la cererea părților instanța a încuviințat pe temeiul art.295 cod proc.civilă prelungirea probatorului cu acte și martori.
Prin decizia civilă nr. 136 din 16 iunie 2009, Tribunalul Vranceaa respins ca nefondat recursul declarat de pârâta, reținând următoarele:
În condițiile art.42 codul familiei, instituția ocrotirii părintești din același act normativ și cu deosebire prevederile Legii nr.272/2004 privind protecția copiilor criteriile de încredințare spre creștere și educare constând în vârstă atașament, mediu familial condiții materiale, garanții morale, etc. create de practică sunt lăsate la aprecierea instanței aflate în situația extrem de delicată de a hotărî asupra custodiei unor minori care în regula generală își doresc chiar și după ce își pot exprima sentimentele după împlinirea vârstei de 10 ani să fie ocrotiți în familie d e ambii părinți și în mediu în care s-au dezvoltat.
Între criteriile aflate la îndemâna instanței și identificate în fiecare caz în parte pe baza probatoriilor administrate în plan legislativ, moral și uman trebuie să domine interesul superior al copilului.
În egală măsură relațiile dintre părinți deteriorate în genere din vina lor înainte sau după nașterea copiilor cu deosebire nu reprezintă criterii de apreciere pentru încuviințarea custodiei minorilor pentru simplul motiv că raportul social soț-soție este total diferit în mod special în plan afectiv de relația părinte-copil și obligațiile ce se social și legal din această relație absolut inimitabilă și incomparabilă.
Identificarea interesului superior al copilului consacrat de Legea nr.273/2004 prin care sunt definite clar și precis drepturile minorului rămâne responsabilitatea delicată a instanței investite, obligată să așeze în balanța criteriile de încredințare, astfel încât prin soluția pronunțată să asigure interesul superior al copilului din toate punctele de vedere respectiv efectiv, moral, siguranță material, continuitate de viață, stabilitate în relațiile create și deosebit garanția efectivă că minorului i se asigură prin măsura propusă creșterea, educarea dezvoltarea și pregătirea sa profesională.
În speță, amprenta raporturilor de familie care face obiect de apărare pentru fiecare dintre părți, fără enumerarea motivelor invocate trebuie înlăturată pentru că de esența custodiei copiilor atât de mult disputat rămâne existența și viitorul lor ori nu relațiile tensionate între părinți care au condus la destrămarea relațiilor dintre ei și vădita tulburare a mediului în care s-au născut și dezvoltat.
În prezența oricărei rupturi în relațiile părintești cei afectați imediat și profund sunt copii.
În cauză analiza întregului probatoriu administrat la fond și în prelungire în apel demonstrează în primul rând ca nici unul dintre părinți nu au avut grijă ca în momente de tensiune între ei copii să nu fie prezenți la astfel de scene pentru ca nu numai că nu aveau ce învăța ci erau direct vătămați în planul lor afectiv și moral, educația fiind obligația ambilor părinți.
Dincolo de această constatare extrasă din poziția părților și analiza probatoriilor este o certitudine ca ambii părinți își iubesc copii care îi determină pe părinți să fie alături de copii lor moral și material totdeauna ori rude s-ar afla.
Instanța de fond nu "a împărțit copii ca pe obiecte" așa cum susține apelanta ci prin analiza probatoriilor a pronunțat o soluție temeinică și legală în speță demonstrat fiind că excluzând tensiunile dintre soți ca parteneri de viață culpabili de ambele părți relatiile extraconjugale ale tatălui, ambii părinți își iubesc necondiționat copii și îi vor din răsputeri.
Articolul nr.9 din Convenția Organizației Națiunilor Unite invocat în cauză statuează asupra faptului că statele părți veghează că nici un copil să nu fie separat de părinți împotriva voinței lui.
Nici un copil de pe lume nu are voința să fie despărțit de părinții lui iar în cazul în speță lupta părinților pentru copii este admisibilă cu deosebirea că mai întâi și întâi ei trebuie să se gândească la interesul lor și să lase deoparte orgoliile care desparte între ei și de proprii copii.
relațiilor dintre soții-părinți judicios stabilită de prima instanță constă în lipsa de afecțiune și respect probată și în această cale de atac.
