Plasament. Decizia 1192/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂ NIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 1192/R/2009
Ședința publică din data de 16 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Dana Cigan |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții și, ambii cu domiciliul în Vadu, nr. 956, județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, cu sediul în O,-, județul B și intimații pârâți, și, toți cu domiciliul în, nr. 29, județul B împotriva încheierii din 20 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea cercetării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 69 alin.3 din Legea nr. 272/2004 privind protecția copilului - având ca obiect: plasament.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea este reprezentat de domnul procuror.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă:
-avocatîn reprezentarea recurenților și, ambii prezenți;
-consilier juridic ,în reprezentarea intimatei reclamante DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI B;
- intimatul pârât;
lipsăintimatele pârâte și .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, după care:
Reprezentantul intimatei reclamante depune la dosar:
- concluzii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale privind excepția invocată de recurenți deoarece acestea au fost depuse la dosarul tribunalului dar nu se regăsesc printre înscrisuri;
- extras din MO al României nr. 866/22.XII.2008 cuprinzând decizia nr. 1348 din 9 decembrie 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 69 alin 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prin care s-a respins ca fiind inadmisibilă excepția invocată.
La întrebarea instanței, reprezentantul recurenților arată că nu contestă calitatea procesuală activă a Direcției Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, dar, că în opinia sa, rolul și drepturile acordate Direcției sunt exagerate în sensul că posibilitatea de a solicita încetarea măsurilor dispuse pentru protecția copilului nu poate exista în lipsa însușirii cererii de către părinții copilului. Astfel, Direcția se substituie dreptului părintelui, deși părintele în faza procesuală în care se dispune măsura nu este decăzut din capacitatea de a exercita în totalitate drepturile părintești. În acest mod, practic, Direcția este legitimată să acționeze în instanță chiar în lipsa sau împotriva voinței părintelui, ceea ce, în opinia recurentului, este o reglementare neconstituțională.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului, casarea încheierii și sesizarea Curții constituționale.
În motivare arată că există o legătură de cauzalitate între caracterul excepției și soluția instanței de fond, deoarece în situația în care se constată că excepția este întemeiată acțiunea urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Mai arată că, instanța de fond prin modul în care a motivat încheierea de respingere a sesizării a depășit limitele competenței materiale a tribunalului, substituindu-se practic competenței, deciziei și motivării Curții Constituționale.
Reprezentantul intimatei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului solicită respingerea recursului.
În motivare arată că și încetarea măsurilor dispuse pentru protecția copilului se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului fără a fi condiționată de acceptul părintelui. O asemenea măsura nu se pronunță împotriva părintelui cum precizează recurenții ci în favoarea copilului și nu este condiționată de faptul că părintele este interesat sau dezinteresat de măsura respectivă.
Reprezentantul Parchetului de pa lângă Curtea de Apel Oradea pune concluzii de admitere a recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 20 mai 2009, Tribunalul Bihora respins cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției ridicată de și vizând prevederile art. 69 alin 3 din Legea nr. 272/2004 prin raportare la art. 26 alin 1 și 49 alin 1 din Constituția României.
În motivarea cererii de sesizare a Curții Constituționale autorii excepției apreciază că este imposibil recunoașterea legitimității exclusive Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului de a sesiza instanța în cazul reglementat,impunându-se o condiționare a acestei legitimități, și anume de interesul manifestat de părinte în promovarea acțiunii.
Motivele pentru care Tribunalul Bihora respins cererea de sesizare a Curții Constituționale au fost următoarele:
În primul rând s-a apreciat că excepția nu are legătură cu cauza, încălcându-se în acest mod prevederile art. 29 alin 1 din Legea nr. 47/1992, deoarece art. 68 alin 3 din Legea nr. 272/2004 reglementează și legitimitatea părinților sau al altor reprezentanți legali ai copilului, sau chiar a copilului însuși, astfel încât este afirmația că doar Direcției i s-a recunoscut de către legiuitor calitatea procesuală activă pentru formularea unei acțiuni în justiție.
În al doilea rând s-a reținut că excepția este inadmisibilă deoarece prin formularea ei se urmărește a se suplini lipsa unor reglementări, ceea ce nu este posibil potrivit dispozițiilor legale.
Nu în ultimul rând, s-a considerat că autorii excepției invocă, practic, un interes al mamei copilului, ceea ce este de asemenea inadmisibil.
