Divort. Decizia 894/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA Nr.894
Ședința publică din data 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTORI: Constanța Pană, Marilena Panait Mioara Iolanda
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta domiciliată în comun a sat nr. 127, județul G, împotriva deciziei civile nr. 485 din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în comuna nr.50, județul P și autoritatea tutelară Consiliul Local.
Recursul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 4,00 lei conform chitanței nr.-/2009, timbru judiciar de 0,15 lei anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta - pârâtă personal, intimatul - reclamant, personal, și asistat de avocat conform împuternicirii avocațiale aflată la dosar, lipsind autoritatea tutelară Consiliul Local.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta - pârâtă având cuvântul arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Avocat având cuvântul pentru intimatul - reclamant arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Curtea ia act de declarația părților, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurenta - pârâtă având cuvântul susține oral motivele de recurs, arătând în esență că decizia recurată este nelegală și neteminică, că în mod greșit instanța de apel a apreciat că legăturile pe care minorul trebuie să le aibă cu intimatul se pot realiza o dată de pe lună, respectiv în prima săptămână din lună, începând de sâmbăta orele 10 până duminica orele 19 și o săptămână în vacanța de vară, având în vedere vârsta acestuia și distanța dintre domiciliul ei și al intimatului - pârât.
Solicită admiterea recursului, schimbarea deciziei atacate, în sensul de a se stabili un program de vizitare al minorului de către reclamant, însă în domiciliul acesteia. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimatul - reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârilor pronunțate atât de instanța de fond cât și de instanța de apel ca fiind legale și temeinice, arătând că vizitarea minorului în domiciliul pârâtei ar însemna ca acesta să asiste la animozitățile dintre părinții săi. Solicită a se avea în vedere că relațiile dintre minor și tatăl acestuia sunt foarte bune, însă intimatului nu i s-a permis de către recurentă să ia legătura cu acesta.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr-, reclamantul în contradictoriu cu pârâta a solicitat instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 8.09.2001 din culpă comună, reluarea de către pârâtă a numelui avut anterior, acela de, încredințarea pârâtei spre creștere și educare a minorului ns.la data de 23.10.2003 și stabilirea unui program de vizitare a minorului primul si al treilea weekend pe luna, de sambata orele 10 pana duminica orele 19 si cate o săptămână în fiecare vacanță cu luarea minorului în domiciliul reclamantului.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că părțile s-au căsătorit la data de 8.09.2001 și din căsătorie a rezultat minorul ns.la data de 23.10.2003, între soți intervenind neînțelegeri pe fondul unei incompatibilități evidente fapt ce se concretiza în certuri zilnice, fapt ce dăuna atât soților cât și minorului, reluarea conviețuirii nemaifiind posibilă, motive pentru care a formulat prezenta acțiune, în sensul celor solicitate.
În dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu un martor.
La termenul din 3.12.2008, reclamantul și-a precizat acțiunea, solicitând desfacerea căsătoriei din culpă comună și pronunțarea unei sentințe nemotivate.
Pârâta, în temeiul art. 115 Cod proc.civilă a formulat întâmpinare, prin care a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, mai puțin în ceea ce privește programul de vizitare a minorului, arătând că acesta este la o vârstă care nup ermite deplasări pe distanțe lungi, între domiciliile părților fiind 120 Km, are un program special de alimentație, odihnă și este înscris la grădiniță, nefiind în beneficiul acestuia să fie luat în domiciliul reclamantului în modalitatea solicitată de acesta. Totodată a solicitat obligarea reclamantului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, în apărare solicitând proba cu înscrisuri și proba testimonială cu un martor.
În cauză s- administrat proba cu înscrisuri, s-au audiat martorii încuviințați, fost înaintat referatul de anchetă socială întocmit la domiciliul părților și s-au depus adeverințele cu veniturile realizate de părți.