Pentru copii cadrul familial trebuie asigurat de ambii părinți fără tensiuni și violențe în prezența lor.
În speță, cei doi minori au crescut în același mediu familial în care s-au născut, mediu tensionat din vina ambilor părinți, iar astăzi mama care locuiește la o rudă apropiată potrivit contractului de comodat și unde intenționează să-și crească și educe copii prin transferarea acestora din mediul în care s-au născut în mediu astăzi oferit nu prezintă în acest moment garanțiile necesare creșterii și educării ambilor copii.
Cu siguranță între copii-frați există legături deosebit de strânse împotriva diferenței de 5 ani în speță însă asigurarea interesului copiilor prin stabilirea custodiei acestora impune analiza acestei legături în contextul celorlalte criterii dovedite prin probatoriile administrate.
În cauză este dovedit și necontestat ca până la vacanța fetița a fost dusă la părinții apelantei, în timp ce băiețelul a rămas la domiciliul în care a fost crescut după care a fost luat de mamă la Focșani.
Nimic nu-i împiedică pe părinți să-și dezvolte relațiile afective față de copii și să păstreze legături personale permanente în care să le asigure legătura lor firească.
În concluzie, nu problema financiară ridicată de intimat convinge instanța de control judiciar că interesul copiilor este asigurat numai de apelantă, ci toate celelalte criterii care conduc la soluția că mama trăiește din indemnizație de creștere copil și locuiește în comodat este corect ca unul dintre copăii să rămână în custodia tatălui.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legale, a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta susține că, prin interpretarea greșită a probelor administrate la fond și apel, instanțele au ignorat agresivitatea reclamantului, tensiunea din viața de familie generată exclusiv de către tatăl-reclamant. Că prezența minorului în apropierea unui tată violent și agresiv ( așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați la propunerea sa) îi poate aduce grave prejudicii în dezvoltarea fizică și morală.
În același context, a acordat o importanță excesivă condițiilor materiale de care dispune reclamantul, apreciind astfel greșit criteriile prin care trebuie întotdeauna avut în vedere - în ipoteza încredințării minorei în situația divorțului, în interesul superior al minorului.
Recursul declarat este nefondat pentru cele ce urmează;
Verificând decizia civilă criticată doar prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, respectiv prin aplicarea greșită a dispozițiilor art. 42 Codul familiei, Curtea constată că atât instanța de fond cât și cea de apel au apreciat corect interesul superior al minorului. Nu poate fi primită critica aplicării greșite a legii atât timp cât s-a motivat amplu și convingător de ce interesul superior al minorului impune cu necesitate ca acesta să rămână la tată. Corect a apreciat tribunalul că cei doi copii nu au fost împărțiți precum bunurile mobile ci față de atașamentul băiatului pentru tată, față de siguranța climatului afectiv oferit de acest părinte, în aplicarea corectă a dispozițiilor art. 42 Codul familiei, se impune ca acesta să rămână cu tatăl său. Desigur, în ipoteza schimbării împrejurărilor ce au conturat interesul superior al minorului, mama are deschisă calea unei acțiuni în reîncredințare minori, dar, în prezent tensiunea și ostilitatea fățișă dintre părinții acestuia va trebui să se atenueze în timp, să se decanteze astfel încât părinții să le poată oferi celor doi copii posibilitatea dezvoltării unor relații frățești, firești.
Critica interpretării greșite a probelor nu poate face obiectul prezentului recurs, netemeinicia hotărârii neputând fi cenzurată - conform art. 304 Cod procedură civilă modificarea sau casarea unor hotărâri putând fi cerută numai pentru motive de nelegalitate.
Așa fiind, Curtea va respinge ca nefondat, recursul, făcând în cauză aplicarea dispozițiilor art. 312 pct. (1) cu referire la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de către pârâta, împotriva deciziei civile nr. 136 din 16.06.209 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul și autoritățile tutelare PRIMĂRIA COMUNEI NEREJU și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 23 Februarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./23.03.2010
Tehnored.
6 exp./24.03.2010
Com. 4 exp./25.03.2010
Fond: Judecătoria Focșani - judecător
Apel: Tribunalul Vrancea - judecători -
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, George Popa, Irina
| ← Plasament. Decizia 700/2009. Curtea de Apel Timisoara | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