Cum în ședința din 20 mai 2009 reprezentantul autorilor excepției a și declarat că formulează recurs, dosarul a fost înaintat Curții de Apel Oradea, unde inițial a primit termen pentru 7 octombrie 2009. Datorita acțiunilor de protest decise prin Hotărârea Adunării Generale a judecătorilor din 31 august 2009 și a caracterului urgent al cauzei, care a fost cuprinsă în categoria excepțiilor ce urmează a fi soluționate pe perioada protestului, instanța a soluționat în camera de consiliu din 2 septembrie 2009 cererea de preschimbare de termen formulată de Direcția Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, stabilind termen în cauză pentru 9 septembrie 2009, și s-a dispus citarea părților.
La 9 septembrie 2009, reprezentantul recurenților a criticat faptul că aceștia au fost citați la ușa instanței pentru data de 2 septembrie 2009.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 317 alin 1 pct 1 cod procedură civilă, instanța a casat încheierea din 2 septembrie 2009 și trecând la soluționarea cererii de preschimbare de termen a fixat un nou termen în cauză pentru 16 septembrie 2009.
În motivarea recursului, autorii excepției au apreciat ca instanța de fond și-a depășit competența materială deoarece odată ridicată excepția, tribunalul nu mai avea altă îndrituire decât aceea de a-și motiva propria opinie urmând a trimite dosarul și a sesiza Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției.
Recurenții mai arată că excepția este strâns legată de cauză deoarece în situația în care aceasta ar fi admisă, acțiunea reclamantei ar fi respinsă ca inadmisibilă.
Analizând textul legal pus în discuție, prin prisma motivelor reținute de Tribunalul Bihor și a criticilor formulate de recurenți, instanța reține următoarele:
În primul rând, este irelevantă trimiterea făcuta de către instanța de fond la prevederile art. 68 alin 3 din Legea nr. 272/2004, deoarece textul respectiv privește cazul în care împrejurările care au determinat luarea unei măsuri de protecție în favoarea minorului s-au modificat,în timp ce art. 69 din același act normativ se referă la un caz punctual, și anume acela în care în baza raportului întocmit, Direcția constata necesitatea modificării sau încetării măsurii.
Cu toate acestea, soluția instanței de fond este legală și temeinică deoarece, la întrebarea expresă a instanței, autorii excepției de neconstituționalitate au precizat că urmăresc prin excepția ridicată recunoașterea obligativității dublării condiției prevăzute de art. 69 alin 3 din Legea nr. 272/2004 cu exprimarea expresă a voinței părintelui/ părinților naturali ai copilului privind modificarea sau încetarea măsurii.
Practica constantă Curții Constituționale, reflectată și prin decizia nr. 1348 din 9 decembrie 2008( fiind irelevant că soluția privește același text legal, deoarece respingerea excepției nu determină respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale), este aceea a inadmisibilității admiterii unei astfel de cereri prin care se tinde la modificarea sau completarea prevederilor supuse controlului, potrivit dispozițiilor art. 2 alin 3 din Legea nr. 47/1992.
Deși recurenții au apreciat că doar Curtea Constituțională se poate pronunța asupra inadmisibilității chiar și în aceste condiții, o astfel de analiză depășind limitele competenței materiale a instanțelor judecătorești, afirmația nu este tehnic exactă deoarece potrivit art. 29 alin 6 din Legea nr. 47/1992 dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară alin 1, 2 sau 3 din art. 29 instanța respinge cererea de sesizare printr-o încheiere motivată, iar evident art. 29 alin 1 trebuie coroborat cu prevederile art. 2 alin 3 din Legea privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
În cazul în care autorii excepției urmăreau declararea ca neconstituțional a întregului alin 3 al art. 69,în sensul de a înlătura complet legitimitatea Direcției de a formula o astfel de acțiune, caz în care titularul acțiunii ar fi rămas exclusiv procurorul, s-ar fi impus sesizarea Curții Constituționale deoarece instanța nu avea competența să se pronunțe asupra temeiniciei excepției, ci doar să-și precizeze opinia, în acest caz afirmația recurenților fiind tehnic corectă.
Față de toate cele precizate, în baza art. 312 alin 1 cod procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat, cheltuielile de judecată urmând a fi avute în vedere la soluționarea fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenții și, ambii cu domiciliul în Vadu, nr. 956, județul B, în contradictoriu cu intimatul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, str. - -, județul B, intimata reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, cu sediul în O,-, județul B și intimații pârâți -și prin afișare la ușa instanței, și, toți cu domiciliul în, nr. 29, județul B împotriva încheierii din 20 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la soluționarea fondului.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 16 septembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - -
Red dcz
16.09.2009
Jud fond
Dact IC
9ex/17.09.2009
7com/18.09.2009
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Dana Cigan, Felicia Toader
| ← Divort. Decizia 775/2009. Curtea de Apel Craiova | Divort. Decizia 894/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