Prin sentința civilă nr. 657/21.01.2009 a Judecătoriei Ploieștis - admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamant, a fost desfăcută căsătoria încheiată între părți la data de 8.09.2001 în fața delegatului de stare civilă al Primăriei comunei jud. P și înregistrată în registrul stării civile al acestei primării sub nr. 21/8.09.2001, din culpă comună, urmând ca pe viitor pârâta sa-si reia numele avut anterior căsătoriei, acela de.
fost încredințat pârâtei spre creștere și educare minorul ns. la data de 23.10.2003, obligând reclamantul la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului ns.la data de 23.10.2003, în procent de 25% lunar din venitul net lunar realizat de reclamant, începând de la data introducerii acțiunii, respectiv 30.10.2008 și până la majoratul minorului.
De asemenea a fost obligată pârâta să-i permită reclamantului să aibă legături personale cu minorul ns. la data de 23.10.2003 în sensul ca reclamantul să ia minorul în domiciliu său o dată pe lună, respectiv în prima săptămână din lună, începând de sâmbăta orele 10,00 și până duminica orele 19,00 și o săptămână în vacanța de vară.
Pentru pronunța această sentință instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 8.09.2001 în fata delegatului de stare civila al Primăriei com. căsătorie înregistrată în Registrul stării civile al aceleiași primarii sub nr. 21/8.09.2001 și s-au despărțit în fapt în primăvara anului 2007, potrivit susținerilor martorilor audiati, din căsătoria părților rezultând minorul ns.la data de 23.10.2003.
Conform art. 38. "căsătoria se poate desface prin divorț, atunci când datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate, astfel încât, continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, ceea ce înseamnă că, pentru a se pronunța divorțul trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții existența unor motive temeinice acestea să fi vătămat grav raporturile dintre soți, continuarea căsătoriei să nu mai fie posibilă".
Deși Codul Familiei nu definește ce se înțelege prin noțiunea de motive temeinice, doctrina și jurisprudența au stabilit că temeinicia motivelor de divorț implică existența unor neînțelegeri între soți, de o anumită gravitate și durată, și nicidecum a unor neînțelegeri trecătoare.
Așadar, a reținut prima instanță că între soți au existat neînțelegeri, instanța constatând îndeplinite cerințele art. 38.. dispunând desfacerea căsătoriei din culpa comună, fără însă a motiva hotărârea sub aspectul motivelor care au condus la desfacerea căsătoriei și a culpei soților, la solicitarea ambelor părți și în conformitate cu art. 617.pr.civ.
A mai arătat prima instanță că potrivit art. 42.. " la încredințarea minorilor instanța va tine seama de interesul acestora, astfel încât, deși Codul Familiei nu definește o asemenea noțiune, doctrina și jurisprudența au stabilit că noțiunea de interes al minorului are un caracter complex, înțelegându-se un ansamblu de factori constând în posibilitățile materiale, de dezvoltare fizică, morală și intelectuală, pe care copiii le pot găsi la unul dintre părinți, vârsta, sexul copilului, comportamentul părinților fată de copil, legăturile de afecțiune stabilite între copil și familie.
Din probele administrate în cauză instanța a reținut că pârâta dispune de condiții corespunzătoare pentru creșterea și educarea minorului,manifestând un permanent interes față de acesta, astfel încât, având în vedere atașamentul minorului față de mamă, vârsta acestuia, condițiile materiale de care dispune, precum și acordul reclamantului, a încredințat pârâtei spre creștere și educare pe minorul ns.la data de 23.10.2003.
Instanța a apreciat, de asemenea, că este în interesul minorului să păstreze legătura cu tatăl acestuia, în acest fel putând să se mențină legăturile de afecțiune reciproce dintre copil și părinte, iar acesta din urmă să vegheze la buna creștere și educare a minorului.
Instanța a considerat că stabilirea modalității de vizitare a minorului solicitată de reclamant nu poate fi admisă în totalitate, dat fiind vârsta minorului și distanța mare dintre domiciliile părților, împrejurarea că minorul este la o vârstă fragedă și are nevoie de stabilitatea unui program de alimentație, odihnă și școală, însă, dat fiind comportamentul reclamantului față de minor, în sensul manifestării interesului și afecțiunii față de acesta, prin contribuția sa la întreținerea minorului, instanța a apreciat ca ar fi și interesul minorului să păstreze o legătură permanentă cu tatăl său.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel parata, considerând ca luarea minorului în vârstă de 5 ani si 5 luni de zile din domiciliul sau, respectiv Com., sat, jud.G, în domiciliul tatalui -, in Com., nr. 50, la o distanta de 120 km., de sambata orele 10,00 pana duminica orele 19,00, este netemeinica si nelegala.
Susține apelanta ca este de acord ca reclamantul sa păstreze legătura cu minorul, urmând se stabili un program de vizita in domiciliul sau,avându-se în vedere vârsta minorului, distanta între cele doua domicilii, precum si alimentația specifica vârstei.
Critica apelanta sentința, arătând ca instanța a apreciat sensibilitatea situației minorului legata de vârsta acestuia, de necesitățile sale, de grija pe care o presupune alimentația si programul unui copil de 5 ani, în mod netemeinic fata de spiritul dispozițiilor privind păstrarea legăturilor intre părinți si copii.
Prin decizia civilă nr. 485 din 24 iunie 2009, Tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Modalitățile de exercitare a dreptului minorului de a păstra legături personale cu părintele căruia nu i-a fost încredințat pot îmbrăca mai multe variante: vizitarea copilului la locuința părintelui căruia acesta i-a fost încredințat, lăsarea copilului în vizită la locuința părintelui căruia nu i s-a încredințat, vizitarea copilului la școală, precum și petrecerea vacanțelor școlare la ambii părinți.
Stabilirea programului de vizitare trebuie, însă, în toate cazurile să respecte interesul superior al minorului.
Astfel, tribunalul a apreciat că prin luarea minorului în domiciliul tatălui se poate asigura o mai bună dezvoltare a relațiilor dintre părinte și copil, minorul nefiind nevoit să asiste la eventualele animozități dintre părinții săi, care nu l-ar putea influența decât negativ pe viitor.
Problemele de alimentație invocate de apelantă nu sunt determinante în cauză, și intimatul putând să asigure regimul alimentar corespunzător, în domiciliul său, în aceeași măsură în care îl asigură apelanta.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta - pârâtă, invocând nulitatea prev.de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recurenta - pârâtă a reiterat cele susținute în apel, arătând că instanța de apel a pronunțat decizia cu încălcarea dispozițiilor legale conform cărora măsurile privind persoana minorului trebuie luate cu considerarea interesului superior al acestuia.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente,constată că recursul este ne fondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Conform art.43 fam, "părintele divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea și pregătirea lui profesională".
Curtea constată că atât instanța de fond cât și instanța de apel au interpretat și aplicat în mod corect aceste dispoziții legale, iar modalitatea de stabilire a programului de vizitare nu este de natură să aducă atingere interesului superior al minorului.
Nici unul dintre criteriile invocate nu sunt de natură să conducă la ideea că minorul nu ar putea fi deplasat la domiciliul tatălui, distanța de 120 km nu este exagerată iar vârsta minorului este de 6 ani, deci nu presupune o atenție specială și preponderantă din partea mamei.
Pentru motivele invocate, apreciind că nici o probă administrată nu poate duce la concluzia că luarea minorului în domiciliul tatălui ar pune în primejdie dezvoltarea armonioasă a acestuia, Curtea, în baza art.312 proc.civ. va respinge recursul ca nefondat.
Se va lua act, totodată, că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta domiciliată în comun a sat nr. 127, județul G, împotriva deciziei civile nr. 485 din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în comuna nr.50, județul P și autoritatea tutelară Consiliul Local.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 12 noiembrie 2009.
PRESEDINTE, JUDECĂTORI: Constanța Pană, Marilena Panait Mioara Iolanda
C -, - -, Moara -
GREFIER,
Red.PM
Tehnored.CN
5 expl./25.11.2009
nr- Judec.
nr- Trib.
a;
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Marilena Panait Mioara Iolanda
| ← Plasament. Decizia 1192/2009. Curtea de Apel Oradea | Divort. Decizia 1108/2009. Curtea de Apel Pitesti → |
|---|
